Introducere Capitolul I. Aspecte generale privind regimul deșeurilor Secțiunea 1 Noțiuni generale 1.1 Definiții 1.2 Clasificare 1.3 Obiective 1.4 Principii Secțiunea 2 Gestionarea deșeurilor Secțiunea 3 Procedura de reglementare a activităților legate de deșeuri Secțiunea4 Atribuțiile autorităților administrației publice centrale și/sau locale în domeniul deșeurilor Secțiunea 5 Costuri și facilități în domeniul operațiunilor cu deșeuri Secțiunea 6 Controlul activităților legate de deșeuri Capitolul II Reciclarea deșeurilor industriale Secțiunea 1 Considerațiuni introductive Secțiunea 2Regimul juridic al deșeurilor industriale reciclabile 2.1 Principii 2.2Obligații 2.3 Procedura de reglementare Capitolul III. Transportul deșeurilor pe teritoriul României Secțiunea 1 Obligații generale ale transportatorilor de deșeuri Secțiunea2 Reguli pentru efectuarea transportului de deșeuri periculoase Secțiunea3 Reguli pentru efectuarea transportului de deșeuri nepericuloase Capitolul IV. Eliminarea deșeurilor Secțiunea 1 Incinerarea deșeurilor 1.1 Procedura de reglementare a activității de incinerare și coincinerare 1.2 Accesul publicului la informații cu privire la activitățile de incinerare și/sau coincinerare a deșeurilor Secțiunea 2 Depozitarea deșeurilor 2.1 Clasificarea depozitelor de deșeuri 2.2 Cerințe pentru clasele de depozite de deșeuri 2.3 Procedura de acceptare a deșeurilor la depozitare Capitolul V Regimul juridic al unor categorii speciale de deșeuri Secțiunea1 Deșeuri radioactive 1.1 Regimul juridic național și internațional 1.2 Principii ale gospodăririi deșeurilor radioactive 2.3 Clasificare deșeurilor radioactive 2.4 Strategia de gospodărire a deșeurilor radioactive 2.5 Controlul și supravegherea expedierilor internaționale de deșuri radioactive implicând teritoriul României, Secțiunea 2 Deșeuri medicale 2.1 Clasificare 2.2 Gestionarea deșeurilor rezultate din desfășurarea activității medicale 2.3 Obligațiile producătorilor deșeuri medicale, îndepărtarea deșeurilor Sectiunea 3 Deșeuri de ambalaje 3.1 Cerințe esențiale cu privire la fabricarea,compoziția și caracterul reutilizabil și recuperabil al ambalajelor; atribuții 3.2 Obligații în domeniul gestionării deșeurilor de ambalaje 3.3 Procedura de reglementare pentru operatorii economici în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje 3.4 Licența de operare Capitolul VI. Răspunderea juridică în domeniul deșeurilor Secțiunea 1 Răspunderea pentru prejudiciile rezultate din operațiuni cu deșeuri – între răspunderea civilă și răspunderea de mediu Secțiunea 2 Răspunderea contravențională pentru nerespectarea normelor privind gestionarea deșeurilor Sectiunea 3 Răspunderea penală Studiu de caz Concluzii Bibliografie
INTRODUCERE Prima lege a protecției mediului din România consacra caracterul de interes național al protecției mediului, iar Legea 137/1995 , care i-a urmat, a introdus principiul conform căruia protecția mediului constituie unul dintre obiectivele de interes public major, principiu care se regăsește și în actuala reglementare – cadru privind protecția mediului, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare . Acest caracter este consacrat nu numai pentru protecția valorilor generale ale mediului, ci și pentru ceea ce constituie obiect al reglementărilor legislative cuprinse în legi speciale, ci și pentru ceea ce constituie obiect al reglementărilor legislative cuprinse în legi speciale, inclusiv cele privind regimul deșeurilor . Asigurarea unui mediu sănătos este condiționată, între altele, și de gestionarea corespunzătoare a deșeurilor care, inerente atât proceselor naturale, cât și celor realizate de om, au devenit o chastiune care prezintă interes nu doar pentru fiecare țară luată searat, ci pentru întreaga comunitate internațională. Deșeurile reprezintă probleme de importanță actuală cu care se confruntă întreaga planetă și a căror rezolvare implică o atenție deosebită, având în vedere imperativul menținerii echilibrului ecologic. Luând în considerare faptul că cel mai adesea poluarea nu se oprește la granițele naționale și, în același timp, că deplasarea deșeurilor din anumite zone ale globului în alte regiuni ale globului a dobândit caracterul unui important fenomen social ce nu poate fi ignorat, la nivel internațional existând o serie de instrumente juridice ce vin în sprijinul protecției mediului împotriva poluării cu deșuri și combaterii traficului ilegal cu acestea. În trecut a fost susținută concepția conform căreia ,, protecția mediului nu este un scop în sine, ea răspunde mai ale unor nevoi sociale,, , concepție care pare că tinde să lase tot mai mult loc ocrotirii mediului ca valoare intrinsecă. Preocupări de reglementare a acestei relații existau încă din cele mai vechi cremuri, evoluția reglementărilor juridice fiind determinată de amploarea dezvoltării economico-sociale. De exemplu, în perioada antichității, în Roma, poluatorii cursurilor de apă erau urmăriți de autoritățile publice și de riveranii din aval. Tot în aceeași perioadă, la Atena, tăbăcarii, producătorii de brânzeturi și miere, erau obligați să își desfășoare activitatea în locuri amenajate special în afara orașelor. Mai târziu, în Evul Mediu marii proprietari de terenuri ocroteau teritoriile pe care le stăpâneau, inclusiv prin măsuri corespunzătoare