Cuprins
- 1. Introducere 2
- 2. Precizări ale conceptului de rasă 5
- 3. Rasism 12
- 3.1. Sensurile termenului 12
- 3.2. Formele rasismului 16
- 4. “Egalitatea raselor”: adevărat sau fals? 19
- 4.1. Defavorizarea favorabilă 24
- 4.2. Principii egalitariste şi replici 26
- 4.3. Câteva exemple de organizaţii egalitariste 26
- 5. Caracteristici ale gândirii rasiste din Franţa, Marea Britanie, Germania şi S.U.A. 28
- 6. Exemple istorice ale stigmatizării şi a exterminării rasiale 32
- 6.1. Evreii 33
- 6.2. Amerindienii 36
- 6.3. Rromii. 42
- 7. În loc de concluzie
Extras din disertație
Introducere
Din cele mai vechi timpuri, în regiunile de convieţuire a cel puţin două triburi, popoare, naţiuni sau rase au existat conflicte fie latente, fie manifeste între acestea. Datorate, iniţial, cuceririi teritoriilor fertile, ulterior – obţinerii bogaţiilor minerale şi a forţei de muncă, şi în sfârşit – cauzate de existenţa diferenţelor culturale, religioase şi morale, confllictele internaţionale vor exista, probabil, totdeauna, acolo unde se vor întâlni două naţiuni sau rase. O soluţie în eliminarea acestora a fost propusă de Francis Carsac, scriitor science-fiction, în una din nuvelele sale – mutarea raselor diferite pe planete diferite, păcat că soluţia este de inspiraţie futuristă şi momentan de neîndeplinit. Astfel omenirea se va întâlni totdeauna cu problema raselor, rasismului şi a stigmatizării rasiale într-o formă sau alta.
Subiectul tezei de dizertaţie a fost inspirat din lectura lucrării "Rasă şi realitate", scrisă de David Duke (în timp ce autorul, dupa cum precizează el însuşi, la începutul cărţii, s-a inspirat din "Race and Reason: "A Yankee View" de Carleton Putnam, care a fost imboldul său în cercetarea subiectului respectiv ani în şir). Fiind un subiect foarte interesant, stigmatizarea rasială, rasismul şi consecinţele acestuia care au fost resimţite de la Hristos până în zilele noastre, a fost destul de abordat de cercetătorii ştiinţelor umane, dar şi a celor ale naturii. Este un subiect controversat şi complex, deseori confundat cu ura şi dispreţul altor rase umane decât celei căreia aparţinem.
O alta problemă în ceea ce priveşte rasele umane o reprezintă clasificarea lor, care este si ea dificilă datorita faptului că: pe de o parte, nu există doar un singur criteriu de clasificare, ci o multitudine de criterii independente între ele, şi pe de alta - ca există o suprapunere a trăsăturilor considerate caracteristice raselor diferite. Pe de o parte variabilitatea genetică dintre rase este foarte apropiată cu cea existentă în interiorul acestora, pe de alta, nu putem vorbi de existenţa raselor ”pure”, idealul invocat de naziştii germani care împărţeau populaţia Terrei în arieni (cei de rasă “pura”) şi ne-arieni (cei care au măcar un strămoş evreu), şi nici de existenţa limitelor precise de demarcaţie între ele.
Din această cauză, în ultimul timp, cercetările dedicate raselor şi relaţiilor inter-rasiale au devenit tot mai rare, fiind vorba de o problemă “etică”: e destul de problematic să vorbim despre caracteristicile fizice şi mai ales despre cele psiho-morale ale membrilor unei rase sau, mai mult, despre superioritatea / inferioritatea unei rase faţă de alta. Dar, cred că problema superiorităţii / inferiorităţii raselor este prea complicată pentru a fi soluţionata dihotomic (de genul: da sau nu), putând să existe şi răspunsuri parţiale. De exemplu: cred că există anumite diferenţe fizice (ceea ce este evident şi pentru necunoscători ai problemei), dar există şi anumite diferenţe intelectuale, culturale şi de dezvoltare între membrii raselor diferite. Însă ca explicaţie a acestui fapt propun nu părerea adepţilor rasismului - inferioritatea cantitativă şi calitativă a creierului la negri, de exemplu, ci faptul ca albii, negrii şi asiaticii se află, de fapt, în etape diferite de dezvoltare a civilizaţiei. Istoric vorbind, atât negrii, cât şi amerindieni au fost cuceriţi, colonizaţi şi transformaţi în sclavi de către şi pentru populaţiile albe, europene – astfel fiind privaţi mult timp de posibilitatea de a învăţa şi de a se dezvolta; ceea ce nu putem susţine şi pentru rasa albă care totdeauna a avut o parte a membrilor săi liberi, dornici de dezvoltare personală şi colectivă cât şi de dezvoltarea civilizaţiei. Azi, având această posibilitate, se pare că ei sunt nevoiţi să “sară” peste câteva etape de dezvoltare a civilizaţiei lor şi trebuie să recupereze acele secole întregi care le favorizau pe albi şi nu pe ei. În mod întâmplător, ţările capitaliste dezvoltate au majoritatea populaţiei albă ceea ce ne poate duce la o concluzie pripită a “superiorităţii” rasei albe asupra celorlalte.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Stigmatizarea Rasiala.doc