Strategii de prevenire a riscurilor în cadrul intreprinderilor mici și mijlocii

Cuprins disertație

CUPRINS: 2
CAP. I - STRATEGIILE DE PREVENIRE A RISCULUI 3
1.1. Strategia in activitatea intreprinderii -  concept, caracteristici 3
1.2. Formularea strategiei 7
1.2.1. Analiza situatiei curente a firmei 8
1.2.2. Examinarea perspectivelor 14
1.3. Implementarea strategiei 14
1.4. Evaluarea strategiei si controlul 17
1.5. Tipologia strategiilor in activitatea intreprinderii 19
CAP. II - STUDIU DE CAZ: RISCURILE IMM- URILOR SI STRATEGII DE PREVENIRE A LOR 23
2.1. Interpretarea rezultatelor economice (profit /pirdere) in functie de tipul de IMM, regiunea de dezvoltare si ramura de activitate 24
2.2. Aspecte financiare cu preponderenta spre insolventa, oferite din analiza unor indicatori financiari 30
2.3. Dificultati in activitatea IMM -  urilor generatoare de riscuri, care conduc la insolventa si implicit la faliment 37
2.4. Strategii si politici ale IMM -  urilor, care reprezinta instrumente de baza in prevenirea riscurilor 47
CONCLUZII: 53
BIBLIOGRAFIE: 58

Extras din disertație

CAP. I - STRATEGIILE DE PREVENIRE A RISCULUI
1.1. Strategia in activitatea intreprinderii -  concept, caracteristici
Termenul de strategie are o vechime relativ mica in Romania incepand cu sec. XIX comparativ cu tarile Europei de Vest si chiar cele asiatice. 
Acest termen isi poarta provenienta pana in antichitate. Originea lui se afla in Grecia Antica, de unde prin filiera franceza a ajuns sa fie folosit si in Romania.
Perceput initial ca desemnand ,,arta razboiului" a fost diversificat din punct de vedere a domeniului de aplicare si chiar schimbat ca sens. Timpul si oportunitatile timpului i-au pastrat structura nu si conotatia.
Razboiul clasic dus cu armele a disparut de mult timp, dar scopul pentru care erau planificate si initiate, deci supuse unei strategii este acelasi si astazi: castiguri materiale (economice), beneficii. Adevaratele razboaie care au schimbat istoria au fost totdeauna constituite in scopuri economice. In prezent, razboaiele nu se mai poarta cu spada ci cu pixul, nu se mai poate vorbi de strategia militara, ci mai degraba de ,,strategia pixului" sau de ,,strategia cifrelor" lasandu-i pe specialisti sa vorbeasca despre strategia in afaceri. Comentand originea acestui termen ,,strategie" trebuie precizat ca radacina din care s-a format este ,,strateg" de la grecescul ,,strategos" in Grecia inceputului de mileniu I i.e.n., cu acela de comandant militar al unui ,,polis". In Atena acelor vremuri, termenul il desemna pe unul din cei 10 magistrati alesi pe 10 ani.
De la rolul de comandant al armatei cu sens de ,,arta razboiului", asa cum reiese din operele istoricilor greci Xenofon sau Tucidide in a sa opera ,,Istoria razboiului peloponesiac" sau in lucrarile ,,De Bello Gallico" si ,, De Bello civilli" ale imparatului roman Cezar, termenul a trecut pentru scurt timp in ,,secolul lui Pericle" cca. 400-500 i.e.n., desemnand abilitati de conducere si administrare, putere si convingere prin oratorie ca ulterior strategia sa se refere la abilitatea de a desfasura fortele pentru a nimici opozitia dusmanului si de a crea un sistem unitar de guvernare globala in imensul si efemerul imperiu al lui Alexandru Macedon, cca. 330-300 i.e.n. Aceasta acceptie a fost utilizata secole de a randul in cea mai mare parte a razboaielor.
In acest sens, conceptul de strategie a fost dezvoltat, devenind preocuparea conducatorilor militari in reusita unei actiuni ofensive, il putem aminti pe Karl von Clausewicz care a fost un binecunoscut strateg al lui Napoleon Bonaparte, ca de altfel si generalul Charles de Gaulle care a condus Franta in cel de-al doilea razboi mondial, precum si cei doi monstri ai ,,masinii de razboi" I. V. Stalin si Adolf Hitler pentru care strategia a jucat un rol important. Primul dorindu-si o pace avantajoasa, cel de-al doilea a urmarit sa domine lumea prin impunerea unei ,,noi rase" -  cea ariana.
In secolul al XX-lea acest concept a fost folosit si in alte domenii decat in cel militar, precum domeniul economic, politic, al teoriei jocurilor etc.
In literatura de specialitate exista numeroase interpretari ale termenului de strategie, neexistand pana in prezent o definitie unanim acceptata de lumea oamenilor de stiinta din domeniul economic.
Astfel, la inceputul deceniului sapte din secolul trecut, A. Chandler (1962) definea strategia ca fiind ,,determinarea pe termen lung a scopurilor si obiectivelor unei intreprinderi, adoptarea cursurilor de actiune si alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor".
Putin mai tarziu I. Ansoff (1965) si K. Andrews (1971) corectau aceasta definitie, spunand ca principala deficienta a strategiei este data de absenta diferentierii procesului de elaborare a strategiei de insusi conceptul de strategie. Astfel, Ansoff (1965) trateaza strategia ca fiind ,,axul comun al activitatii organizatilor si produselor /pietelor, ce defineste natura esentiala a activitatii economice, pe care organizatia o realizeaza sau prevede sa o faca in viitor".
De asemenea, B.Quinn (1980) defineste strategia ca fiind ,,un model sau un plan care se integreaza intr-un tot coerent scopurilor majore ale organizatiei, politicile si programele sale". In viziunea sa o strategie bine formulata determina o alocare a resurselor organizatiei intr-un mod unic si viabil, bazata pe competentele sale interne, pe anticiparea schimbarilor din mediu si a actiunilor inteligente ale concurentilor.
Un alt mare specialist M. Porter (1980) considerat a fi cel mai bun in strategii pe plan mondial sustine ca rentabilitatea unei firme este data de caracteristicile sectorului de activitate si de pozitia sa in cadrul acesteia, acestia fiind factorii care determina fundamentarea strategiei. Ulterior el introduce termenul de strategie generica, pe care o defineste ca fiind ,,specificarea abordarii fundamentale pentru obtinerea avantajului competitiv urmarit de firma, ce furnizeaza contextul actiunilor de intreprins in fiecare domeniu functional".
H. Mintzberg are o abordare mai complexa a conceptului de strategie, considerand ca strategia nu poate fi redusa la o simpla definire si propune abordarea strategiei in cinci moduri :
1. strategia ca plan, prin care se desemneaza un curs prestabilit de actiune in scopul rezolvarii unei situatii;
2. strategia ca tactica, ce consta intr-o manevra menita sa asigure depasirea unui concurent;
3. strategia ca model, ce stabileste o structura de actiuni consistente in plan comportamental;
4. strategia ca o pozitionare a firmei, constand in identificarea locului pe care organizatia il ocupa in cadrul mediului sau;
5. strategia ca perspectiva, ce implica nu numai pozitionarea firmei, dar si o anumita perceptie a realitatii care se reflecta in actiunile sale.

