Profesionalismul și Etica în Managementul Activităților Sportive

INTRODUCERE

„Natura este dreaptă cu oamenii.Le răsplateşte străduinţele

şi îi face să fie harnici, pentru că răsplata este cu atât mai

mare cu cât munca e mai importantă.Dar dacă o putere

arbitrară înlatură răsplata naturii, munca devine

neplacută, iar inacţiunea apare ca singurul lucru potrivit”

(Montesquieu,1748/1989)

Am dorit să studiez şi să-mi perfecţionez cunoştinţele în domeniul managementului tocmai datorită faptului ca managementul activităţii sportive este una dintre cele mai importante componente ale procesului de rafinare a gândirii si interpretării procesului de management intr-o manieră modernă.

Sursele bibliografice consultate au evidenţiat preocupări pentru abordarea managementului ca ştiinţa a conducerii în general, ori pe ariile si nivelele de acţionare ale acestuia. În ceea ce priveşte managementul în activitatea sportivă activitatea din domeniu este la început de drum şi încă nu se cunosc şi nu se aplică cu consecvenţă căile de promovare si valorificare a resurselor managementului, a metodelor si tehnicilor de management în cadrul activităţilor sportive.

Amploarea si diversitatea activităţilor sportive, specificitatea şi diversitatea condiţiilor de organizare, conducere, desfăşurare şi evaluare impun ca o necesitate perfecţionarea activităţii de conducere, abordarea după preceptele ştiinţei managementului care influenţează pozitiv exprimarea valorii pregătirii sportive prin implicarea şi valorificarea în condiţii de eficienta tehnica şi economica a resurselor managementului printr-un act managerial performant.

Motivaţii de alegere a temei:

Nomologice. Activităţile sportive se desfăşoară într-un cadru instituţionalizat, se realizează pe baza unor principii, cerinţe şi reguli cu caracter pedagogic, psihologic şi biologic, care creează un cadru normativ original concretizat de regula în programe pe termen scurt sau lung .Profesionalismul şi etica sunt principalele valori care guverneaza activităţile sportive.

CAP. I ASPECTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI ÎN ACTIVITĂŢILE SPORTIVE

1.1. Conceptul de management

Din punct de vedere etimologic, cuvântul management derivă din latinescul “manus” şi semnifică “manevrarea” ceea ce conduce la înţelegerea că managerul este cel care se ocupă direct de conducere. În limba engleză cuvântul îl găsim sub forma verbului “to mange” cea ce înseamnă a administra, a conduce. Din englezescul “to mange” au apărut cuvintele derivate manager şi management cu semnificaţia de conducător şi conducere.

În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, regăsim o triplă semnificaţie a noţiunii de management: “activitatea şi arta de a conduce”, “ansamblul activităţilor de organizare, de conducere şi gestiune a întreprinderilor” şi de “ştiinţa şi tehnica organizării şi conducerii unei întreprinderi”.

În literatura de specialitate se regăsesc definiţii care tratează pragmatic managementul dar şi abordări ale managementului ca ştiinţă .

Astfel O. Nicolescu şi I. Verboncu arată că: “managementul firmelor rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere de natură să asigure creşterea şi obţinerea competitivităţii”. După Henri Fayol în lucrarea „Administraţia generală şi industrială” a definit managementul prin “a prevedea şi planifica, a organiza, a conduce şi a controla”. Fără îndoială că ştiinţa managementului a evoluat timp de un secol dar principiile lui Fayol rămân şi astăzi valabile.

Iulian Ceauşu este de părere că: “managementul reprezintă ansamblul intervenţiilor, metodelor şi tehnicilor de programare, organizare, alocare de resurse, control şi activare prin care se asigură realizarea obiectivelor propuse”.

În sinteza celor prezentate mai sus putem trage concluzia că procesul de definire a managementului a constat într-o sedimentare succesivă a contribuţiilor unor curente diferite de gândire, ale unor personalităţi ale vieţii practice şi ştiinţifice, în jurul cărora sau construit şcoli şi mişcări care au o bază largă de apreciere a noţiunii de management.

Dacă istoria ne dă transformarea în procesul general al cunoaşterii, al trecerii managementului din artă în ştiinţă, nu mai puţin adevărat este faptul că managementul contemporan este deopotrivă, o artă şi o ştiinţă.