Riscul de Tara, intre Liberalizarea si Globalizarea Pietelor

Cuprins disertatie Cum descarc?

Introduction 4
PARTEA I. STADIUL CUNOASTERII LA NIVEL INTERNATIONAL 6
Capitolul 1. Conceptul de risc in economie 6
1.1. Notiunea de risc economic si evolutia acesteia 6
1.2. Riscul, prezenta certa in viata economica internationala 8
1.2.1. Tipologia riscurilor economice internationale 9
1.2.2. Risc si incertitudine 11
PARTEA A II - A STADIUL CUNOASTERII LA NIVEL NATIONAL 14
Capitolul 2. Riscul de tara in economia globala contemporana 14
2.1. Conceptul de risc de tara: componente si, importanta 14
2.2. Originile riscului de tara 17
2.3. Forme de manifestare ale riscului de tara 20
2.4. Evolutia temporala a notiunii de risc de tara (perspectiva istorica) 24
2.5. Acceptiuni si perspective de analiza ale riscului de tara 29
Capitolul 3. Riscul de tara - Studiu de caz: Romania in contextul financiar international 33
3.1. Rating-ul de tara pentru Romania 33
3.2. Evolutia principalilor indicatori macroeconomici in Romania 34
3.3. Modalitatea de calcul a riscului de tara 36
3.4. Riscul de tara - previziuni si evolutii 37
Concluzii si perspective ale cercetarii 45
Bibliografie 47


Extras din disertatie Cum descarc?

