Spațiul administrativ al Uniunii Europene

Cuprins disertație Cum descarc?

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I 5
CONSIDERAŢII ASUPRA TENDINŢELOR DE MODERNIZARE A ADMINISTRAŢIEI PUBLICE 5
1.1. Evoluţia spaţiului administrativ 5
1.1.1. Osmoza administraţie/societate 5
1.1.2. Determinantele modernizării birocraţiei 7
1.1.3. Depolitizarea administraţiei 11
1.1.4. Politica privind dezvoltarea resurselor umane 13
1.2. Modernizarea administraţiei -factor determinant în stimularea competiţiei naţionale 18
1.3. Rezistenţa la schimbare 20
CAPITOLUL II 23
SPAŢIUL ADMINISTRATIV AL UNIUNII EUROPEAN 23
2.1. Spaţiu Public European 23
2.2. Elementele de arhitectură juridică a spaţiului administrativ european 25
2.2.1 Elemente componente conform legislaţiei primare a Uniunii Europene 25
2.1.2. Elemente componente conform legislaţiei secundare a Uniunii Europene 33
2.1.2.1.Reglementări privind actele administrative 33
2.1.2.2. Reglementări privind mijloacele de personal: funcţia publică din instituţiile comunitare 39
2.2. Convergenţe administrative în uniunea europeană 41
2.2.1.Factorii care pot avea un rol în convergenta administrativă europeană 42
2.2.1.1.Tratatele CE şi legislaţia secundară de implementare a lor 42
2.2.1.2. Contactul constant dintre oficialii statelor membre 43
2.2.1.3.Curtea Europeană de Justiţie 43
2.2.1.4.Tradiţia autonomiei locale 45
2.2.1.5.Multiplicarea structurilor de decizie şi coordonare 45
2.2.1.6.Apariţia unor autorităţi administrative independente 46
CAPITOLUL III 49
SPAŢIUL ŞI ELEMENTELE COMPONENTE ALE SPAŢIULUI ADMINISTRATIV COMUN AL UNIUNII EUROPENE 49
3.1. Spaţiul administrativ comun al Uniunii Europene 49
3.1.1. Europenizarea administraţiei 53
3. 1.2. Cooperarea administrativă 54
3.2. Elementele componente ale Spaţiului administrativ comun al UE 55
3.2.1. Proceduri şi practici administrative identice 56
3.3. Buna administrare şi buna guvernare 57
3.3.1. Buna administrare 57
3.3.2. Buna guvernare 58
3.3.3. Ombudsmanul European 59
CAPITOLUL IV 62
CADRUL GENERAL DE DEZVOLTARE A UNEI ,,EUROPE PUTERNICĂ ŞI UNITĂ” 62
4.1. Contextul construcţiei unei Europe puternice 62
4.1.1. Misiunea Europei unite 64
4.1.2. Reforma instituţională şi conceptul de „Europă lărgită mărită". Tratatul de la Nisa 65
4.2. Categoriile de competenţe ale Uniunii Europene 69
4.2.1. Competenţe exclusive 69
4.2.2. Domenii de competenţă comună 70
4.2.3. Domeniile acţiunii de sprijinire, de coordonare sau complementare 70
4.2.4. Clauza de flexibilitate 71
4.2.5. Clauze cu caracter general 71
4.3. Instituirea Pieţei interne unice 72
4.3.1. Libera circulaţie a persoanelor şi serviciilor 73
4.3.2. Libertatea de stabilire 74
4.3.3. Libertatea de prestare a serviciilor 75
4.3.4. Libera circulaţie a mărfurilor 76
4.3.5. Capitaluri şi Plăţi 77
CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA 80
BIBLIOGRAFIE 82

Extras din disertație Cum descarc?

