Protecția și asistarea victimelor traficului de persoane

Argument

În România până la apariția unor legi și norme metodologice speciale pentru prevenirea și combaterea traficului cu ființe umane (Legea nr.678/2001), activitățile infracționale în domeniu erau încriminate în Codul Penal, sfera acestor activități fiind mult restrânsă. De regulă, faptele se comiteau numai pe teritoriul țării noastre. Erau încriminate doar lipsirea de libertate, sclavia, supunerea la muncă forțată și proxenetismul. Studiile privind traficul de persoane în România includ un număr impresionant de cauze, de la sărăcie sau lăcomie, la discriminare în funcție de gen, de etnie sau politici guvernamentale referitoare la migrație în țările de origine sau de destinație. Acest proces întâmpină dificultăți determinate de necunoașterea dimensiunilor reale ale fenomenului, de mobilitatea mare a persoanelor ca urmare a „deschiderii frontierelor” și libera circulație a cetățenilor dintr-o țară în alta, cât și din obscuritatea fenomenului în controlul unor activități aparent legale. Unele victime sunt ademenite prin reclame pentru locuri de muncă atrăgătoare, altele sunt vândute de rude, cunoștințe sau prieteni de familie. Traficanții aleg comunitățile sărace, familiile vulnerabile, dezorganizate și profită de naivitatea sau de dorința victimelor în căutarea unui loc de muncă, ori de aspirațiile acestora pentru un trai decent. Cele mai multe victime aflate în evidența autorităților sau a organizațiilor nonguvernamentale sunt de naționalitate română și au fost traficate într-o țară vest-europeană.

Din perspectiva traficului internațional de persoane, România este în primul rând ,,o țară de origine” (Preda, 2009, p. 223). Deși prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului (încă din 1850) s-a prevăzut că ,,Orice ființă umană nu poate fi ținută în stare de sclavie și nu poate fi forțată să execute o muncă forțată sau obligatorie”, sclavia nu a dispărut, ci, dimpotrivă, și-a modernizat formele de manifestare. Acest fenomen, implică un număr tot mai mare de ființe umane, fie ele exploatate pentru muncă forțată, pentru oferirea de servicii sexuale (prostituție, proxenetism, pornografie), prelevarea de organe, practicarea cerșetoriei ori pentru alte scopuri criminale, demonstrând încălcarea gravă a drepturilor fundamentale ale omului, cu profunde conotații de ordin social și economic.

Am insistat asupra acestor aspecte existente în domeniul măsurilor de prevenire și protecție socială, atât prin prisma observațiilor făcute în cadrul activităților curente cât și cu ocazia cercetărilor de teren. Instituțiile care monitorizează calitatea vieții, eficiența măsurilor de protecție socială și asistare au făcut referiri exprese asupra cauzelor care mențin anumite comportamente sociale la nivelul grupurilor sociale vulnerabile. Totodată aceste semnalări sunt un real argument în favoarea dezvoltării sistemului instituțional de prevenire și protecție a persoanelor aflate în dificultate.

Teza noastră este structurată în patru capitole. In primul capitol am vorbit despre ceea ce înseamnă traficul de ființe umane, definiții și forme de manifestare. În cadrul aceluiași capitol am prezentat particularitățile legislației la nivelul U.E. și noi reguli impuse pentru consolidarea prevenirii. Totodată, am prezentat repere ale legislației din România și instituțiile implicate în prevenirea și protecția socială ale victimelor traficului de persoane.

In al doilea capitol, am vorbit despre instituțiile și organismele guvernamentale și neguvernamentale de prevenire și protecție socială dar și despre profilul victimei. Al treilea capitol este destinat teoriilor criminologice prezentate din perspectiva orientării biologice, psihiatrică - psihologică și din perspectivă sociologică.

Capitolul patru este destinat strict cercetării sociologice, am stabilit scopul cercetării, obiectivele și ipotezele cercetării. Am analizat 4 cazuri privind rețele de trafic de ființe umane din județul Iași iar în ultima etapă am recurs la o cercetare calitativă de teren prin aplicarea a 4 de interviuri specialiștilor din sistemul instituțional de prevenire și combatere la nivelul județului Iași (asistent social, psiholog, politist, procuror). Cercetarea calitativă de teren și rezultatele interviurilor au făcut obiectul unei analize de conținut a căror concluzii au fost prezentate în finalul capitolului.

Scopul acestei cercetări are la bază însăși dorința de a identificarea dimensiunile psiho-sociale ale fenomenului de trafic de persoane și propunerea unui ansamblu de măsuri de protecție și asistare a victimelor acestuia.

În încheierea lucrării, au fost aduse câteva propuneri (recomandări) rezultate din concluziile cercetării.