Politica externă a României - perspective pentru a deveni membră OCDE

„Din cele mai vechi timpuri, diplomatia – in formele ei clasice, << deschisa>> si <<secreta>> - a fost si continua sa fie unul dintre cele mai importante instrumente de promovare si realizare a politicii externe a statelor. Marii imparati ai Romei – Augustus, Vespasianus, Antonius Pius, Marcus Aurelius si Pertinax, ca si Claudius, Nero, Othon, Vitelius, Commodus, Heliogabal si Caracalla – regii Angliei si Frantei, imparatii, tarii Rusiei, toti marii sefi de stat au recurs la serviciile diplomatiei si ale diplomatilor pentru cunoasterea obiectivelor politice declarate sau secrete ale aliatilor sau dusmanilor si elaborarea sau adaptarea propriilor orientari de politica externa, in scopul apararii intereselor proprii cu o eficienta sporita in concertul continental si mondial”1.

Karl W. Deutsch observa ca „ dintotdeauna diplomatia deschisa s-a imbinat cu diplomatia secreta” si se pare ca „… trimisii diplomatici avand adesea de transmis:1.atat un mesaj public;2.cat si unul confidential”2. Diplomatii au un rol important in convorbirile diplomatice, iar argumentele lor au un caracter specific pentru a asigura solutii adecvate.

In zilele noastre diplomatia are un caracter deschis,discutiile sunt directe, iar diplomatia economica a trecut pe primul plan. Aceasta se datoreaza in mod special relatiilor de import-export, a schimburilor comerciale, a cooperarii si a confruntarii economice.Concomitent cu diplomatia economica se extinde continuu si diplomatia culturala, diplomatia parlamentara, relatiile dintre tari fiind in continua expansiune. In acelasi timp, multe state practica atat diplomatia deschisa, cat si transparenta, insa exista si state care doresc sa isi mentina pozitia de lider in anumite domenii si recurg la mijloace care nu corespund declaratiilor de prietenie, mijloace precum: interceptari de convorbiri guvernamentale, incercari de a obtine informatii economice si politice confidentiale etc.

Fara sa fie confundate, diplomatia oficiala si cea secreta au constituit, fete ale aceleiasi politici, pentru asigurarea infaptuirii unor interese majore ale statelor, insa metodele folosite au fost diferite in functie de scopurile tarilor. „Cu toate progresele pe care le-a inregistrat stiinta, evolutia relatiilor diplomatice, nici astazi nu exista hotare bine demarcate intre ceea ce tine de diplomatia oficiala si ceea ce tine de diplomatia secreta. Granita dintre cele doua tipuri de diplomatie, se regaseste de fapt, la liziera elementului confidential, care este astazi recunoscut de toti cercetatorii si oamenii politici, ca un atribut al diplomatiei”3.

Exista practici care demonstreaza inegalitatea , unele tari au pozitii privilegiate, in defavoarea altora, care nu << vor putea fi niciodata acoperite de calitatea actului diplomatic>>4. O diplomatie trebuie sa fie deschisa popoarelor, tuturor fortelor politice, sa promoveze relatii pasnice si de buna vecinatate. Mentionez ca diplomatia secreta, este un ansamblu de practici care ascund adevarul, recurgand la mijloace ilicite pentru atingerea scopurilor.

Daca diplomatia viitorului ar fi bazata pe o stransa colaborare intre state, care adopta optiuni independente de dezvoltare economica si sociala, in deplina concordanta cu interesele si aspiratiile nationale, ea nu s-ar putea concretiza in dominatia unor state asupra celorlalte.Pentru viitor, diplomatia trebuie sa fie o diplomatia publica, care „… sa ridice la rangul de imperativ fundamental respectul aspiratiilor de pace si dreptate, atat de puternice in epoca noastra”5. In general, in lucrarile referitoare la diplomatie, aceasta este prezentata ca fiind activitatea care asigura infaptuirea obiectivelor politicii lor externe.

Intre afirmatiile de mare valoare in ceea ce priveste diplomatia, regasesc si urmatoarea apreciere: „ …diplomatia se gaseste intotdeauna in raport invers proportional cu politica de forta. Orice triumf al conceptului de forta a adus zambete la adresa diplomatiei, caricaturizata in neputinta, inutilitatea si caracterul decorativ al diplomatului”6.

Relatiile dintre diplomatia oficiala si diplomatia secreta a fost marcata de personalitatile unor oameni politici, de ambitia si inteligenta sau chiar naivitatea lor, astfel ca de multe ori informatiile furnizate de serviciile de informatii au fost lasate nevalorificate, iar alteori ambitia unor state a avut efecte dezastruase, cum ar fi razboaiele. Imbinarea diplomatiei oficiale cu diplomatia secreta reprezinta o problema care tine de momente istorice, de tipul de guvernare, de anumite grupari politice sau de grupurile de interese, in cel mai rau caz, acestea detinand si o pozitiei dominanta in stat.

Din toate aceste motive „ diplomatia oficiala si diplomatia secreta sunt, din punct de vedere juridic, concepte antagoniste”7, insa diplomatia viitorului trebuie sa tina cont de egalitatea intre popoare, trebuie sa promoveze spiritul negocierilor, sa elimine orice forme ale diplomatiei secrete.Concluzia este ca, popoarele trebuie sa lupte pentru eliminarea vechilor practici si a vechilor metode politice, condamnate de istorie, orientand diplomatia spre indeplinirea sarcinii sale reale.

1.2.Diplomatia preventiva – importanta in Romania

Diplomatia poate fi: economica, culturala si parlamentara. Doresc sa abordez insa problema diplomatiei preventive, pe care din puntul meu de vedere Romania nu o abordeaza in mod detaliat si corespunzator importantei pe care o are in zilele noastre.