Organizarea Administrativ-Teritoriala

Cuprins disertație Cum descarc?

INTRODUCERE 1
CAPITOLUL I 3
SCURT ISTORIC AL ORGANIZĂRII ADMINISTRATIV-TERITORIALE A STATULUI 3
1.1. Organizarea administrativ-teritorială a României de la Marea Unire din 1918 şi până la unificarea administrativă din anul 1925 3
1.2. Modele de organizare administrativ-teritoriale, elaborate în spiritul constituţiei din 1923 11
1.2.1. Unificarea administrativă a României 11
1.2.2. Organizare administrativă bazată pe principiile autonomiei locale şi descentralizării 14
1.3. Revenirea la modelul de organizare administrativă centralizată a României – Legea administrativă din 1936 18
1.4. Divizarea teritorială a României în unităţi de nivel regional, bazată pe principiile Constituţiei de la 1938 21
1.5. Problema amenajării teritoriului în legislaţia administrativă interbelică a României 25
1.6. Modele de organizare administrativ-teritorială adoptate după cel de al II-lea război mondial 31
CAPITOLUL II 35
ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ ACTUALĂ A ROMÂNIEI 35
2.1. Organizarea actuală şi cadrul normativ de reglementare a formelor organizatorice teritoriale ale României 35
2.2. Aspecte privind domeniul administrativ 41
CAPITOLUL III 45
PROBLEMATICA REORGANIZĂRII ADMINISTRATIV-TERITORIALE A ROMÂNIEI 45
3.1. Delimitări conceptuale 45
3.2. Condiţii legale intrinseci reformei administrativ- teritoriale 47
3.3. Preocupări pentru îmbunătăţirea actualei organizări administrativ-teritoriale 49
3.4. Criterii şi cerinţe de îmbunătăţire a organizării administrative a teritoriului României 56
3.5. Alte consideraţii privind reorganizarea administrativ-teritorială în România 62
CONCLUZII 70
BIBLIOGRAFIE 75

Extras din disertație Cum descarc?

INTRODUCERE
Problema organizării administrative a teritoriului statului s-a pus din totdeauna de când există stat, dar ea s-a pus cu mai multă acuitate în perioada constituirii statelor mari, centralizate, determinată fiind de nevoia unităţii de scop şi acţiune pe întregul teritoriu aflat sub suveranitatea statului.
La început, organizarea administrativă a teritoriului era mai mult o problemă de ordin practic, de bună conducere de către stat a supuşilor săi, şi mai puţin de ordin teoretic, de fundamentare, de explicare a resorturilor politice şi sociale care o determină. Abia mai târziu, în statele moderne, centralizate, teoreticienii au încercat să contureze sensurile şi semnificaţiile diferitelor formule la care statele au recurs în organizarea administrativă a teritoriului lor, definind astfel noţiuni şi concepte care să îmbrace, cât de cât mulţumitor, soluţiile practice impuse de cele mai multe ori de puterea politică. 
Din totdeauna însă, organizarea din punct de vedere administrativ a teritoriului a interesat, am putea spune că în aceeaşi măsură, atât puterea de stat, cât şi colectivităţile locale, structurile organizate ale populaţiei de pe acel teritoriu.
Statul urmăreşte, în principal, ca prin unităţile administrativ-teritoriale pe care le creează să poată conduce şi guverna mai uşor societatea, iar colectivităţile locale, indiferent la ce nivel s-ar situa, tind spre o gestiune autonomă cât mai accentuată a problemelor care le privesc, atât în raport cu statul, cât şi cu structurile administrativ-teritoriale organizate la nivel superior. Este şi motivul pentru care, de-a lungul timpului, organizarea administrativă a teritoriului statului a cunoscut formule dintre cele mai diverse, încercând să răspundă, cel puţin pentru o anumită perioadă, uneia sau alteia dintre aceste tendinţe.
În diverse perioade, la diverse state aceste structuri administrative ale teritoriului au purtat denumiri diferite şi au fost organizate la început pe unul, apoi pe două sau trei niveluri având, astfel, fie legături directe cu puterea centrală a statului, fie mediate, prin intermediul celorlalte structuri teritoriale create de stat. În toate situaţiile însă raporturile juridice faţă de stat au fost raporturi de subordonare ierarhică, statul păstrându-şi puteri depline asupra unităţilor administrative pe care le-a creat pe teritoriul său.
Teritoriul reprezintă un criteriu important în definirea şi funcţionarea unui stat. Statul nu există în afara teritoriului şi nu funcţionează bine cu un teritoriu insuficient dezvoltat. Deşi geografic şi politic-administrativ ne bucurăm de statutul de membru în cadrul Uniunii Europene, din punctul de vedere al amenajării teritoriului ne aflăm într-o poziţie de relativă excluziune, existând numeroase probleme. Relaţia în teritoriu între oraşe şi zonele lor de influenţă – stadiul administrativ şi cel teritorial se opun situaţiei naturale în care oraşele şi zonele ce le înconjoară sunt legate economic şi social.
Organizarea administrativ-teritorială a statului interesează, în egală măsură, atât puterea de stat cât si colectivităţile locale, având prin aceasta o încărcătură politică şi socială deosebită. 
CAPITOLUL I
SCURT ISTORIC AL ORGANIZĂRII ADMINISTRATIV-TERITORIALE A STATULUI
1.1. Organizarea administrativ-teritorială a României de la Marea Unire din 1918 şi până la unificarea administrativă din anul 1925
La sfârşitul primului război mondial, Europa, străbătută de un nou curent politic (principiul naţionalităţilor) a dobândit o nouă configuraţie politică: o serie de teritorii s-au unit cu alte ţări (Franţa, Italia, Serbia, Grecia ş.a.), s-au constituit ţări noi (Cehoslovacia, Finlanda) şi altele s-au reunit după o perioadă de divizări şi stăpâniri străine. Acesta a fost contextul european în care, în cursul anului 1918 s-a realizat desăvârşirea unităţii Statului Naţional Român.
Unirea Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei cu regatul României, provincii româneşti care au evoluat în sisteme politico-administrative diferite, a ridicat în faţa puterii de la Bucureşti sarcina foarte dificilă şi complexă a gestionării unitare a acestora, a articulării şi armonizării vieţii noului stat. 
Acest lucru reclama, firesc, o etapă tranzitorie, necesară unificării legislative şi a unei reforme administrative adecvate.
Ca urmare a evoluţiei politice separate, provinciile unite cu România aveau legi şi instituţii specifice, la construcţia cărora românii nu fuseseră chemaţi să participe. În consecinţă, ele ,erau străine de spiritul, mentalitatea şi aspiraţiile româneşti.

