Relațiile diplomatice în contextul negocierii internaționale

Introducere

Prin lucrarea de faţă “Relaţiile diplomatice în contextul negocierilor internaţionale” s-a urmărit stabilirea rolul diplomaţiei economice în economia externă, în cadrul negocierilor internaţionale.

Orice societate, orice organism social, pentru a evolua, trebuie să se supună unor reguli, fie şi numai din dorinţa de a evita dezordinea. O formă de ierarhie există, după cum se ştie, în orice societate organizată.

Într-o societate evoluată, ordinea devine o necesitate inevitabilă şi imperioasă, întrucât complexitatea infinită a raporturilor umane impune respectarea unor reguli indispensabile desfăşurării paşnice a vieţii în comun.

În afaceri, dacă stăpâneşti arta negocierii, ai o şansă în plus să câştigi mai mult şi să păstrezi o relaţie bună cu partenerul. Dacă negociezi bine, poţi să orientezi, să influenţezi şi să manipulezi partenerul pentru a-l face să coopereze.

Negocierea este un talent, un har înnăscut, dar şi o abilitate dobândită prin experienţă, formare şi învăţare. Datorită acestora, un negociator bun poate obţine în câteva ore un câştig la fel de mare ca cel adus de sute de executanţi în câteva luni.

Ţinând cont de tematica vastă a negocierilor internaţionale şi în mod special a celor din sfera afacerilor internaţionale, s-au abordat şi aspecte legate de uzanţele diplomatice şi cele de protocol la nivel guvernamental.

Diplomaţia este o negociere permanentă cu statul acreditar având o desfăşurare diversificată. Ea nu se desfăşoară doar la masa tratativelor.

Un diplomat trebuie să ştie că a negocia nu înseamnă doar insistenţă. El ştie că dacă interesele nu converg, orice strădanie este în zadar, căci statele nu au legături dezinteresate, au doar politici guvernate de interese.

Nu greşim dacă susţinem că diplomaţia este o artă specială care nu se confundă, nici prin obiect, nici prin metode cu alte activităţi umane şi, ca atare, are nevoie de specialişti care să se consacre cu pasiune şi dăruire totală acesteia - diplomaţiei.

Din cele mai vechi timpuri s-a recurs la diplomaţie pentru a aplana stările de tensiune, stările conflictuale, pentru a normaliza relaţiile dintre state. Potrivit lui Hernry Kissinger care defineşte diplomaţia ca fiind “o ajustare a diferenţelor prin negociere“ acest process este posibil numai în cadru sistemului internaţional care prevalează legitimitatea.

Când mijloacele diplomatice înceteaza a fi utilizate în rezolvarea diferendelor, expunerea forţei nu va întârzia să apară, distrugând bunul cel mai de preţ al oricărei naţiuni.

“Pacea este un fenomen viu de mişcare, înfăptuit treptat, un scop o direcţie şi nici vorba de odihnă şi delăsare” definea Nicolae Titulescu pacea prin prisma diplomatică.

Introducere

Charles Calvo scria despre diplomaţie “Diplomaţia este ştiinţa relaţiilor care au existat între diferiţele state, aşa cum ele rezultă din diferitele lor interese reciproce, din principiile dreptului internaţional şi al tratatelor şi convenţiilor”.

Diplomatul este chemat să reprezinte statul său, fară de care misiunea şi nici el ca funcţionar de stat nu ar avea raţiuni de existenta, şi căruia îi este răspunzator pentru tot ce înteprinde în numele acestuia.

Rolul diplomatului este de a face cunoscute drepturile legitime, stabilirea unei colaborări de durată şi de promovare a intereselor statului pe care îl reprezintă.

Lucrarea este structurată în patru capitole şi şase subcapitole aşa cum se vede în cuprins:

Cap. 1. Relaţiile diplomatice

1.1. Istoricul şi importanţa relaţiilor diplomatice

1.2. Structura şi membrii misiunilor diplomatice

1.3. Demersul şi documentele diplomatice

Cap. 2. Diplomatia economică

2.1. Rolul diplomaţiei economice în economia externă

2.2. Funcţiile diplomaţiei economice

2.3. Organele instituţionale ale diplomaţiei economice

Cap. 3. Studiu de caz –Diplomaţia în negocierile internaţionale

Cap. IV. Concluzii

În Cap. I Relaţiile diplomatice, am definit istoricul, importanţa şi structura misiunilor diplomatice în contextual organizaţiilor internaţionale.

În toate formele de organizare ale omenirii, diplomaţia a existat şi va continua să fie una dintre cele mai importante discipline de promovare şi realizare a politicii externe a statelor.

Marile puteri ale lumii, toţi marii şefi de stat au recurs la serviciile diplomaţiei şi ale diplomaţilor pentru atingerea scopurilor în cunoaşterea obiectivelor politice declarate sau secrete ale aliaţilor sau duşmanilor precum şi în elaborarea sau adaptarea propriilor orientări de politică externă, în scopul apărării intereselor proprii cu o eficienţa sporită în mediul continental şi mondial.

Pentru stabilirea relaţiilor diplomatice sunt necesare trei condiţii primordiale:

- Consimţământul mutual al statelor;

- Subiectele între care se stabilesc relaţiile diplomatice ce trebuie să aibe personalitate juridică internaţională;

- Statele trebuie să se fi recunoscut reciproc.

Relaţiile diplomatice pot fi definite ca fiind “o calitate specială de raporturi între state de o calitate superioară şi de o importanţă deosebită. Aceste relaţii interstatale au o notă distinctă dată de subiecţi, obiectul şi finalitatea pe care acestea o au”.

Introducere

Cap. II. Diplomatia economică, stabileşte rolul şi funcţiile diplomaţiei economice în economia externă.

Din punct de vedere al conţinutului diplomaţia ca activitate reprezintă conducerea raporturilor unui stat cu un alt stat sau grupuri de state, prin mijloace sau căi oficiale. Diplomaţia potrivit acestei definiţii, se referă la activităţile agenţilor diplomatici, ale ministerelor afacerilor externe, şefilor de stat şi de guvern.

În zilele noastre diplomaţia are un caracter deschis, discuţiile sunt directe, iar diplomaţia economică a trecut pe primul plan. Aceasta se datorează in mod special relatiilor de import-export, a schimburilor comerciale, a cooperării si a confruntării economice.

Odată cu creierea unor înstituţii înternaţionale cum ar fi Liga Naţunilor a aparut o noua diplomaţie şi anume diplomaţia oganizaţiilor înternaţionale. Diplomaţia economică câştigă o pondere crescândă în cadrul activităţilor diplomatice, la acesta participând în prezent toate statele lumii.