Tema: Relaţia motivare- performanţã în cadrul sistemului bancar Cap. I Motivaţia angajaţilor I.1 Conceptul de motivaţie I.2 Tipuri de motivaţie I.3 Strategii de motivare a personalului Cap. II Evaluarea performanţelor angajaţilor II.1 Rolul şi semnificaţia evaluãrii performanţelor II.2 Metode şi tehnici de evaluare a performanţelor II.3 Obiectivele evaluãrii performanţelor Cap.III Relaţia motivare – performanţã III.1 Performanţa şi parghia salarialã III.2 Provocarea performanţelor Cap.IV Particularitãţi ale sistemului bancar privind relaţia motivare – performanţã IV.1 Prezentarea organizaţiei şi metodologia cercetãrii relaţiei motivare- performanţã IV.2 Cerectare a corelaţiei motivare – performanţã în cadrul sistemului bancar: prezentarea şi prelucrarea rezultatelor Concluzii şi propuneri Anexe Bibliografie
Lista figurilor: Introducere Tema aleasã este denumitã : Relaţia motivare- performanţã în cadrul sistemului bancar. Este cunoscut faptul cã investiţia în resursa umanã este esenţialã ca factor de progres îi civilizaţie.Prin alegerea acestei teme am dorit sã înteleg mai bine opţiunile unor persoane, sã înţeleg pozitia pe care o adoptã în diferite situaţii cât şi motivele prin care diferite situaţii care ne influenţeazã. Pentru realizarea cercetãrii au fost utilizate ca instrumente de investigare ancheta pe bazã de chestionar, iar ca metodã de evaluarea a performanţelor s-a ales metoda scãrilor de evaluare graficã. S-a ales aceastã organizaţie, respectiv domeniul bancar deoarece în acesta lucrez. Se ştie cã oamenii îşi petrec cea mai mare parte a timpului muncind în cadrul unor organizaţii. Fiecare dintre noi experimenteazã anumite atitudini faţã de muncã sau faţã de anumite aspecte organizaţionale. Motivaţia profesionalã - definitã ca set de atitudini ale unei persoane faţã de propria activitate profesionalã - are o importanţã deosebitã, întrucât ea influenţeazã nu doar calitatea vieţii profesionale, asa cum este resimţitã ea subiectiv de cãtre orice angajat, ci şi aspecte organizaţionale mai generale. În aceastã lucrare ne propunem să studiem legătura pozitivă sau negativă dintre motivare şi performanţă din perspectiva: - investigarea relaţiei motivare din prisma diferitelor sale forme şi performanţa angajaţilor ca obiectiv al procesului managerial; - conceperea de noi ipoteze de cercetare care au în rolul de a scoate în evidenţă a relaţiei de convergenţă sau divergenţă dintre motivare şi performanţă; - importanţa caracteristicilor individului cu rol în obţinerea motivaţiei si performanţei; - măsurile concrete care pot duce la creşterea motivaţiei şi performanţelor angajatului; - de măsuri care să ducă la o mai mare motivare şi o mai bună performaţă a angajaţilor tinând seama de specificul muncii lor: munca rutinieră/nonrutinieră; munca intelectuală/nonintelectuală; munca creativă; munca monotonă/activă. Cap I. Motivarea angajaţilor O problemã deosebit de importantă în derularea activităţii de fiecare zi a omului o reprezintă motivarea pe care el o resimte în legătură cu ceea ce face sau urmeaza să întreprindă. Motivarea este un termen general ce descrie procesul începerii, orientãrii şi menţinerii unor activitãţi fizice şi psihologice. El este un concept larg ce cuprinde o serie de mecanisme interne cum ar fi: a) preferinţa pentru o activitate faţã de alta; b) entuziasmul şi vigoarea reacţiilor unei persoane; c) persistenţa unor modele (tipare) organizate de acţiune pentru îndeplinirea unor obiective relevante Motivaţia în organizaţii constituie o noţiune complexã, al cãrei conţinut nu poate fi riguros disecat şi evidenţiat, întrucât motivele de acţiune ale angajaţilor nu pot fi observate şi mãsurate direct, ci sunt deduse din comportamentul oamenilor. Cap I.1 Conceptul de motivare Conceptul de motivaţie reprezentat de „gradul de orientare a unui efort persistent spre realizarea unuia sau mai multor obiective’’. Motivaţia prezintã în principal urmãtoarele caracteristici: 1.Efortul pe care persoana trebuie sã-l depunã pe perioada de desfãşurare a muncii pe care o presteazã, care este specific fiecãrei munci desfãşurate într-un anumit domeniu. 