Piesă de teatru

Dragostea în `69

Dramă în zece scene.

Personaje:

Alexia, fata lui daddy, 22 de ani,

Ylenia, fidela, 22 de ani,

Irisa, nonconformista, 22 de ani,

Casian, bărbatul ideal, 23 de ani,

Harald- alintat Harry-, 28 de ani,

Norbert, mare crai , 25 de ani.

Fabian Marincean, tatăl Alexiei

Un medic,

Trei asistenţi,

Trei reporteri.

Un şofer.

Acţiunea se petrece în Braşov, România, în anul 2069.

Scena 1:

Acţiunea se petrece în apartamentul Yleniei. În cameră se află Alexia şi Irisa, care stau întinse în pat şi se uită în laptop-ul Yleniei. În jur sunt multe haine împrăstiate, pantofi, pahare şi pachete de ţigări goale. Intră Ylenia cu o sticlă de whisky în mână.

Ylenia: Nu mai am nicio sticlă desfăcută.

Alexia: Azi-noapte când am plecat mai erau vreo două sticle începute şi parcă şi una de tequila. Le-ai băut pe toate?

Ylenia: Of course. Ce crezi că am făcut azi-dimineaţă?

Irisa: Ai băut ca de obicei.

Ylenia: Am stat de vorbă cu tati la un pahar.

Alexia: La o sticlă, mai bine zis.

Ylenia: O sticlă, două, mai contează.

Irisa: Cu tati? Ai băut cu tati?

Ylenia: Da.

Alexia: Cu care dintre ei?

Ylenia: Şerban.

Alexia: Deci Şerban e tati şi Edy e mami?

Ylenia: De parcă n-ai ştii.

Alexia: Ştiu că te-au adoptat împreună, dar mereu am considerat că amândoi sunt taţii tăi, nu că unul e pe post de mamă, iar celălalt îndeplineşte rolul tatălui.

Ylenia: Nu e chiar aşa.

Irisa: E ceva normal ca doi bărbaţi care se iubesc să se căsătorească şi să crească un copil.

Alexia: Normal e ca o femeie şi un bărbat care se iubesc să se căsătorească şi să aibă copii.

Ylenia: Auzi la ea! Doar nu mai suntem pe vremea bunicii!

Irisa (către Alexia): Ce-ai azi? N-ai băut încă?

Între timp, Ylenia verifică toate sticlele din mini-barul din cameră. În cele din urmă, găseşte o sticlă în care mai este puţin cognac.

Irisa (către Ylenia): Toarnă-i un pahar! Şi mie!

Ylenia umple paharul Alexiei şi cognacul care mai rămâne i-l toarnă Irisei în pahar. Le întinde celor două fete paharele.

Ylenia (către Alexia): Ia şi bea. Şi mai taci. De când eşti aşa moralizatoare? Uiţi că ai tăi trăiesc împreună de 20 de ani?

Irisa: Da, şi sunt foarte fericiţi aşa. Nu ca ai mei. De 23 de ani de când s-au căsătorit se ceartă neîncetat, mai mult se chinuie unul pe celălalt. De atâtea ori le-am spus să divorţeze, mai ales că acum s-au simplificat demersurile de divorţ, în câteva ore eşti liber.

Alexia: Cum poţi să-ţi doreşti ca părinţii tăi să divorţeze? Cum poţi să le ceri asta? Poate că ei nu vor.

După câteva momente de tăcere

Alexia (priveşte fix în paharul pe jumătate plin cu cognac şi amestecă uşor conţinutul): Măcar ai tăi au semnat un act, au făcut un jurământ, în timp ce ai mei, dacă unul dintre ei se hotăreşte să se despartă, merge la Asociaţia de proprietari, se scade de la întreţinere şi gata. Dispare ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Ylenia: Şi? Nu-i mai bine aşa? Fără complicaţii, fără obligaţii.

Alexia: Fără dragoste.

Irisa: Dragoste? Cine mai vorbeşte de dragoste în zilele noastre?

Ylenia: Doar sex, plăcere şi bani.

Irisa: Ai uitat de băutură şi droguri.

Ylenia (către Alexia): Iar tu ai uitat să desfaci sticla.

Alexia ia sticla de whisky, desface ambalajul, răsuceşte dopul cu putere.

Alexia: Nu pot! E strâns prea tare.

Ylenia: N-ai forţă deloc! Dă-mi mie sticla!

Irisa (către Ylenia): N-ai desfăcător special pentru sticlele de whisky?

Ylenia: Poate că este vreunul rătăcit prin bucătărie. Habar n-am. Nu utilizez instrumente de genu` ăsta.

Alexia: Bineînţeles. Tu nu desfaci sticlele. Tu doar le goleşti de conţinut.

Irisa (către Alexia): Mai bine încearcă cu ăsta.

Alexia ia cuţitul într-o mână, cu cealaltă ţine sticla. Taie cu cuţitul marginile dopului, ia un şervet, apucă sticla, învârte dopul cu putere. În cele din urmă, dopul cedează şi Alexia reuşeşte să desfacă sticla.

Irisa: Finally! Ai reuşit.

Ylenia: Aduceţi paharele!