Fisiere în arhivă (1):

 Strategii de prevenire a riscurilor in cadrul intreprinderilor mici si mijlocii.doc

Imagini din acest disertație

Bibliografie

1. Ariton D., "Strategii financiare ale firmei", (Financial Strategies of Companies), Publishing House Europlus, Galati, 2007
2. Balaure V. s.a. Marketingul in procesul dezvoltarii economice si sociale, Vol.2, Ed. ASE, Bucuresti, 2002
3. Gh. Bailesteanu -  Diagnostic, risc si eficienta in afaceri, Editura Mirton, Timisoara, 2007. 
4. Cretu C., Cunostinte economice fundamentale si de specialitate pentru examenul de licenta", Editura Fundatiei Academice "Danubius", Galati, 2005
5. D. Candea, D.Farcas -  Diagnosticul si decizia strategica, Editura Fiman, 2001.
6. Al. Gheorghiu, D. Margulescu, E. Nisulescu -  Analiza activitatii economice a intreprinderilor, Editura Stiintifica, Bucuresti, 2005
7. D. Margulescu (coordonator) -  Analiza economico-financiara a intreprinderii, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2004. 
8. Mosteanu T., Concurenta. Abordari teoretice si practice, Editura Economica, Bucuresti, 2000;
9. Gh. Negoescu -  Risc si incertitudine in economia contemporana, Ed. Alter -  Ego Cristian, Galati, 2004.
10. O. Nicolescu (coordonator) -  Strategii manageriale de firma, Editura Economica, Bucuresti, 1996.
11. O. Nicolescu (coordonator) -  Sisteme, metode, tehnici manageriale si organizationale, Editura Economica, Bucuresti, 2006.
12. S. Robinson - Management financiar, Editura Teora, Bucuresti 2003.
13. Stancu - Gestiunea financiara a agentilor economici, Editura Economica, Bucuresti, 2005.
14. Turtureanu A.G. "Elemente fundamentale de marketing", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2005;
15. Turtureanu A.G. "Economia serviciilor", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004;
16. Tureac, C., - Managementul serviciilor - Galati, Editura Fundatiei Academice Danubius, 2007
17. Voinea L., Economie Regionala. Europa de Sud - Est si Integrarea europeana, Editura Sylvi, Bucuresti 2007;
18. T. Zorlentan, E. Burdus si G. Caprarescu -  Managementul organizatiei, Editura Economica, Bucuresti, 1998.
19. Dragota, L. Obreja, A. Ciobanu, M. Dragota -  Management financiar, Vol. II -  Politici financiare de intreprindere, Editura Economica, Bucuresti, 2003.