Sistemul metodologic de evaluare în învățământul primar - Analiza critică

Cuprins disertație

IMPORTANŢA ŞI ACTUALITATEA TEMEI
1.Argumente teoretice şi practice privind motivarea alegerii temei 1
CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICE , PSIHOPEDAGOGICE 
ALE PROBLEMEI ABORDATE
1.Evaluarea în procesul didactic 5
2.Metode şi tehnici de evaluare a rezultatelor şcolare 10
3.Tehnici de evaluare 31
4. Instrumentul de evaluare- itemi 32
5. Alte instrumente de evaluare 45
5. Erori în evaluarea didactică 55
CAPITOLUL II
METODOLOGIA CERCETĂRII
1.Cercetare psihopedagogică cu caracter constatativ-ameliorativ privind metodele, tehnicile şi instrumentele de evaluare în învăţământul primar 58
2.Profilul psihologic al şcolarului mic 64
3.Desfăşurarea cercetării 66
5. Concluzii 95
6. Bibliografie 98
7. Anexe 100

Extras din disertație

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI
1.ARGUMENTE TEORETICE ȘI PRACTICE PRIVIND
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
„Ai toată viaţa înaintea ta un şcolar pe care niciodată nu trebuie să îl pierzi din vedere: pe tine însuţi!”
Nicolae Iorga
Evaluarea este permanentă în orice domeniu de activitate umană. Învățarea este un domeniu central și de maximă importanță socială, arie în care activitatea de evaluare se manifestă cu precădere și al cărei demers este profund justificat deoarece este imposibil să ne imaginăm un proces educativ sau formativ fără procesul de evaluare.
Conceptul de evaluare, in ultimele decenii, a suferit profunde și semnificative transformări în ambianța învățământului și a procesului de învățare. Secolul al-XX-lea a fost decisiv pentru evoluția evaluării. Pornind de la prima conceptualizare științifică a lui Tyler, urmată de cele oferite de Bloom și de colaboratorii săi-evaluarea diagnostică, evaluarea formativă și sumativă-și de contribuția lui Popham-evaluarea criterială- sensul practicilor evaluative s-au schimbat în intenția de a se adapta la noile cerințe educative și sociale.
Astăzi, evaluarea este mai mult decât un proces final sau paralel cu învățarea, este un act care se integrează organic în același proces de învățare, creând relații interactive și circulare. Elevul, în timp ce învață, efectuează repetate procese de valorizare și de apreciere critică care-i servesc ca bază pentru luarea deciziilor orientative în propria-i formare și dezvoltare.
Consider că tehnicile și instrumentele de evaluare pun în valoare atât obiectivele de evaluare, cât și demersul inițiat pentru a atinge scopul propus, uneori reușind chiar o schimbare a modului de abordare a practicii evaluative curente sau acelei de examen. Utilizarea din ce în ce mai susținută a unor instrumente de evaluare care valorizează sarcinile de lucru centrate pe competente și abilități de ordin practic ar putea revigora întreaga viziune a cadrului didactic asupra a ceea ce trebuie evaluat, când și mai ales cu ce.
Educarea copilului în spirit activ-participativ în vederea integrării sale într-o societate dinamică, supusă schimbării, constituie obiectivul principal al învatamantului și al învățătorilor.
Activitatea de la clasă mi-a demonstrat că trebuie să se împletească, în mod firesc, cu respectarea următoarelor principii:
*Cadrele didactice trebuie să aibă permanent în vedere faptul că o evaluare sistematică și continuă se realizează nu numai pentru determinarea cu exactitate a rezultatelor elevilor și eventual pentru o clasificare a acestora, ci, mai ales, pentru reglarea activității-atât a lor, cât și a elevilor;
*Nu trebuie să se uite că, întotdeauna, evaluarea are niște efecte la nivelul personalității elevilor, că le afectează statutul în clasă și în viața familială și, prin urmare, trebuie să existe un efort în direcția realizării ei cu obiectivitate, dar și unul pentru a o folosi ca element motivațional;
*Elevii trebuie să fie convinși că propria lor activitate va fi supusă unui control periodic, dacă se dorește realizarea unei învaățări sistematice și cu conștinciozitate;
*Întotdeauna criteriile pe baza cărora se realizează notarea trebuie să fie transparente și pentru elevi, eventual prin prezentarea lor verbală, pentru a nu induce elevului o stare de frustrare și pentru a-l ajuta să-și dezvolte capacitatea de autoapreciere;
*Tehnicile și instrumentele de evaluare folosite să fie, pe cât posibil, diverse, încercandu-se verificarea formării unor capacități din mai multe puncte de vedere(observarea curentă, probe scrise, examinări orale, practice, teste, portofolii).
Evaluarea este un schimb cu dublu sens între cadru didactic și elev. Cum remarca Jean Cardinet,”Evaluarea școlară este un demers de observare și interpretare a efectelor învățării, care urmărește să ghideze deciziile necesare unei bune funcționari a școlii. Şcoala are ca funcţie esenţială să susţină, să continue educaţia pe care copilul o primește în familie, punând la dispoziţia sa resursele necesare unei dezvoltări generale”.
Toate acestea le pot concluziona astfel: o evaluare continuă, realizată corect, în care primează sistemul recompensei, a întaririi pozitive, duce la menținerea motivației în învățare, știut fiind faptul că motivația este considerată, după aptitudini, al doilea factor de baza al succesului școlar. Alături de afectivitate și voință, ea reprezintă principala sursă de menținere în activitate a școlarului.
Optimul educațional diferă de la un elev la altul, în funcție de aptitudini, de dificultățile sarcinii, de emotivitate și temperament.
Astfel, consider că evaluarea nu mai este considerată un rău necesar, ci un sprijin pedagogic care permite o mai bună adaptare a fiecarui copil. Fiind o activitate cu caracter continuu care măsoară, apreciază și generează decizia, în urma careia se stabilește etapa de proiectare cu alte obiective, ce vor constitui criterii de evaluare prin măsurare, apreciere, care vor conduce la alte decizii, într-un flux continuu.