Fisiere în arhivă (1):

 Organizarea Administrativ-Teritoriala.doc

Imagini din acest disertație Cum descarc?

Bibliografie

1. Anton Trăilescu, Drept administrativ, ediţia a IV-a, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2010;
2. Antonie Iorgovan, Reformele administrative şi participarea cetăţenească, în Revista de Drept Public nr. 2/2000;
3. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, ediţia a IV-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005;
4. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ. Volumul I., Editura All Beck, Bucureşti, 2007;
5. Benonica Vasilescu, Drept administrativ, ediţia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011;
6. Codrin Dumitru Munteanu, Administraţia publică teritorială, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010;
7. Corneliu Manda, Drept administrativ. Tratat elementar, ediţia a V-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008;
8. Dan Claudiu Dănişor, Reorganizarea administrativă a României – o diversiune reuşită, în Pandectele Române nr. 7/ 2011, Editura Wolter Kluwert, Bucureşti;
9. Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, Ediţia a II-a, Editura C.H. Beck, 2008;
10. Daniel Dumitru Bratu, Protecţia autonomiei locale, teză de doctorat, Chişinău, 2010;
11. George Gîrleşteanu, Organizarea generală a administraţiei, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011;
12. Ioan Alexandru, Mihaela Cărăuşan, Sorin Bucur, Drept administrativ, Ediţia a II-a, Revizuită şi adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007;
13. Ioan Alexandru, Tratat de administraţie publică, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008;
14. Ioan Şantai, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, vol. I, Editura Alma Mater, Sibiu, 2009;
15. Liviu Giurgiu, Cristian Giusepe Zaharie, Drept administrativ, ediţia a VIII-a, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2008;
16. Mircea Preda, Actuala organizare administrativ-teritorială a României este oare perimată?, articol publicat în Buletin de informare legislativă nr. 4/2007;
17. Mircea Preda, Ana-Sofia David, Maria Filip, Organizarea administrativă a teritoriului României, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000;
18. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009;
19. Vasilica Negruţ, Drept administrativ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008;
20. Verginia Vedinaş, Drept administrativ, ediţia a VII-a revăzută şi actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012;
21. Viorel Stănică, Politici administrativ-teritoriale în România modernă şi contemporană, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2010.