Organizarea și Exercitarea Controlului Financiar - Propriu

REZUMAT

Lucrarea de faţă se intitulează “Organizarea şi exercitarea controlului financiar propriu în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Caraş - Severin” şi tratează organizarea şi funcţionarea Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Caraş – Severin, modul de organizare şi funcţionare a controlului financiar propriu, a controlului financiar de gestiune, organizarea activităţii de informatică şi interferenţa acesteia cu activitatea economică.

Lucrarea este structurată pe patru capitole şi cuprinde:

Capitolul I prezintă controlul financiar propriu, respectiv conceptul general de control financiar, locul, rolul şi funcţiile controlului financiar propriu, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Caraş – Severin.

Capitolul II tratează controlul financiar propriu la nivelul instituţiilor publice, organizarea, metodologia şi exercitarea acestuia.

Capitolul III analizează modul de organizare şi exercitare a controlului financiar propriu în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Caraş – Severin, aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventive. În acest capitol se prezintă studiul de caz în cadrul AJOFM Caraş Severin asupra modului de organizare şi conducere a evidenţelor contabile, tehnic–operative şi statistice, de întocmire şi circulaţie a documentelor justificative.

Capitolul IV prezintă constatări privind organizarea şi exercitarea controlului financiar propriu la instituţiile publice, propuneri privind îmbunătăţirea performanţelor economico – financiare, a structurilor funcţionale şi IT., precum şi pentru prevenirea şi combaterea disfuncţionalităţilor la nivelul AJOFM CARAŞ – SEVERIN, concluzii şi propuneri la adresa compartimentului IT.

Cuvinte cheie:

- control financiar preventiv

- control de gestiune

- audit propriu

- organizare

- informatică.

CAPITOLUL I.

CONTROLUL FINANCIAR PROPRIU - CONCEPT, FORME, PRINCIPII DE ORGANIZARE ŞI EXERCITARE.

Reforma instituţională în România care vizează dezvoltarea şi perfecţionarea serviciilor şi instituţiilor publice constituie o necesitate obiectivă, esenţială pentru tranziţia de la o economie de piaţă şi pentru a asigura convergenţa cu ţările democratice din europa şi din întreaga lume.

Ca parte a acestui proces, perfecţionarea controlului asupra modului de utilizare a resurselor publice prezintă o importanţă deosebită, scopul acestui control fiind creşterea eficienţei globale şi a eficacităţii economiei româneşti, limitarea risipei de resurse şi a posibilităţilor de fraudă şi de corupţie, toate acestea în scopul de a crea relaţii de încredere.

Una dintre priorităţile procesului de reformare a controlului şi poate cea mai importantă este dezvoltarea controlului de performanţă şi alinierea lui la standardele moderne de control utilizate în instituţiile similare din europa şi din alte continente, avansate în acest domeniu.

Într-o accepţiune generală, prin controlul de performanţă cunoscut în lume ca un control al rezultatelor, instituţiile supreme de control urmăresc dacă structurile guvernamentale şi alte unităţi au utilizat cu economicitate, eficienţă şi eficacitate resursele publice (materiale, umane, financiare şi altă natură)puse la dispoziţia acestora de către societate pentru îndeplinirea responsabilităţilor pe care le au, precum şi dacă prin aplicarea programelor finanţate din fondurile publice au fost obţinute rezultatele şi / sau beneficiile dorite.

1.1. Conceptul general de control financiar.

Doctrina economico – financiară a statornicit că una din funcţiile finanţelor o reprezintă funcţia de control.

Controlul este o necesitate obiectivă şi subiectivă dar nu este un scop, ci un mijloc de perfecţionare a activităţii executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia.

Controlul are următoarele direcţii esenţiale:

- organizarea mai bună a muncii

- întărirea disciplinei şi ordinii în organizarea şi desfăşurarea activităţii economice

- gospodărirea mai eficientă a mijloacelor de muncă materiale şi financiare

- descoperirea operaţiilor nereale, neeconomice şi nelegale

- preîntâmpinarea apariţiei deficienţelor, neregulilor şi pagubelor

- evaluarea eficienţei rezultatelor obţinute

- recuperarea abaterilor constatate şi perfecţionarea activităţii viitoare.