INTRODUCERE
Dezvoltarea administrativă descrisă nu trebuie considerată ca o etapă finală, circumscrisă în timp, care garantează administraţiei furnizarea unui nou punct de echilibru relativ stabil. Din contră, trebuie interpretată ca un proces în continuă evoluţie şi care, după cum se pare, nu a relevat încă în totalitate efectele. Acest proces este de natură să repună în discuţie modelul tradiţional pe care este construită administraţia şi să modifice profund poziţia sa în societate.
Uniunea Europeană tinde spre realizarea unui Spaţiu comun în care particularii şi statele membre să beneficieze de aceleaşi drepturi şi obligaţii avand ca temei o ordine juridică comună. Dreptul administrativ al UE cât şi practicile administrative sunt cele mai receptive domenii la condiţii şi reguli uniforme Spaţiul comun al UE cuprinde toate domeniile de reglementare competente Uniunii, începând cu spaţiul geografic şi terminând cu integrarea politică a statelor membre (cedarea de competenţe suverane) . De pildă în domeniul instituiri unei organizări comune a pieţelor agricole .
Realizarea unei administrări eficiente a treburilor publice ale Uniunii, aplicarea normelor juridice administrative la cazurile particularilor, organizarea si funcţionarea instituţiilor, uniformizarea şi armonizarea legislaţiilor naţionale administrative constituie obiective ce se regăsesc în structura Spaţiul administrativ comun al Uniunii Europene .
Oportunitatea oferită de contextul actual este de a proiecta Europa de mâine, o Europă suficient de puternică pentru a face faţă provocărilor actuale, dar mai ales celor viitoare. Din această perspectivă, suita acţiunii demarate de Uniune nu vizează un proces de reformă, ci sunt concentrate asupra proiectului de creare a unei noi construcţii, fără însă ca aceasta să însemne abandonarea realizărilor din perioadele trecute.
Deoarece interesul este mult mai mare, depăşind cadrul unei reforme, îmbunătăţirile instituţionale nu pot fi limitate doar la rezolvarea unor disfuncţionalităţi.
Constituţia europeană, care reflectă acest deziderat, este, în primul rând, un act creativ şi doar în subsidiar unul corectiv.
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII ASUPRA TENDINŢELOR DE MODERNIZARE A ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
1.1. Evoluţia spaţiului administrativ
Doar monopolul constrângerilor în jurul cărora s-a construit spaţiul de putere administrativă nu este suficient pentru a asigura coeziunea acestuia.
Administraţia este subordonată forţelor centrifuge, care exercită o presiune continuă asupra componentelor sale şi care ameninţă permanent omogenitatea acestora: în interior, expansio¬nismul administrativ conduce la multiplicarea exagerată a liniilor de comunicare din interiorul aparatului ale cărui articulaţii sunt în prezent mult mai complexe şi diversificate; la exterior este pus la punct un dispozitiv de reglementare, care reduce capacitatea de influenţare a administraţiei asupra teritoriului său social de inter¬venţie sau, cu alte cuvinte, pertinenţa mijloacelor sale tradiţionale de acţiune.
1.1.1. Osmoza administraţie/societate
Mişcarea prin care administraţia îşi extinde permanent aria de influenţă şi acoperă un câmp social din ce în ce mai vast este însoţită de modificări profunde ale raportului administraţie/societate.
Frontierele spaţiului administrativ, dilatate la dimensiunile întregii societăţi, se estompează, devenind fluide. Nu mai există o demarcaţie netă între administraţie şi societatea cu care aceasta, într-o primă fază, tinde să se suprapună, apoi să se întrepătrundă, pentru ca, în final, să se confunde.
Efectele acestei tendinţe de apropiere spre care, în mod iremediabil, este antrenată societatea contemporană sunt destul de ambigue: fie oferă proba unei disoluţii ale administraţiei într-o societate civilă care se autoreglează, fie, din contră, este semnul absorbţiei societăţii civile de către aparatul unui Stat de tip tota¬litar, care polarizează în jurul său ansamblul raporturilor de putere.
Ceea ce se impune a fi reţinut este că administraţia nu este un spaţiu de putere izolat, separat, detaşat de restul corpului social, iar monopolul constrângerilor nu constituie un element suficient de relevant.
Perspectiva absorbţiei administraţiei de către societatea civilă, realizabilă în condiţiile declinului progresiv al puterii de Stat, este un mit sau o utopie, care însoţeşte întreaga teorie politică.

Fisiere în arhivă (1):

 Spatiul administrativ al Uniunii Europene.docx

Imagini din acest disertație Cum descarc?