Fisiere în arhivă (1):

 Sistemul Metodologic de Evaluare in Invatamantul Primar. Analiza Critica.docx

Imagini din acest disertație

Bibliografie

Amabile, T.M., Creativitatea ca mod de viaţă, Educaţia Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1996;
Belair M. Louise, “L`evaluation dans l`ecole”, “Nouvelles pratiques”,E.S.F., 1999
Badea E., „Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului”, Editura Tehnică, București,1997
Cerghit.I., Radu I.T., Popescu E., Vlăsceanu L., “Didactica”, EDP, Bucureşti, 1991;
Cerghit I.,“ Sisteme de instruire alternative şi complementare”,Ed. Aramis, Bucureşti 2002;
Ciolan,L.,- Dincolo de discipline – Ghid pentru învățarea integrată, Ed.Polirom, Iași, 2008 ; 
Crăciun ,C.:Metodica predării limbii române în învăţământul primar, Ed. Emia, Deva, 2001;
Cristea S. “Dicţionar de pedagogie”, Editura Litera, Chişinău, 2000;
Cucoş C., ”Pedagogie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2002;
Dragan,Ion; Nicola,Ioan„Cercetarea psihopedagogica(Ghid pentru elaborarea lucrarilor metodico-stiintifice in vederea obtinerii gradului didactic I”, Editura Tipomur, 1995
Dragu, A. ;Cristea S.„Psihologie si pedagogie scolara”, Editura Ovidius University Press, Constanta, 2003
Iucu R., Manolescu M., “Pedagogie”, Editura D. Bolintineanu, Bucureşti, 2001;
Lisievici P., “Evaluarea în învăţământ - teorie, practică, instrumente”, Editura Aramis, Bucureşti, 2000;
Mayer G., “ De ce şi cum evaluam”, Editura Polirom, Iaşi 2000;
Manolescu M., “ Evaluarea şcolară - un contract pedagogic”, Editura D. Bolintineanu, Bucureşti, 2002;
Manolescu M., “Evaluarea în învăţământul primar - aplicaţii matematice”, Editura D. Bolintineanu, 2002;
Manolescu M., “Activitatatea evaluativă între cogniţie şi metacogniţie”, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2004;
Manolescu M., “Curriculum pentru învăţămâtul primar şi preşcolar - teorie şi parctică”, Editura Credis,București, 2004;
Manolescu M., “ Evaluarea şcolară – metode, tehnici, instrumente”, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2005; Editura D. Bolintineanu, 
Marinescu V.„Metodica predarii limbii si literaturii romane”, Editura FRM Bucuresti, 2002