Mișcarea naturală a populației României după anul 1990

Introducere

Prezenta lucrare îşi propune să analizeze evoluţia fenomenelor demografice ce definesc mişcarea naturală şi implicaţii acestora asupra evoluţiei populaţiei, atât sub aspect teoretic dar şi practic, prin intermediul unei analize a acestuia la nivel naţional încercând să prezinte efectele asupra societăţii, implicaţiile scăderii acesteia.

Am ales această tema deoarece, evoluţia acestor fenomene demografice este diferită la nivel mondial, înregistrând paradoxal, creşteri în ţările sărace şi descreşteri în cele dezvoltate. De ce asistăm la o scădere continuă a natalităţii în ţările dezvoltate, între care se înscrie şi România, în ultima perioadă, care sunt cauzele care generează acest proces, care sunt efectele fenomen care stârneşte tot mai multă preocupare? Iată o întrebare la care este foarte dificil de dat un răspuns iar răspunsurile sunt uneori diferite şi de cele mai multe ori nesatisfăcătoare.

O primă explicaţie ar putea fi dată de cei care susţin că situaţia materială deloc satisfăcătoare, lipsa unei locuinţe etc., îi împiedică de a avea copii. La prima vedere explicaţia pare corectă. Dar privită problema din acest punct de vedere, nu putem explica faptul că familii cu o situaţie materială foarte bună, au un copil, maximum doi, sau nici unul? Cum să interpretăm faptul că ţări cu un nivel de trai foarte ridicat (nord-vestul Europei) unde nu este pusă problema bazei materiale, natalitatea scade îngrijorător. Sau cum poate fi explicat faptul că ţări cu un nivel de trai foarte scăzut, iar la noi tocmai în familii sărace, şi nu mă refer numai la o anumită etnie, natalitatea este mare?

După unii specialişti, evoluţiile recente ale natalităţii nu sunt străine de o percepere diferită a existenţei care ajunge să fie caracterizată de individualism şi de societatea de consum, reprezentând, în acelaşi timp, o componentă a unui proces mai larg de schimbare demografică şi psiho-socială care este cunoscut sub denumirea „de a doua tranziţie demografică".

Noile realităţi economice şi sociale şi-au adus şi ele contribuţia asupra evoluţiei descendente şi apoi menţinerii la un nivel scăzut a natalităţii iar pe de altă parte progresele în domeniul medicinei au condus la o scădere a mortalităţii.

Evoluţia acestor două componente, natalitate şi mortalitate au condus al accentuarea fenomenului de îmbătrânire demografică, femnomen cu multiple implicaţii negative în plan economic şi social.

Capitolul I

Consideraţii generale privind mişcarea naturală a populaţiei.

1.1. Conceptul de mişcare naturală şi componentele acesteia

Populaţia este un sistem specific, caracterizat prin modificări cantitativ/structurale continue, datorate mişcării naturale şi mişcării migratorii. Intrările în sistemul populaţiei se datorează atît naşterilor, care au ca rezultat ,,născuţii vii”, cît şi imigrării unor persoane din colectivităţi exterioare celei studiate. Ieşirile din sistem se fac prin decesul unor persoane aparţinînd colectivităţii studiate şi prin emigrarea unor persoane către alte colectivităţi. Privite din alt punct de vedere, naşterile şi decesele formează ,,mişcarea naturală” a populaţiei, în timp ce imigrările alcătuiesc ,,mişcarea migratorie”. În cazul în care modificările înregistrate în efectivul populaţiei, într-o perioadă de timp determinată, sunt datorate numai mişcării naturale, se vorbeşte de aşa-numita ,,populaţie de tip închis”. Corespunzător, putem defini ,,populaţia de tip deschis” ca fiind acea populaţie ale cărei intrări sunt date de naşteri şi imigrări, iar ieşirile de decese şi emigrări. Datorită influenţei pe care o exercită, prin intermediul fertilităţii conjugale, asupra masei născuţilor vii, ,,nupţialitatea” şi ,,divorţialitatea” populaţiei sunt considerate fenomene ale mişcării naturale. Faptul este justificat în mare măsură prin aceea că natalitatea are drept cadru de evoluţie căsătoriile. Marea majoritate a naşterilor au avut loc şi au loc în familii.

Natalitatea si fertilitatea

Natalitatea populaţiei desemnează mulţimea (masa) născuţilor vii în cadrul unei colectivităţi umane, delimitată în timp şi spaţiu.

Fertilitatea populatiei este o noţiune mai cuprinzătoare decât noţiunea de natalitate, care se referă la ansamblul de probleme şi metode legate de aspectele cantitative ale reproducerii populaţiei. Altfel spus, fertilitatea populaţiei este fenomenul demografic care descrie capacitatea de procreare sau de reproducere ce se manifestă în cadrul unei anumite populaţii.

Fenomen biologic şi social, fertilitatea populaţiei umane, ca fenomen de masă, se află sub incidenţa unui număr mare de factori economici, sociali, culturali, sanitari, psihoiogici.

Atât condiţionarea fenomenului de fertilitate în rândul fiecărei populaţii şi subpopulaţii, începând cu factori de comportament, motivaţionali, psihologici, tradiţii şi terminând cu cei economici, cât şi consecintele şi implicaţiile unui anumit nivel al fertilităţii în cele mai variate planuri, constituie obiectul unor studii şi cercetări de mare amploare şi profunzime.

Studiul fertilităţii populaţiei face apel la o serie de noţiuni, concepte şi indicatori cu ajutorul cărora se măsoară aspectele cantitative şi calitative ale procesului reproducerii umane.

Natalitatea reprezintă o relaţie de proporţionalitate între numărul născuţilor vii şi totalul populaţiei unui teritoriu pe un interval, în mod obişnuit, de un an. Natalitatea este fenomenul de bază al creşterii populaţiei, sporul populaţiei fiind rezultatul excedentului numeric de nou-născuţi asupra deceselor. Populaţia dintr-o regiune considerată poate creşte şi pe seama imigraţiei, dar modalitatea fundamentală a sporirii ei este mişcarea naturală. Spre deosebire de mortalitate, unde avem de-a face cu o singură unitate, decesul, la natalitate ne putem referi atît la nou-născuţi cît şi la naşteri.

Referitor la analiza fenomenului de natalitate sunt câteva aspecte care trebuiesc avute neapărat în vedere:

• caracterizarea intensităţii natalităţii pe medii (urban-rural) şi în profil territorial;

• analiza diferenţiată a natalităţii în cadrul unor subcolectivităţi de populaţie, grupate după diverse caracteristici social-economice şi cultural-educaţionale;

• studierea structurii născuţilor vii după rang;

• studiul fertilităţii populaţiei.