Sisteme Durabile in Productia Animala

Cuprins disertatie Cum descarc?

Introducere.
Cap.I Rezidurile provenite din fermele si complexele de crestere a pasarilor
1.1. Implicatiile dejectiilor animale in poluarea mediului.
1.2. Avicultura intre cerintele consumatorilor si realitate.
1.3. Sisteme de crestere a pasarilor si acumularea dejectiilor.
1 .4. Caracterizarea cantitativa si calitativa a dejectiilor obtinute in fermele avicole
Cap. II Prezentarea unitatii
Prezentarea unitatii.
Cap. III Modalitati de utilizare a dejectiilor si obtinute de la pasari
3.1. Utilizarea dejectiilor obtinute de la pasari ca sursa de furaje.
3.2 Folosirea reziduurilor zootehnice pentru producerea drojdiilor furajere.
3.3. Folosirea reziduurilor zootehnice pentru obtinerea culturilor furajere.
3.4.Folosirea reziduurilor zootehnice ca mediu nutritiv pentru alge.
3.5.Folosirea reziduurilor zootehnice pentru obtinerea biogazului.
3.6. Modalitatea de evacuare si utilizare a dejectiilor obtinute de la puii de carne din ferme de crestere Avicola Buzau.
3.6.1Scoaterea si depozitarea gunoiului.
3.6.2.Depozitarea dejectiilor.
3.6.3.Cantitati de gunoi de grajd.
3.6.4.Valorificarea dejectiilor.
Concluzii.
Bibliografie.


Extras din disertatie Cum descarc?

INTRODUCERE
Prin aparitia in ultimile decenii a principiului specializarii fermelor zootehnice, precum si prin concentrarea numarului de animale, s-a ajuns la extinderea proceselor de productie selective care, in multe situatii, nu numai lantul de corectii si intredependente specifice circuitului materiei si energiei. Astfel, ritmurile de transformare a substantelor minerale in substante vegetale si animale au fost mult modificate, fiind afectate elementele care tin de protectia mediului.
O caracteristica principala a sistemelor de productie numite liniare limiteaza posibilitatile de utilizare completa a resurselor vegetale si animale si conduc la consumuri ridicate de energie, precum si la acumulari de reziduuri zootehnice care in cele mai multe cazuri pericliteaza echilibrul factorilor de mediu.
Aparitia noilor concepte subliniaza tendinta inlocuirii proceselor liniare cu procese circulare, care respecta lanturile biologice naturale si transforma in produse utile toate reziduurile ce provin din agricultura in general si din sectorul de crestere a animalelor in special.
Intru-un astfel de concept moden, in care se aplica procesele circulare, factorul antropic se va preocupa in egala masura de asigurarea bazei furajere, de obtinerea unui profit pozitiv al fertilizarii cu produse reziduale.
Un ecosistem zooproductiv cu o buna productivitate utilizeaza furajele obtinute din terenurile agricole limitrofe, iar aceste terenuri agricole beneficiaza de efectul pozitiv al fertilizarii cu produse reziduale. Teoretic, acest lucru este pe deplin posibil, dar datorita complexitatii elementelor ce intervin, efectul pozitiv al acestor produse reziduale a fost inlocuit uneori cu unul negativ, de poluare.
Animalele exploatate in cadrul ecosistemelor zooproductive reprezinta un subsistem biologic deschis, care intretine un schimb permanent de substanta si de energie cu mediul inconjurator.
Dintre factorii de mediu implicati in mecanismele de reglare din cadrul ecosistemului fac parte:
- factori de climat (radiatiile solare, temperatura aerului si solului, umiditatea aerului si precipitatiile, vantul si presiunea atmosferica, climatul artificial din interiorul halelor);
- factori biologici (modul de crestere al animalelor, tehnologia de colectare a produselor reziduale si modalitatile de valorificare a acestora, eventual modul de prelucrare a produselor obtinute, posibilitatile de stocare si distribuire, suprafata terenurilor agricole).
Referitor la influenta cumulata a acestor factori, o ferma trebuie plasata acolo unde exista o convergenta ecologica a productiei vegetale si a productiei de animale, in situatia in care ambele reactioneaza similar la factorii de mediu.
Biocenoza din ecosistemele zooproductive are o organizare caracteristica sub aspectul structurii si functiei si ocupa un anumit teritoriu. Astfel, ferma zootehnica este o biocenoza alcatuita din totalitatea speciilor de animale si de plante.
Stabilitatea unei biocenoze este in functie de complexitatea retelei trofice si creste o data cu aceasta, respectiv cu gradul de organizare. De aceea, ecosistemele zooproductive sunt mai vulnerabile din punct de vedere al stabilitatii si echilibrul factorilor de mediu, deoarece se caracterizeaza prin lanturi trofice sustinute permanent de factorul antropic.
In consecinta, succesul dirijarii proceselor de productie, precum si de reciclare a produselor reziduale zootehnice depinde in primul rand de cadrul in care omul controleaza, sincronizeaza sau inchide lanturile trofice. Lanturile trofice pot depasi limitele ecosistemului, realizand conexiuni cu alte structuri trofice. Aceste conexiuni se pot realiza atat in sens pozitiv, cat si in sens negatv prin fenomene de poluare.


Fisiere in arhiva (1):

  • Sisteme Durabile in Productia Animala.doc

Imagini din aceasta disertatie Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta disertatie cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* Pretul este fara TVA.


Hopa sus!