Bibliografie

1. Alexandru, I., (2010), Administraţia publică - Teorii, realităţi, perspective, Editura Lumina Lex, Bucureşti.
2. Alexandru, I., Gilia, C., Ivanoff, I.-V., (2002), Sisteme politico-administrative europene, Editura Hamangiu, Bucureşti.
3. Alexandru, I., (2008), Drept administrativ european, Ed. Universul Juridic, Bucureşti.
4. Alexandru, I. şi colectivul, (2007), Dreptul administrativ în uniunea Europeană. Drept administrativ comparat. Drept admnistrativ al Uniunii Europene, Ed.Lumina Lex, Bucureşti.
5. Andreşan-Grigoriu, B., (2010), Dreptul Uniunii Europene. Culegere de grile şi speţe, Editura CH Beck, Bucureşti.
6. Anghel, I. (2007), Personalitatea juridica si competentele Comunităţilor Europene / Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, Bucureşti.
7. Blaj, G., (2009), Restrângerea dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români în UE, Editura Hamangiu, Bucureşti.
8. Balmond, L., Bourrinet, J., (1995), Leş relations exterieures de l'Union europeenne Presses Universitaires De France, Paris.
9. Diaconu, N., (2008), Dreptul Uniunii Europene. Tratat, Editura Lumina Lex, Bucureşti.
10. Fuerea, A., (2011), Manualul Uniunii Europene, Ediţia a V-a revizuită şi adăugită după Tratatul de la Lisabona (2007/2009), Editura Universul Juridic, Bucureşti. 
11. Jinga, I., (1999), Uniunea Europeană. Realităţi şi perspective, Editura Lumina Lex, Bucureşti.
12. Manolache, O., (2006), Tratat de drept comunitar, Ediţia a-V-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti.
13. Mazilu, D., (2007), Integrare Europeană. Drept comunitar şi instituţii europene, Editura Lumina Lex, Bucureşti.
14. Marga, M., (2001), Filosofia unificării europene, Editura fundaţiei pentru studii europene, Cluj-Napoca.
15. Năstase, A., România europeană: un proiect politic social-democrat, Editura MondoMedia Institutul Social Democrat „Ovidiu Şincai" Bucureşti 2007 ISBN 978-973-99977-9-9.
16. Popescu, L.G.,(2005), Politici publice, Editura Economică, Bucureşti.
17. Prodi, R., (2000), Donnerforme a la nouvelle Europe, Bruxelles, 15 fevrier .
18. Reuter, P., (2006), Droit internaţional public, 4e edition, Presses Universitaires De France, Paris.
19. Schwarze, J., (2009), Droit administratif européen, Ediţia a II-a, Ed. Bruylant, Bruxelles.
20. Verginia Vedinaş, (2002), Dreptul administrativ şi instituţiile politico-administrative, Editura Lumina Lex, Bucureşti.
Legislaţie
1. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene 2012.
2. Ghidul analizei nevoilor deformare, ANFP, Bucureşti, 2005.
3. Decizia Comisiei (2009/442/CE) din 5 iunie 2009 de implementare a Directive: 2007/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte monitorizarea şi raportarea Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 148 din 11.6.2009.
4. Hotărârea din 7 iunie 2011 în cauza 1-471/08, Toland/Parlament, nepublicată încă în Culegere.
5. Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse / 16.11.2007.
6. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei publicat în Jurnalul Oficial L 145, 31/05/2001.
7. Rezoluţia Parlamentului European din 14 septembrie 2011 referitoare la accesul public la documente (conform articolului 104 alineatul (7) din Regulamentului de procedură) pentru anii 2009-2010 (2010/2294(INI)) (2013/C 51 E/og) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 51 E 22.2.2013.
8. Tratatului de la Lisabona, la 1 decembre 2009.
9. Tratatul de la Nisa, Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, 10 martie 2001.
10. Tratatul privind Uniunea Europeană OJ C 326, 26.10.2012. 
11. Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene , 26.10.2012.
12. Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice 2012/C 327/01.
13. Statutul funcţionarilor comunitari, adoptat la 29 februarie 1968, publicat în J.O.C.E. nr. 56 din 04.03.1968.
14. Le Parlament europeen, Editura P.E. 2001.