INTRODUCERE 3 CAPITOLUL I - Aspecte teoretice privind auditul intern 4 I.1 Repere istorice ale auditului 4 I.2 Cadrul teoretic al auditului intern 6 I.3 Normele profesionale ale auditului intern 11 I.4 Analiză comparativă între audit intern şi audit extern 18 CAPITOLUL II - Sudiu de caz: Misiunea de audit intern privind managementul resurselor umane la Primăria Municipiului Bacau 21 II.1. Informare-cadru 21 II.2.Pregatirea misiunii de audit intern 24 II.3.Interventia la fata locului 49 II.4.Raportul misiunii de audit intern 66 II.5.Evaluarea misiunii de audit intern 75 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI 77 BIBLIOGRAFIE: 78
INTRODUCERE Auditul intern - un element esential pentru succesul unei companii Timpul pe care îl trăim este caracterizat de ample procese de reformă economică şi financiară, ale căror obiective le reprezintă promovarea şi implementarea unor metodologii armonizate cu bună practică pe plan european şi mondial Preocupările de perfecţionare ale auditul sunt astfel utile, mai ales în România, unde aceste activităţi s-au consolidat, abia o dată cu înaintarea procesului de reformă şi integrarea economiei româneşti în structurile Uniunii Europene. Astfel, prezenta lucrare, structurată pe două capitole, doreşte a aborda atât aspecte de natura teoretică în privinţa auditului intern cat şi aspecte practice in privinţa metodologiei unei misiuni de audit public intern. Primul capitol, intitulat „Aspecte teoretice privind auditul intern”, reliefează in mare principalele trăsături teoretice ale auditului intern. Structurat la rândul sau pe patru subcapitole, are menirea de a ne introduce în aria auditului încă de la începuturile sale şi de a prezenta principalele graniţe între care se poate defini auditul intern. Pe lângă acestea, pentru a putea intelege mai în detaliu cum funcţionează auditul în România, am prezentat Organizaţia Naţională şi internaţională a funcţiei, cadrul normativ al acesteia precum si principalele reguli aferente. La finalalul primul capitol am facut o scurta paralela intre auditul intern şi auditul extern in care am analizat principalele deosebiri şi asemănări între cele două tipuri de audit. Capitolul doi reprezintă un studiu practic efectuat la Primaria Municipiul Bacău care simuleaza procesul de derulare a unei misiuni de audit intern pivind managementul resurselor umane. Este structurat la rândul său pe cinci subcapitole prin care se explică în detaliu cele patru misiuni ale unei misiuni de audit public intern. Menţionez că datele din studiul practic nu sunt realiste ci sunt luate doar ca exemplu. CAPITOLUL I - Aspecte teoretice privind auditul intern I.1 Repere istorice ale auditului Etimologic, termenul audit îşi are izvorul în limba latină, provenind de la verbul „audire”, care înseamnă „a asculta”, mai târziu îşi găseşte originea în limba engleză în verbul to audit, cu sensul de „a examina, a verifica”.Practic, auditul reprezintă un raţionament profesional, ce se poate aplica în orice domeniu de activitate. Deşi nu a fost precizata data sau localizarea geografica într-un anumit loc, auditul se presupune a fi cunoscut la începuturile secolului al XVIII-lea. Istoria economica delimiteaza mai multe etape ale auditul, diferenţiate în funcţie de categoria sociala care ordona auditul, numiţi ordonatori de audit, în fucţie de auditori şi obiectivele auditului. Pâna la începutul secolului al XVIII-lea, auditul era ordonat de regi, împaraţi, biserica şi stat cu un singur obiectiv :cel de pedepsire a hoţilor pentru frauda şi prevenirea unor unor astfel de fate cu scopul de a proteja patrimoniul propiu al acelei entitati. Auditorii erau numiti din randul preotilor si primau calitaţile morale ale acestora. Pâna la jumatatea secolului al XIX-lea s-au produs schimbari şi în rândul ordonatorilor de audit. Statele, tribunalele jurisdicţionale şi acţionarii au luat locul vechilor clase sociale, iar auditorii erau preferaţi din categoria celor mai buni contabili. Âuditul işi extinde obiectivele asupra reprimarii fraudelor, a pedepsirii celor care le produceau şi a câutării soluţiilor, pentru pastrarea integrităţii patrimoniului. Sfârşitul secolului al XIX-lea contureaza relaţia între auditaţi şi auditorii aleşi din rândul profesioniştilor contabili sau jurişti. Obiectivul era era atestarea realităţii situaţiilor financiare, cu scopul de a evita erorile şi frauda. Primele patru decenii ale secolului XX, auditul este realizat de profesionişti specializaţi în audit alături de contabili. Lucrarile erau comandate de stat şi acţionari. Perioada anilor 1940-1970, cand comerţul internaţional se dezvolta, este dominata de schimburi între state cu bunuri şi servicii, ordonatorii de audit îşi largesc sfera în rândul băncilor, patronatului şi al instituţiilor financiare datorită pieţelor de capital. Activitatile de audit erau realizate de profesionişti audit şi contabilitate, iar obiectivele cunosc o formă elevată de atestarea a sincerităţii şi reularităţii situaţiilor financiare. În această perioada, datorită dezvoltării profesiei contabile şi a influenţelor asupra cadrului contabil conceptual, anglo-saxonii dezvoltă activitatea de audit pe continentul european. Doua decenii mai târziu (1970-1990), obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil şi a normelor de audit. Cei care ordonau auditul sunt statele, terţii, acţionarii, băncile, întreprinderile iar auditorii sunt tot profesionişti de contabilitate şi consiliere, organizate ca profesii liberale, independente, societăţi de expertiza şi audit. Astăzi fenomeele social economice sunt complexe şi nu pot fi analizate multilateral pentru a clarifica anumite aspecte decât cu concursul specialiştilor de înaltă probitate morală şi profesională. Fapte analizate, operaţiunile şi documentele aveau ca scop formularea unor opinii care atestau imaginea fidela a conturilor, calitatea controlului intern, respectarea normelor şi protectia contra fraudelor naţionale şi internaţionale. Auditorii ca specialisti cu o pregătire teoretica superioara, cu autoritate şi competenţă sunt denumiti experţi. Îşi face apariţia activitatea de expertiză, care reuneşte profesionişti cu cunostinţe teoretice şi practica care, în urma contractelor primite de la terţi, cercetează situaţiile financiare. În România, odată cu trecerea la aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi auditarea situaţiilor financiare, prin aplicarea directivelor europene, abia în anul 2000, printr-un ordin al ministrului finanţelor, s-au introdus reglementări minimale referitoare la auditul intern, foarte teoretice, cu stângăcii de traducere şi interpretare, dar a constituit o deschidere necesară învăţării şi acomodării cu cerinţele unei noi profesii, dar şi mai complexe.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
