Realizarea Controlului Fiscal și Cea a Auditului Fiscal

Introducere

În condiţiile globalizării, contabilitatea şi controlul de gestiune, evoluează în permanenţă, pentru a putea răspunde nevoilor în continuă schimbare ale managementului conducerii eficiente a fluxurilor economice. Astfel apare necesitatea implementării unor variante optime ale dezvoltării controlului în general şi a controlului financiar şi de gestiune în special, care să permită realizarea unor activităţi de monitorizare a actului economic şi a înregistrării operaţiunilor patrimoniale care angajează entitatea economică sau publică din toate punctele de vedere: etnic, social, investiţional, comercial, economic; pentru atingerea target-ului final de maximizare a profitului şi a întăririi poziţiei pe piaţa de capital şi pe piaţa afacerilor şi cucerirea altor pieţe de afaceri mai dezvoltate, fără a neglija însă, principalul segment motoriu al desfăşurării acestor strategii, care este clientul-consumătorul final şi nu în ultimul rând de a organiza aceste strategii şi activităţi mai bine; de a le conserva pe cele pozitive şi de a preveni şi elimina apariţia unor elemente perturbatorii negative generatoare de contravenţii şi infracţiuni economice, de evaziune fiscală şi gestiune frauduloasă, patrimonială şi materială, care să limiteze şi chiar să întrerupă fluxul activităţilor economice, până la falimentare, devalizare, dizolvare, lichidare sau crah financiar.

Aceste deziderate sunt pertinente în domeniul luării deciziilor, ale exercitării actului managerial de conducere şi care se concretizează, prin organizarea şi exercitarea unui sistem de control intern, cu toate formele lui de exprimare (control financiar preventiv, anticipat, ulterior, etc.), a unor proceduri de audit intern, contabil, financiar şi fiscal, precum şi a organizării şi efectuării anumitor lucrări de expertiză contabilă de către persoane sau societăţi profesioniste, specializate pentru clarificarea anumitor aspecte reclamate de litigii în care poate fi angrenată entitatea economică, de la organizarea sau neorganizarea acţiunilor de control de gestiune, auditare şi expertizare şi căile de realizare a acestor acţiuni pentru eficientizarea actului de conducere managerială.

Capitolul 1 - Controlul fiscal. Noţiuni generale

Controlul fiscal, prin acţiunile practice ale statului sau ale persoanelor cu sarcini de conducere din entităţile economice, reprezintă prin rezultatele sale, una din cele mai importante surse de informaţii necesare desfăşurării, în condiţii de maximă eficienţă, a acţiunii de management general. Principalul scop, atât la nivelul instituţiilor statului cât şi la nivelul conducătorului de activităţi economice, îl constituie stabilirea deciziilor optime pentru realizarea obiectivelor din programele propuse.

Controlul este un proces de măsurare a performanţei, de iniţiere şi întreprindere a unor acţiuni care să asigure rezultatele dorite.

Privit prin prisme diferite, controlul este considerat: funcţie a managementului – prin el fiecare manager vrea să se asigure că activitatea decurge conform programului prestabilit, că resursele sunt utilizate conform destinaţiei stabilite şi că în final performanţa reală va atinge sau va depăşi obiectivele fixate iniţial; atribut al conducerii – mijloc de perfecţionare a activităţii entităţilor publice şi private exercitat sub forme diferite de structuri organizate piramidal, cu responsabilităţi şi obiective clar precizate de lege; metoda de verificare a modului de gestionare a resurselor.

Controlul este acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor materiale, care se efectuează anticipat executării acestora, concomitent sau la scurt interval de la desfăşurarea operaţiunilor şi constă în a verifica dacă totul a fost efectuat în conformitate cu programul fixat, după ordinile date şi principiile stabilite. De asemenea, poate fi considerate o acţiune de control, supravegherea sistematică şi continuă a unei activităţi. Controlul se poate exercita personal sau cu ajutorul unor aparate speciale de control.

Privit drep componentă a controlului economic – are ca obiectiv cunoaşterea de către stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare, de către societăţile comerciale, publice, modul de realizare şi cheltuire a banului public, urmăreşte asigurarea şi consolidarea echilibrului financiar, asigurarea eficienţei economicofinanciare, dezvoltarea economiei naţionale şi serveşte unui triplu sistem de interese: agenţilor economici atât prin acţiunea de evitare a situaţiilor de disfuncţionalitate în procesul de gestionare a patrimoniului, cât şi prin posibilitatea remedierii unor abateri de la prevederile legale; agenţilor economici parteneri, cărora le oferă informaţii exacte asupra stării patrimoniului unităţii economice, la care se desfăşoară verificarea; statului pentru realizarea obiectivelor propuse pe termen lung în ceea ce priveşte politica economică. Având în vedere toate aceste aspecte, controlul fiscal se defineşte ca fiind „acţiunea legiferată de determinare a unor adevăruri în legătură cu starea unor proiecte de activităţi economice sau cu a celor care au fost efectuate, prin compararea modului efectiv de prezentare sau manifestare al acestora cu prevederile şi normele legale prin care au fost definite şi instituţionalizate, în vederea preîntâmpinării sau depistării şi remedierii abaterilor de la aceste prevederi şi norme”.