2.Perseverenţa cu care persoana care depune un anumit efort cautã sã-şi îndeplineascã obiectivele, care este mult mai apreciatã decât obţinerea unor rezultate superioare, dupã care persoana respectivã evitã sã se mai implice în realizarea obiectivelor. 3.Orientarea(direcţia) efortului depus, cãtre realizarea obiectivelor organizaţiei, care presupune sã se lucreze inteligent, nu sã se depunã un efort fãrã rezultate. Orice comportament are la bazã o motivaţie. Oamenii au de fiecare datã motive pentru tot ceea ce fac sau pentru modul în care se comportã. Astfel, comportamentul uman este direcţionat spre îndeplinirea anumitor sarcini şi obiective. Comportamentele îndreptate spre îndeplinirea unor scopuri sunt centrate pe nevoia de satisfacţii. O nevoie reprezintã o dorinţã fiziologicã, psihologicã sau sociologicã ce poate fi satisfãcutã prin atingerea scopului propus. Componentele motivaţiei: Motivele ca expresie a nevoilor şi asteptãrilor indivizilor, ce provin din lipsurile de la un moment dat şi din credinţele cã în urma unui efort se pot obţine anumite performanţe. Stimulente de naturã materialã şi psihosocialã prin care indivizii sunt determinaţi sã depunã efort susţinut pentru realizarea obiectivelor urmãrite de cãtre cel care-i motiveazã. Cap I.2 Tipuri de motivaţie Diversitatea motivelor pentru care oamenii acţioneazã de o anumitã manierã, precum şi diversitatea stimulentelor care pot fi utilizate de cãtre manageri pentru a motiva personalul conduc la existenţa mai multor forme ale motivãrii. În raport de nevoia resimţitã de cãtre executant de a realiza sau nu sarcina pe care o are, motivaţia poate fi: Motivaţia intrinsecã este reprezentatã de „un proces de angajare a persoanei la un efort susţinut, datoritã sentimentului de realizare , împlinire pe care-l resimte în urma indeplinirii sarcinilor ce-i revin” Motivaţia extrinsecã reprezintã „un proces de determinare a unei persoane sã depunã un efort susţinut pentru îndeplinirea unei sarcini, prin care anumite stimulente care provin din afara mediului de muncã reprezentat de sarcina pe care o are de îndeplinit. În raport de tipul factorilor motivaţionali folosiţi de cãtre cei care motiveazã personalul, motivaţia poate fi: Motivaţia pozitivã constã în „amplificarea recompenselor inclusiv a satisfacţiilor personale, pe masurã ce persoanle îşi intensificã eforturile pentru îndeplinirea unei sarcini şi obţinerea rezultatelor superioare. Motivaţia negativã constã în „ameninţarea cu sancţiuni în cazul neparticipãrii persoanelor cu un efort susţinut la realizarea sarcinilor ce-i revin” O altã clasificare a motivaţiei poate fi : motivarea financiarã şi motivarea non financiarã. Motivarea non financiarã înseamnã stimularea angajatului sã lucreze mai bine, mai mult, mai eficient, cu drag, cu tragere de inimã, fãra sã fie vorba de stimulente financiare.Politica de motivare non financiarã în cadrul fiecãrei companii revine departamentului de resurse umane sau managerului. Motivarea non financiarã reprezintã atât o responsabilitate cât şi un plus din partea angajatorului.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
