Politica vamală, componentă complexă a politicilor economice

CAPITOLUL 1

REDEFINIRI ALE POLITICII COMERCIALE

ROMANESTI IN CONTEXTUL GLOBALIZARII

1.1 ROLUL SI OBIECTIVELE POLITICII COMERCIALE IN

SCHIMBURILE INTERNATIONALE DE MARFURI

Politica comerciala este o parte componenta a politicii economice a unui stat, care vizeaza sfera relatiilor externe ale acestuia. Ca si politica economica ea este un atribut al suveranitatii oricarui stat independent.

Intr-un sens mai larg, prin politica comerciala se intelege totalitatea reglementarilor adoptate de catre un stat (cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar) in scopul promovarii sau restrangerii schimburilor comerciale externe si al protejarii economiei nationale de concurenta straina.1

Pornind de la teoria ricardiana a costurilor comparative, obiectivul general al politicii comerciale este acela de a obtine din relatiile economice internationale avantajul comparativ, respectiv o economie de munca prin exportul de marfuri competitive si importul de produse cu conditii mai putin favorabile de fabricatie in interiorul tarii.

In cadrul acestui obiectiv general, in functie de orientarea politica si situatia concreta a fiecarei tari, politica comerciala poate sa-si propuna mai multe obiective specifice.2

In cazul reformei in comertul exterior realizata in Romania dupa 1989, acestea au fost:

- asigurarea stabilitatii economice;

- stimularea reformei si in celelalte sectoare economice;

- demonopolizarea si liberalizarea comertului;

- stimularea exporturilor

- asigurarea protectiei efective a producatorilor si consumatorilor interni;

- stimularea procesului de privatizare in activitatea de comert exterior;

- integrarea in structurile europene si dezvoltarea relatiilor economice cu

celelalt state

Pentru a realiza cadrul institutional si juridic necesar indeplinirii obiectivelor de politica comerciala externa, guvernul a atribuit Ministerului Comertului sarcina si dreptul de a fundamenta, elabora, sustine si aplica politica comerciala.

In cei 10 ani de tranzitie, organul care a avut aceasta sarcina a fost initial Ministerul Comertului Exterior, apoi Ministerul Comertului si Turismului, apoi Ministerul Comertului cu Departamentul Comertului Exterior, apoi Ministerul Comertului iar azi, Ministerul Industriei si Comertului cu Departamentul Comertului.

Indiferent de denumirea ministerului si de forma de organizare a acestuia, in structura sa a existat intodeauna o directie de strategie, una de politica comerciala, una de relatii cu gruparile economice regionale si o directie de relatii multilaterale.

Dupa finalizarea Rundei Uruguay si intrarea de la 1.01.1995 in vigoare a OMC respectarea obligatiilor Romaniei din cadrul OMC este supravegheata prin Departamentul Comertului Exterior, din cadrul Ministerului Industriei si Comertului.

Acesta asigura, pe de o parte, participarea activa a Romaniei la negocierile care continuau in cadrul OMC, la activitatea de examinare a modului in care angajamentele proprii si ale celorlalti parteneri sunt respectate, la activitatea curenta de notificare si schimb de informatii, iar pe de alta parte, vegheaza la transpunerea corecta si la timp in practica acestor angajamente, pe plan intern.

Aceasta monitorizare continua, se concretizeaza in urmatoarele:3

- modificarea anuala a taxelor vamale de import, conform calendarului stabilit si,

pentru unele produse agricole, deschiderea si administrarea unor contingente

preferentiale;

- examinarea fiecarei propuneri normative sau legislative ce are vreo legatura cu

domeniile reglementate prin OMC, pentru ca in cazul in care s-ar putea produce

unele incalcari de angajamente, sa se faca propuneri de modificare;

- elaborarea in nume propriu sau impreuna cu ministerele implicate, a notificarilor

de legislatie sau de politica economica, notificari obligatorii cuprinse in

Acordurile OMC;