menținerii curățeniei și îndepărtării deșeurilor. În secolele XVII – XVIII poluarea,mai ales a porturilor și a orașelor, a dobândit o intensificare deosebită în occident, cu consecința adoptării unor reglementări specifice, precum ,,Marea Ordonanță a lui Colbert asupra Marinei,, din anul 1681, care interzicea ,, aruncarea de gunoaie în apele porturilor și dependințele acestora și depunerea lor pe chei ori pe insule,, interdicție a cărei încălcare atrăgea pedeapsa amenzii . Conform unor rapoarte recente de evaluare a ecosistemelor , în ultimii 50 ani, omenirea a modificat ecosistemele mai rapid decât în oricare perioadă comparabilp din istoria omenirii. Dacă la începutul secolului al XX-lea deșeurile constituiau câteva zeci de kilograme anual/locuitor, în ultima perioadă, în tările dezvoltate, se acumulează anual aproximativ 1000 kg pe cap de locuitor . Impactul deșurilor asupra mediului a cunoscut o creștere îngrijorătoare , administrarea necorespunzătoare a acestora generând contaminări ale solului, pânzei freatice, precum și emisii poluante, cu efecte directe asupra sănătății populației și mediului. Capitolul I. Aspecte generale privind regimul deșeurilor Mediul reprezintă un ansamblu de relații și sisteme aflate în interacțiune. În cadrul acestui complex interrelațional, deșeurile apar ca probleme de importanță vitală, viitorul omenirii și, chiar al planetei, depinzând în mare măsură de modalitatea în care acestea sunt gestionate . Secțiunea 1. Noțiuni generale 1.1 Definiții Deșeul, în general este orice substanță sau orice obiect din categoriile stabilite de lege , de care deținătorul le curăță, are intenția sau obligația de a le curăța din mediul înconjurător. Deșeurile periculoase sunt definite în OUG 196/2005 privind protecția mediului, ca fiind deșeurile care au cel puțin un constituent sau o proprietate care fac ca acestea să fie periculoase . Potrivit OUG 78/2000 privind regimul deșeurilor, deșeurile periculoase sunt reprezentate de acele deșeuri ce se încadrează în categoriile/tipurile generice de deșeuri periculoase prevăzute de lege și componenți ai acestor deșeuri , componenți care fac ca aceste deșeuri să fie periculoase atunci când dețin una din următoarele proprietăți: explozive, oxidante, foarte inflamabile și inflamabile. 1.2 Clasificare Deșeurile se pot clasifica în raport de mai multe criterii, precum: gradul de periculozitate, sursa de proveniență, intervenția factorului uman, natura lor, astfel : a. În funcție de gradul de periculozitate distingem : - Deșeuri nepericuloase - Deșeuri periculoase, ca de exemplu, uleiurile uzate, majoritatea deșeurilor rezultate din activitatea medicală și din institutele de cercetare, etc. - Deșeuri inerte, acele deșeuri care nu suferă nici o transformare semnificativă fizică, chimică sau biologică, nu se dizolvă, nu ard ori nu reacționează în nici un fel fizic sau chimic, nu sunt biodegradabile și nu afectează materialele cu care vin în contact într-un mod care să poată duce la poluarea mediului ori să dăuneze sănătății omului, precum resturile de asfalt, cărămidă, sticlă, etc. b. În raport de sursa de proveniență, regăsim : - Deșeuri menajere și asimilabile – totalitatea deșeurilor generate în mediul urban și rural, din gospodării, instituții, unități comerciale și prestatoare de servicii, deșeuri stradale din spațiile publice, străzi, parcuri, etc. - Deșeuri din construcții și demolări – deșeuri de beton, cărămidă, resturi ceramice etc. Acest tip de deșeuri pot fi nepericuloase, inerte sau contaminate cu substanțe periculoase. Sunt periculoase următoarele deșeuri din construcții și demolări: azbest, metale grele, vopsea, adezivi. Chiar dacă cantitățile de deșeuri periculoase sunt relativ mici comparativ cu totalul deșeurilor de acest tip, trebuie luate măsuri de prevedere speciale pentru gestionarea acestora, pentru a nu produce contaminarea celorlalte deșeuri și pentru a nu crea probleme la valorificarea și depozitarea acestora. - Deșeuri industriale – cele provenite din industriile alimentară, extractivă, chimică, metalurgică, petrolieră, chimică etc. Ca de exemplu: cenușă și zgură de la termocentrale, nămoluri reziduale, deșeuri chimice etc. - Deșeuri agrozootehnice – cele constituite din resturi vegetale, resturi de furaje, dejecții animaliere. c. În raport de intervenția factorului uman, se clasifică în : - Deșeuri naturale – adică cele care sunt rezultatul proceselor naturale ale mediului. - Deșeuri antropice – cele care provin din activitățile umane. d. După natura lor, distingem: - Deșeuri biodegradabile – cele care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, precum: deșeurile alimentare ori de grădină, hârtia și cartonul. - Deșeuri non-biodegradabile – mase plastice, metale, componente electrice. 1.3 Obiective În gestionarea deșeurilor se au în vedere cu precădere următoarele obiective: • De a preveni/reduce producerea de deșeuri și scăderea periculozității acestora prin: producerea de tehnologii și comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au un mic impact asupra creșterii volumului sau periculozității deșeurilor ori asupra riscului de poluare. • Reutilizarea, valorificarea deșeurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt proces prin care se obțin materii prime secundare ori utilizarea deșeurilor ca sursă de energie.
