Șomajul - determinări teoretice

CAPITOLUL I

ŞOMAJUL DETERMINĂRI TEORETICE

I.1. Definiţia şi caracteristicile şomajului

Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o problemă macroeconomică ce face obiectul unor aprige dispute teoretice, metodologice şi politico-ideologice.

Şomajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzător, care include în sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice şi morale

La origine sa, noţiunea de şomaj era sinonimă cu aceea de “inactivitate”. Cuvântul “şomaj” din limba română provine din cuvântul francez “chômage ”. La rândul său, acesta derivă din latinescul “caumare”, fiind provenit de la cuvântul grec “cauma”, care înseamnă “căldură mare”, din cauza căreia înceta orice activitate.

Dicţionarul explicativ al limbii române îl defineşte ca un fenomen economic caracteristic societăţii capitaliste, care constă în aceea că o parte din salariaţi rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă. Este o stare negativă a economiei care constă în nefolosirea unei părţi din forţa de muncă salariată.

Conform Legii 76/2002 , şomerul este persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

- este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minim 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;

- starea de sănatate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci ;

- nu are loc de muncă, nu realizează venituri din activităţi economice autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi;

- este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare daca s-ar găsi un loc de muncă;

- este înregistrat în Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege;

Definiţia cea mai folosită pe care o dau economiştii şomerului este următoarea: acea persoană care caută un loc de muncă remunerat, şi care nu are un asemenea loc în mod curent. În diferitele reglementări naţionale şi internaţionale se folosesc şi alte criterii delimitative ale şomerilor Aceasta mai ales dacă problema în cauză se leagă de ajutorul de şomaj şi de criteriile acordării acestuia. Astfel, pentru ca o persoană să fie declarată şomer trebuie să fie înscrisă pe listele oficiilor de plasare a forţei de muncă şi să fie disponibilă de a începe lucrul imediat ce i s-ar oferi un loc de muncă.

Şomajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea încrederii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea şi apariţia sentimentelor de alienare şi excludere din viaţa normală, ceea ce provoacă tensiuni şi ameninţarea stabilităţii sociale

Biroul Internaţional al Muncii consideră că şomerul poate fi definit drept acea persoană care: este lipsită de muncă, este aptă de muncă, caută loc de muncă remunerat şi este disponibilă să înceapă lucrul imediat. Biroului Internaţional al Muncii este un organism cu sediul la Geneva, de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite.

Conform Biroul Internaţional al Muncii, sunt consideraţi şomeri persoanele care cumulează următoarele condiţii :

- Au depăşit vârsta de 15 ani;

- Sunt apte de muncă;

- Nu au loc de muncă (a încetat contractul sau a fost temporar întrerupt şi sunt în

căutare de muncă remunerată);

- Sunt fără ocupaţie, apte de muncă, nu au mai lucrat sau ultimul loc de muncă nu a

fost remunerat;

- Sunt disponibile imediat pentru o muncă salariată;