Răspunderea Juridică a Funcționarilor Publici

I N T R O D U C E R E

Răspunderea juridică a funcţionarilor publici reprezintă o parte, foarte importantă, a acestei instituţii. Însăşi legea – cadru care reglementează această instituţie conţine un capitol distinct, cu prevederi clare şi precise referitoare la încălcarea acestei legi.

S-a împărţit lucrarea pe trei părţi deoarece am considerat necesar că este foarte important să prezint formele de răspundere juridică a funcţionarilor publici, în general, indiferent de sectorul de administraţie publică în care se lucrează.

În fapt, funcţionarii publici activează în diferite domenii ale administraţiei publice centrale şi locale. Fără a minimaliza importanţa celorlalte domenii concrete în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarii publici am considerat necesar şi important ca lucrarea să cuprindă funcţionarii publici din instituţia cea mai însemnată pe plan naţional şi european, respectiv parlament şi europarlament.

Pe tot parcursul lucrării s-au tratat aspectele, legal reglementate, referitoare la cele patru forme de răspundere: disciplinară, contravenţională, civilă şi penală, prevăzute de legea – cadru, coduri şi comentariile din literatura de specialitate.

LISTA ABREVIERILOR

alin. aliniat

art. articol

Dreptul Revista „Dreptul”

ed. ediţia

etc. şi altele

H.G. Hotărârea Guvernului

ibidem în acelaşi loc

idem acelaşi autor

lit. litera

M. Of. Monitorul Oficial

O.G. Ordonanţa Guvernului

op. cit. opera citată

p. pagina

pct. punctul

pp. de la pagina la pagina

ş.a. şi alţii

urm. următoarele

vol. volumul

CAPITOLUL I

RĂSPUNDEREA FUNCŢIONARILOR PUBLICI

1.1. Consideraţii generale

Regimul juridic al funcţionarilor publici presupune şi răspunderea acestora, al cărei scop îl reprezintă reprimarea greşelilor comise de agenţii publici. Un asemenea scop reprezintă numai unul din scopurile răspunderii, cel represiv.

Din doctrina de drept public este exprimată concepţia potrivit căreia în orice ramură de drept ne-am plasa răspunderea are două finalităţi:

• să restabilească ordinea de drept care a fost încălcată şi pe cale de consecinţă să se revină la starea de legalitate care a fost perturbată prin săvârşirea faptei antisociale;

• să exprime o atitudine negativă faţă de autorul faptei ilicite cu scopul de a-l determina pe acesta să-şi conştientizeze semnificaţia faptei sale, caracterul ei negativ, să o regrete şi pe viitor să o elimine din comportamentul său.

În acest mod, prin intermediul răspunderii se realizează atât scopul represiv, sancţionator cât şi scopul preventiv, cărora trebuie să li se mai adauge şi scopul educativ, care deşi implică prevenţia – nu se reduce la aceasta.

În cazul funcţionarului public trebuie implicată răspunderea acestuia în relaţie cu responsabilitatea, noţiuni care nu se confundă şi a căror deosebire a fost fundamentată cu ani în urmă într-o lucrare de filozofie a dreptului.

Responsabilitatea prevede răspunderea şi o poate elimina dacă subiectul de drept este consecvent în atitudinea sa de a respecta valorile juridice, de a se supune lor şi de a le transforma în propriile valori.

Fiecare subiect de drept trebuie să manifeste responsabilitate, dar, la funcţionarul public, acest lucru presupune aspecte deosebite. Funcţionarul public trebuie să fie fundamental responsabil în îndeplinirea atribuţiilor sale. El trebuie să urmărească să primeze în comportamentul lui responsabilitatea Pentru el nu există o valoare mai importantă decât îndeplinirea, cu o convingere reieşită din înţelegerea raţională a fenomenelor, a sarcinilor sale profesionale

Funcţionarul public trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu nu doar pentru că acestea îi sunt impuse de lege sau de şeful ierarhic, ci pentru că ele reprezintă rostul său profesional, să urmărească în permanenţă să fie cât mai eficient şi competitiv în activitatea pe care o are de îndeplinit.