Strategia de internaționalizare a firmei - studiu de caz - Grupul Carrefour

Capitolul 1. Elemente generale privind internaționalizarea unei firme

1.1 Introducere

Tema „Strategia de internaționalizare a firmei” a fost aleasă, deoarece, este un subiect care trebuie aprofundat de către toți cei care vor să-și extindă afacerea în afara granițelor țării, sau chiar în afara localității de origine. Trăim în niște perioade în care consumatorii au devenit pretențioși și selectivi, concurența este din ce în ce mai mare iar clienții trebuie să simtă că acel produs este făcut special pentru ei.

În contextul internaționalizării companiei, cultura, înțelegerea comportamentului cumpărătorului precum și strategiile de marketing internațional sunt elemente cheie care duc la decriptarea procesului internaționalizării.

Obiectivul studiului este de a extinde cunoștințele în domeniul afacerilor internaționale prin analizarea acestui fenomen al internaționalizării în domeniul distribuției alimentare. Astfel, am ales să analizez grupul Carrefour care se situează pe locul doi mondial și pe locul 1 în Europa, prin strategiile de internaționalizare adoptate, dificultățile întâlnite și prin noile strategii spre care s-a orientat.

În primul capitol mi-am propus o familiarizare a noțiunii de internaționalizare prin intermediul elementelor introductive, originilor conceptului și a abordării diverșilor autori cu privire la definirea termenului.

Contextul, cauzele obiectivele și factorii determinați ai acestui proces de internaționalizare se regăsesc în cel de-al doilea capitol.

Studierea mediului internațional presupune o abordare complexă și realistă ținând cont de influențele politice, culturale, economice și tehnologice.

Capitolul al treilea prezintă punctul central al procesului și instrumentele necesare pentru a pune în funcțiune mecanismele internaționalizării.

Cel de-al patrulea capitol este dedicat studiului de caz, grupării Carrefour, un exemplu concludent, un model de urmat pentru toate afacerile care doresc să se extindă pe plan internațional.

Sper că prin această lucrare să evidențiez elementele cheie care duc la succesul internaționalizării și să ofer o înțelegere de ansamblu a etapelor care duc la dezvoltarea afacerilor pe plan internațional.

1.2. Obiectivele cercetării

Creșterea comerțului internațional de bunuri și într-o măsură mai mică a serviciilor este, fără îndoială, una dintre cele mai importante tulburări care au marcat economia mondială în ultimele decenii. Raportul comerțului internațional de bunuri și servicii la PIB-ul mondial, înregistrat în bilanțul de plăți, este astăzi cu peste 30% în scădere față de 13% la începutul anilor '70.

Globalizarea este astfel un fenomen macroeconomic atât de vizibil, încât îl imaginăm peste tot și se impune tuturor. Cu toate acestea, datele microeconomice oferă o imagine mai nuanțată a realității. Analiza datelor microeconomice privind comerțul internațional relevă unele reguli statistice originale: în toate țările lumii, dezvoltate sau emergente, proporția companiilor implicate direct într-o relație internațională este scăzută. Rareori depășește 20%. În plus, majoritatea exportatorilor au o prezență extrem de limitată pe piețele mondiale, fiind activi doar în câteva piețe, învecinate cu țara de origine

Acest lucru ne amintește puternic de evident: chiar dacă globalizarea este un fenomen macroeconomic major, chiar dacă economiștii și factorii de decizie politici s-au obișnuit să abordeze problemele de competitivitate din unghiul concurenței dintre națiuni , nu țările care fac comerț între ele, ci companiile. Prin utilizarea de noi instrumente teoretice și date individuale originale, evoluțiile recente ale cercetării în economia internațională restabilesc echilibrul, lăsând mai mult loc analizei microeconomice a globalizării.

Internaționalizarea producției este considerată inima procesului de globalizare. În cadrul procesului de internaționalizare a producției, de fapt de globalizare a procesului de producție, corporațiile transnaționale reprezintă elementul esențial. Peste 800000 de filiale, aparținând celor peste 60000 de corporații formează un univers care implică atât relații pe bază de transferuri de capital cât și așa numitele non-equity relations, respectiv relații care nu implică transferuri de capital. Dimensiunea procesului de globalizare la nivelul producției este reflectată de amploarea procesului de transanționalizare a economiei mondiale. Companiile transnaționale dețin active în străinătate în valoare de 30 trilioane USD, exportă produse care valorează 3,1 trilioane USD, au un personal în străinătate de peste 54 milioane persoane.