Planificarea Auditului Public Intern

1.1 Contextul aparitiei si evolutia auditului intern

Termenul de audit provine din limba latina, de la notiunile audit-auditare, care are semnificatia a asculta, dar despre audit se vorbeste de pe vremea asirienilor, egiptenilor. Activitati de audit s-au realizat in decursul timpului si in Romania, dar opurtau alte denumiri.

Utilizarea termenului de audit in acceptiunea folosita in present este relative recenta si se plaseaza in perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americi, cand intreprinderile erau afectate de recesiunea economica si trebuiau sa plateasca sume importante pentru auditorii externi care efectuau certificarea conturilor tuturor intreprinderilor cotate la bursa.

Intreprinderile au inceput sa-si organizeze propriile cabinete de audit intern, in special pentru reducerea cheltuielilor prin preluarea efectuarii lucrarilor pregatitoare din interiorul entitatii, iar pentru realizarea activitatii de certificare au apelat in continuare la Cabinetele de Audit Extern, care aveau dreptul asupra unei supervizari a activitatii intreprinderii.

Pentru a se distinge intre auditorii cabinetelor de audit extern si cei ai organizatiei supuse auditului, primi au fost numiti auditori externi, iar cei din urma au fost numiti auditori interni, deoarece faceau parte din intreprindere.

Aceste schimbari au fost benefice deoarece auditorii externi nu isi mai incep activitatea de la zero si pornesc de la rapoartele auditorilor interni, la care adauga noi constatari rezultate prin aplicarea procedurilor lor specifice si apoi efectueaza certificarea conturilor organizatiei auditate.

Rolul si necesitatea auditorilor interni a crescut continu si a fost unanim acceptata, motiv pentru care acestia au simtit nevoia de a se organiza si de a-si standardize activitatile practice Astfel, in anul 1941, s-a creat in Orlando, Florida , SUA, Institutul Auditorilor Interni – I.I.A. care a fost recunoscut international, si la care mai tarziu a aderat si Marea Britanie. Norvegia, Danemarca si alte state.

In present, la acest institut s-au afiliat peste 90 de institutii nationale ale auditorilor interni, si membrii din peste 120 de tari, in urma obtinerii calitatii de C.I.A. – Auditor Intern Certificat, acordata de I.I.A., pe baza unor examene profesionale.

In Romania termenul a fost preluat mai tarziu, in principal in domeniul controlului financiar, insa cu timpul s-au preluat si conceptele de audit intern si control intern.

In ceea ce priveste evolutia auditului intern, precizam ca incepand cu 1950 I.I.A. a emis norme proprii de audit intern, diferite de cele ale auditului extern. In timp acestea s-au generalizat si din 1970 au devenit standarde de audit intern, care sunt intr-o permanenta miscare datorita evolutiei societatii ce se confrunta mereu cu noi provocari.

Practicienii auditului intern constata cu satisfactie evolutia rapida si pertinenta a acestuia, perceputa clar de toata lumea, in ciuda unor confuzii si disfunctii care mai apar, obiectivele auditului sunt atinse si ele devin un ajutor de neevitat pentru manager.

Auditul intern isi va atinge obiectivele daca exista un system de control de control intern organizat, formalizat, periodic constituit din:

- Standarde si norme profesionale

- Ghiduti procedurale

- Coduri dentologice

Acestea vin sa sustina morala profesiunii de audit.

Auditorii interni si managerul trebuie priviti ca parteneri sin u ca adversari, avand aceleasi obiective, printre care eficacitatea actului de management si atingerea tintelor propuse. Managerii trebuie sa inteleaga recomandarile auditorilor, sa perceapa ajutorul pe care il primesc pentru stapanirea riscurilor care apar si evolueaza continuu.

Auditul intern prin activitatile pe care le desfasoara adauga valoare, atat prin evaluarea sistemului de control intern si anliza riscurilor asociate activitatilor auditabile, cat si prin recomandarile cuprinse in raportul intocmit si transmise in scopul asigurarii obiectivelor organizatiei.

Auditul intern nu poate da un certificat ca toate activitatile sunt protejate sau ca nu exista disfunctii, din singurul motiv important – relativitatea controlului intern,- care este obiectul sau de activitate.

Auditul intern este o profesie care s-a redefinit mereu de-a lungul anilor, din dorinta de a raspunde necesitatilor in continua schimbare ale entitatilor. Axat, la inceput pe problemele contabile, obiectivele auditului intern s-au deplasat spre depistarea principalelor riscuri ale entitatilor si evaluarea controlului intern al acestora.

Cadrul de referinta al auditului intern cuprinde:

- conceptual de audit intern, care precizeaza cateva elemente definitorii:

- auditul intern efectueaza misiuni de asigurare si consiliere;

- domeniile sale de responsabilitate sunt riscul, controlul intern, si administrarea entitatii;

- finalitatea auditului intern este aceea de a adauga valoare organizatiilor;

- codul dentologic, care furnizeaza auditorilor interni principiile si valorile ce le permit sa-si orienteze practica profesionala in functie de contextual specific.

- normele (standardele) profesionale pentru practica auditului intern, care isi ghideaza auditorii in vederea indeplinirii misiunilor si gestionarea activitatilor;

- modalitati practice de aplicare, care comenteaza si explica normele si recomanda cele mai bune practice;

- sprijinul pentru dezvoltarea profesionala, construit in principal din lucrari si articole de doctrina, din documente ale colocviilor, conferintelor si seminariilor.

Cunoasterea si aplicarea acestui cadru de referinta ofera organizatiilor si organismelor

de reglementare o asigurare privind nivelul de professionalism, al auditorilor interni.

Din 1999, in economia romaneasca, este introdus prin lege auditul intern, pentru entitatile publice. Aceasta premise absoluta a produs multe dezbateri de idei, multe reorganizari ale controlului si separarea acestuia de audit. Conturarea auditului intern a impus o noua definire a auditului extern.

Auditul extern, in Romania, a fost organizat si restructurat in mai multe randuri, in present fiind realizat de urmatoarele structuri:

- auditul financiar, oferit de Camera Auditorilor Financiari din Romania- CAFR;

- expertize contabile, asigurare de Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania – CECCAR;

- auditul performantei, realizat de Curtea de Conturi a Romaniei, concomitant cu controalele effectuate in sectorul public;

- auditul financiar – fiscal, efectuat de firmele de consultanta romanesti si internationale recunoscute in domeniu;