PARTEA I. STADIUL CUNOASTERII LA NIVEL INTERNATIONAL
Capitolul 1. Conceptul de risc in economie
1.1. Notiunea de risc economic si evolutia acesteia
Oricarei activitati umane ii poate fi asociata o anumita doza de risc. Activitatile economice, categorie de prima importanta a activitatilor umane, sunt la randul lor caracterizate prin riscuri; viitorul fiind incert, orice decizie, orice actiune cu caracter economic are consecinte cu atat mai greu de evaluat cu cat realizarea actiunii respective este mai indepartata.
Riscul economic a fost descris ori luat in calcul de-a lungul timpului de multi autori, apartinand diferitelor curente; astfel, Schumpeter analiza rolul antreprenorului si riscurile asumate de catre acesta in procesul de inovare, Knight insista asupra incertitudinii specifice proceselor de productie, iar Keynes, situat in aceeasi zona, a demersului productiv, studia consecintele incertitudinii asupra deciziilor de productie.
Desi literatura - si nu ne referim aici doar la cea economica - trateaza amplu problematica riscurilor de diferite categorii, analiza termenului insusi sufera de pe urma unor discontinuitati, iar intre diferitele abordari, in special etimologice, exista diferente semnificative.
Etimologia cuvantului "risc" nu a fost studiata de o maniera unitara de-a lungul vremii, dupa cum subliniaza si sociologul german Niklas Luhmann ; desi un istoric al conceptului este greu de trasat, elemente disparate care contureaza sfera semantica a termenului pot fi identificate cu succes. In opinia lui Luhmann, notiunea de risc isi face aparitia la inceputul epocii moderne, cu scopul de "a indica, a desemna, a zugravi o situatie problematica care nu poate fi descrisa in mod precis de catre vocabularul existent" . Aceasta perioada se suprapune cu ascensiunea capitalismului, propagarea termenului "risc" realizandu-se concomitent cu dezvoltarea comertului, a relatiilor economice internationale, cresterea productivitatii si aparitia economiei financiare. Din aceasta perspectiva, ascensiunea conceptului de risc ar putea fi plasata in perioada de avant a capitalismului. 
Cu toate acestea, numeroase indicii contrazic aceasta teorie modernista, plasand utilizarea cuvantului "risc" (desigur, sub forme diferite) cu mult inainte de finele Evului Mediu. Putem evoca aici grecescul "rizikon", ori latinescul "resecare" (a indeparta prin taiere), uneori utilizate cu sensul de "pericol la care este subiect o marfa in timpul transportului pe mare" . 
O serie de surse plaseaza introducerea termenului de risc in secolul XVII (circa 1661), sau chiar mai devreme, in secolul XIV, utilizarea fiind realizata cu sensul de "pericol". In cartea sa La societe du risque, Patrick Peretti-Watel subliniaza evolutia termenului de "risc" de la un pericol fara cauza la unul previzibil si calculabil, in special datorita dezvoltarii statisticii si a calculului probabilistic. Autorul aminteste termenii italian "risco" si pe cel spaniol "riesgo", derivati din latinescul "resecum" (cu sensul de "taios, care taie"), si utilizati pentru a desemna pericolele la care erau expuse navele pe mare, sau, mai general, asemeni unei interpretari prezentate mai sus, pericolele la care erau expuse toate marfurile transportate pe cale maritima. Originea termenului este strans legata de dezvoltarea asigurarilor maritime in Italia in secolele XIV si XV, in mod special la Genova, si de dorinta de minimizare a consecintelor dezastrelor maritime puse pe seama naturii si nu a erorilor umane.
In cartea sa La notion de risque en economie, Pierre-Charles Pradier identifica trei posibile canale de transmitere de-a lungul timpului a termenului de "risc", deja tratate in literatura:
- Limba castiliana veche, limba de origine latina, in care rixe/riesgo desemna pericolul, amenintarea; inainte de sfarsitul Evului Mediu, cuvantul risc ii ia locul ;
- Imperiul bizantin (primul izvor constituindu-l un hapax din 1156), dupa opinia filologilor germani C. Schmitt si W. von Wartburg;
- Lumea araba, in care rizq desemneaza "bunurile, avutia pe care Dumnezeu i le rezerva fiecarei persoane".
Daca momentul aparitiei termenului de "risc" nu face obiectul consensului general, faza difuzarii acestuia este mult mai bine documentata. Centrul acestui proces este Italia, dupa cum arata in opera sa si Sylvain Piron , recurenta termenului in documente genoveze datate intre anii 1156 si 1160 fiind un argument solid; aceste aparitii s-au realizat sub formele de resicum si risicum. Mai departe, termenul s-a raspandit urmand itinerariile comerciale; Marsilia, satelit politic si economic al Genovei, a fost primul oras in afara peninsulei italiene in care termenul "reizego" a fost utilizat, fiind urmat apoi de regiunile Catalunia, Proventa, iar mai apoi de Croatia. Chiar daca ulterior cuvantul s-a raspandit in intreaga Franta si Europa, centrul cel mai activ al intrebuintarii sale ramane litoralul tirenian. Desigur, cu timpul riscul a inceput sa vizeze toate compartimentele vietii civile, mergand pana la integritatea fizica a persoanelor in contextul amenintarii razboiului; totusi, termenul a ramas unul specific sferei comerciale, marfurile ori banii fiind expuse acestuia mult mai frecvent decat viata insasi.
Epoca moderna a consfintit generalizarea termenului, iar cea contemporana a marcat abstractizarea sa, o data cu utilizarea instrumentelor matematice in analiza riscurilor. O serie de alte cuvinte isi fac loc in mod treptat in sfera semantica a riscului, cu precadere pe parcursul ultimelor trei secole: aventura, pericol, sansa, noroc, hazard. Acest vocabular poate fi asociat unei "ere a aventurii", a marilor calatorii, a marilor lovituri financiare (povestea bulbilor de lalele in Olanda, spre exemplu), a aventurilor sociale.
Secolul XX a fost adesea asociat cu aparitia "societatii riscului", conceptul desemnand din ce in ce mai frecvent un pericol probabil, sau chiar speranta matematica a producerii unui sinistru. Treptat, termenul "risc" a ajuns sa fie suprapus cu masura sa, si chiar cu elementele pe care le vizeaza, le ameninta; astfel, in lumea asigurarilor, nu de putine ori asiguratii sunt denumiti "riscuri" de catre cei care ii asigura.
In ceea ce priveste abordarea conceptului de risc in literatura economica, remarcam o efervescenta semnificativa inca din perioada clasicilor britanici, importanta asociata conceptului de risc variind de la autor la autor.
Pentru Adam Smith, riscul nu juca decat un rol marginal in economie; chiar daca acesta poate afecta veniturile agentilor economici, influenta sa devine, dupa parerea sa, neglijabila la nivel macroeconomic. In acelasi timp, filosoful scotian justifica si argumenta venitul superior sperantei matematice asociat activitatilor cu caracter sezonier, caracterizate prin prezenta riscului. 
Mai departe, David Ricardo atinge problema "primei de risc", explicand in acelasi timp preferinta agentului economic pentru un profit inferior in conditiile diminuarii riscului. 
Pentru autorii francezi riscul ramane legat de diferitele demersuri ale antreprenorului; acesta este vazut ca agentul economic care infrunta riscul si obtine un venit in pofida acestuia. Antreprenorul este cel care combina pamantul, capitalurile si facultatile industriale (este vorba aici despre factorul munca), obtinandu-si astfel castigul. Secolul XIX a marcat aparitia unei noi dimensiuni a riscului pe continentul european, o data cu impunerea capitalistului in fata antreprenorului, actiunea de a intreprinde fiind profund legata de posesia capitalului. In Statele Unite ale Americii, in plin avant al sociatatilor pe actiuni, lucrurile stau cu totul altfel, riscul fiind omniprezent (spre exemplu, existenta si circulatia monedelor private emise de catre banci - si a caror valoare poate sa se piarda rapid in urma unui eventual faliment al institutiei emitente).


Fisiere in arhiva (1):

  • Riscul de Tara, intre Liberalizarea si Globalizarea Pietelor.doc

Imagini din aceasta disertatie Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta disertatie cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!