Doctrină: 1. A. Aleveiciuc,N.Velișco, Ecologia și protecția mediului, Școlile Asociate UNESCO, Chișinău, 2003 2. Andrei V., Deșeurile radioactive. Mituri și adevăruri, Ed. Modelism, București, 2003 3. Anghel I., Răspunderea civilă, Ed. Ștințifică, București, 1970 4. Antonescu N.N., Gestiunea și tratarea deșeurilor urbane. Gestiunea regională, Ed. Matrix Rom, București, 2006 5. Atudorei A. , Păunescu I. Gestiunea deșeurilor urbane, Ed. Matrix Rom, București, 2006 6. Baboș Gh., Teoria generală a dreptului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1994 7. Bădilenau M, Economia protecției mediului, Ed. Sylvi, București, 2002 8. Bobica N., Elemente de ecologie și dreptul mediului înconjurător, Ed. Fundației ,, Chemarea,,, Iași 1994 9. Bold Octavian Valeriu, Managementul deșeurilor solide, Ed. Mstrix Rom, București 2003 10. Căpățână Camelia, Deșeuri, Editura Matrix Rom, București, 2003 11. Costin M., Răspunderea juridică în dreptul românesc, Ed. Dacia, Cluj 1972, p. 31-32; H.Russell, Sanction an obligation, The Monist, Cambridge University Press, 1985 12. Cotiga C., Ecologie și protecția mediului, Ed. Sitech, Creiova 2005 13. Cranciuc O., Dreptul mediului înconjurător, Ed. Silex, București, 2004 14. Durac Gh., Dreptul mediului. Răspunderea juridică pentru daune ecologice,, Ed. Junimea, Iaşi, 2004;. 15. Duțu M., Dreptul mediului, Ed. Economică, București 2003 16. Duțu M., Dreptul mediului. Tratat. Aborare integrată, vol. I-II, Ed. Economică, București, 2003 17. Duțu M.,Dreptul mediului, Ed. Gamian, București, 1993 18. Filipoiu Mircea, Șocul deșeurilor, Ed. Adevărul, București 2003 19. Fuerea A., Manualul Uniunii Europene, ediția III, Ed. Universul Juridic, București, 2006 20. Gavrilescu Elena, Surse de poluare și agenți poluanți ai mediului, Ed. Sitech, Craiova, 2007 21. Ioniță Gh. Iulian, Dreptul protecției mediului, Ediția II, Ed. Universul Juridic, București, 2012 22. Ioniță Gheorghe Iulian, Dreptul protecției mediului, Ediția II, Ed. Universul Juridic, București, 2012 23. Mandache Andreea, Depozitele de deșeuri și impactul lor asupra mediului, București, 2010 24. Marinescu D., Tratat de dreptul mediului, Ed. Universul Juridic, București, 2008 25. Marinescu Daniela, Tratat de dreptul mediului, Ediția a IV,Ed. Universul Juridic, București ,2010 26. Miga-Beșteliu R., Drept internațional. Introducere în dreptul internațional public, Ed. ALL Beck, București,2003 27. Negruţ V., Dreptul mediului, Ed. Fundaţiei Academice „Danubius”, Galaţi, 2008 28. Petre Maria-Cristina, Regimul juridic național și internațional al deșeurilor, Ed.Universul Juridic, București, 2011 29. Romițan Ciprian Raul, Dicționar de dreptul mediului, Ed.ALL Beck, București 2004 30. Tudorel T., Drept comunitar, Editura C.H.Beck, București, 2007 31. Wehry Andrei, Reciclarea și depozitarea deșeurilor, Ed. Orizonturi, Timișoara, 2002 Legislație: 1. Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare 2. Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor 3. Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor 4. OUG 195/2005 privind protecția mediului 5. OUG 196/2005, privind Fondul de mediu 6. OUG 78/2000 privind regimul deșeurilor 7. OUG nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