- propunerea de noi acte normative sau legislative pentru domeniul comercial, in

vederea respectarii unor angajamente si colaborarea cu alte ministere si institutii

la elaborarea legislatiei specifice, care vizeaza angajamentele asumate in cadrul

OMC

romanesc pe principiile economiei de piata, teza de doctorat; ASE; Bucuresti 1998

Principalele atributii ale Departamentului Comertului Exterior, din cadrul M.I.C. in prezent sunt: - consultanta pe probleme de specialitate, informarea agentilor economici cu privire la oportunitatile create si incurajarea lor la folosirea acestora, oferirea catre mediul de afaceri a unor stimulente pentru export si sprijinirea demersurilor societatilor comerciale in cazul unor actiuni de dumping deschise de alte state, in special prin asistenta de specialitate, indica faptul ca in acest domeniu, reforma este infaptuita in linii generale.

Apreciez ca rolul Departamentului Comertului Exterior este bine definit pentru perioada de tranzitie prin care trece Romania.

Nu toate functiile sale sunt insa indeplinite cu aceeasi eficienta si aplomb ca de exemplu functia de negociere. Pot fi invocate multe motive: viteza schimbarilor in regimul de comert exterior, numarul extrem de mic de specialisti autentici si nivelul redus al cointeresarii, toate consecinte a tot mai "austerelor" bugete de austeritate, sumele derizorii alocate prin buget pentru stimularea exporturilor (sub 1% din volumul comertului exterior, in conditiile in care in anul 1996, media ponderenta a taxelor vamale aplicate la import a fost de peste 80% pentru produsele agricole si peste 12% la produsele industriale) si altele.

Pentru partea de diseminare a informatiilor, este o realitate faptul ca numarul specialistilor in consultanta este inca mic dupa cum la fel de adevarat este si acela ca membrii conducerii Departamentului Comertului Exterior nu au reusit inca sa gaseasca metode de constientizare eficienta a executivului cu privire la modul cum acesta ar trebui sa foloseasca sistemul preferintelor, de exemplu, la elaborarea si punerea in aplicare a politicilor de restructurare a economiei.

Procesul de reforma economica declansat in tara noastra implica si adoptarea de noi reglementari de politica comerciala caracteristice unei economii in tranzitie la economia de piata si renuntarea la vechile instrumente specifice unei economii supercentralizat-planificate.

Pe aceasta linie, primul pas care trebuia facut si el a fost deja infaptuit era desfiintarea monopolului statului asupra comertului exterior si o data cu aceasta a disparut si planificarea excesiva, rigida in comertul exterior, ca si in intreaga economie.

Incepind cu anul 1991 singurele instrumente de reglementare a importurilor si exporturilor utilizate de departamentele de resort sunt proiectiile la balanta comerciala si de plati externe.

Proiectia de balanta comerciala este intocmita de Ministerul Ind. si Comertului, prin Directia generala a strategiei dezvoltarii comertului exterior, iar cea de-a doua balanta (de plati externe) este intocmita de catre BNR. Prin aceste instrumente este prevazut necesarul de import al economiei pentru a se putea dimensiona, in functie de aceasta, sursele de acoperire prin exporturi sau prin credite externe.4

Ca sfera de cuprindere, politica comerciala difera si sub alte doua aspecte importante de politica economica generala. In primul rind, politicile economice generale se aplica teritoriului tarii respective si efectele lor pot fi in mare parte anticipate, in timp ce politicile comerciale vizeaza intr-o masura mare si relatia cu alte state, care pot - la rindul lor - sa adopte masuri de contracarare, ea trebuie sa tina seama de aceste interese, sa urmeze anumite reguli convenite intre state.

Aceste reguli au fost statutate in cadrul GATT, intrat in viguare la 1.01.1948 si la care Romania participa din 1971.

Prin instrumentele specifice (mijloace tarifare, mijloace netarifare, mijloace de stimulare a exporturilor) utilizate de politica comerciala poate fi influentat in mod substantial mersul economiei nationale. In multe situatii, in special in cercurile GATT (OMC), atunci cind se utilizeaza notiune de politica comerciala, se intelege politica economica generala a guvernului.5