Introducere 3 Obiectivele lucrării şi motivaţia temei 3 I. Încadrare conceptuală şi metodologică 4 I.1. Definiţii şi concepte 4 I.2. Metodologie 11 I.2.1. Metodologie spaţii verzi 11 I.2.2. Metodologie GIS 11 II. Indicatori ai managementului structurilor urbane verzi 17 II.1. Indicatori de suprafaţă 17 II.2. Categorii de structuri urbane verzi 19 II.3. Aspecte calitative ale structurilor urbane verzi 26 II.4. Accesibilitate şi zone de influenţă directă 32 III. Analiza pe zone şi cvartale. Indice de spaţiu verde. Zone critice şi soluţii propuse 41 III.1. Analiza pe zone şi cvartale 41 III.2. Indice de spaţiu verde 44 III.3. Zone critice şi soluţii propuse 45 Concluzii 50 Bibliografie 52
Obiectivele lucrării şi motivaţia temei Ipoteza lucrării de faţă este identificarea unor potenţiale structuri urbane verzi în municipiul Oneşti. În acest sens, deşi unele studii cu privire la spaţiile verzi pot avea uneori valenţe subiective, studiul îşi propune o analiză cât mai obiectivă fixând următoarele priorităţi: - încadrarea conceptuală şi metodologică privind spaţiile verzi şi conceptul de structură urbană verde; - identificarea şi clasificarea spaţiilor verzi folosind trei criterii distincte; - analiza cantitativă şi calitativă a tipurilor de spaţii verzi prin folosirea indicatorilor cantitativi şi calitativi; - identificarea zonelor critice prin raportare la indicatorii cantitativi şi calitativi; - propunerea de soluţii pentru amenajarea de noi spaţii verzi, dar şi pentru amenajarea unei structuri urbane verzi. Motivaţia temei rezidă din beneficiile pe care le au spaţiile verzi în ecosistemul urban rezultate prin interacţiunile cu celelalte structuri urbane, inclusiv componenta umană. Din perspectivă ecologică, spaţiile verzi moderează impactul activităţilor umane, moderează climatul urban şi atenuează poluarea fonică. Spaţiile verzi naturale au rolul de a păstra şi perpetua vegetaţia naturală autohtonă prin furnizarea şi conservarea habitatelor naturale pentru diferite specii. Din perspectivă socială, spaţiile verzi contribuie la creşterea incluziunii sociale (Chiriac D., Humă C., Stanciu M., 2009), pot constitui locuri de desfăşurare pentru diverse evenimente sociale şi culturale, pot avea un rol semnificativ în promovarea sănătăţii populaţiei urbane şi un rol estetic deoarece atenuează impresia de rigiditate şi ariditate a oricărui mediu construit. Din perspectivă economică, spaţiile verzi creează o imagine favorabilă centrelor urbane sporind prin aceasta atractivitatea pentru investiţii şi pentru oferta de noi locuri de muncă (Baycan-Levent T., şi Nijkamp P., 2004 citat de Chiriac D., Humă C., Stanciu M., 2009). Analiza spaţiilor urbane verzi presupune o analiză sistemică şi multidisciplinară. 4 I. Încadrare conceptuală şi metodologică I.1. Definiţii şi concepte Spaţiul verde reprezintă teritoriul amenajat în perimetrul construibil sau în afara acestuia, având fondul dominant constituit din vegetaţie, căruia i se asociază dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii a numeroase funcţii, dar, în mod deosebit, a celor sanitare, recreative şi decorative (Negruţiu F., 1980). Definind noţiunea de spaţiu verde intravilan şi periurban, Sever Muja (1984, 1994) precizează că aceasta este o categorie funcţională din cadrul localităţilor sau din afara acestora, care se caracterizează prin: - existenţa unui cadru vegetal natural sau amenajat; - existenţa unui cadru construit cuprinzând amenajări şi dotări corespunzătoare unor activităţi recreative, cultural-educative şi sportive ale populaţiei. Această definiţie subliniază caracterul funcţional complex al spaţiilor verzi precum şi relaţia complementară a celor două componente caracteristice - vegetaţia şi dotările specifice - reunite într-un ansamblu armonios organizat. Vegetaţia determină categoria funcţiilor de protecţie şi ameliorare a calităţilor mediului, iar dotările determină categoria funcţiilor cultural-educative, de odihnă şi agrement. Spaţiul verde - zonă verde în cadrul oraşelor şi municipiilor, definită ca o reţea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este determinat de vegetaţie (lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă şi erbacee) - Legea 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane. Legea citată reglementează şi administrarea spaţiilor verzi prin care se asigură îndeplinirea următoarelor obiective: protecţia şi conservarea spaţiilor verzi pentru menţinerea biodiversităţii lor; menţinerea şi dezvoltarea funcţiilor de protecţie a spaţiilor verzi privind apele, solul, schimbările climatice, menţinerea peisajelor în scopul ocrotirii sănătăţii populaţiei, protecţiei mediului şi asigurării calităţii vieţii; regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziţiei şi a calităţii spaţiilor verzi; elaborarea şi aplicarea unui complex de măsuri privind aducerea şi menţinerea spaţiilor verzi în starea corespunzătoare funcţiilor lor; identificarea zonelor deficitare şi realizarea de lucrări pentru extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie; 5 extinderea suprafeţelor ocupate de spaţii verzi, prin includerea în categoria spaţiilor verzi publice a terenurilor cu potenţial ecologic sau socio-cultural. Conform normelor tehnice pentru aplicarea Legii 24/2007 autorităţile locale sunt obligate să ţină evidenţa spaţiilor verzi prin înfiinţarea registrelor locale ale spaţiilor verzi, termenul fiind până la 1 ianuarie 2008. Precizăm că la nivelul municipiului Oneşti nu există un asemenea registru sau, dacă există, el nu a fost pus la dispoziţie de către autorităţile locale. Alte definiţii ale spaţiilor verzi: - Suprafaţă de teren, indiferent de mărime, aflată în proprietatea publică sau privată a autorităţii locale, a unităţilor, instituţiilor şi a celorlalte persoane juridice ori fizice, neocupată de construcţii autorizate, destinată plantării şi creşterii vegetaţiei ierboase şi lemnoase, care are ca scop asigurarea şi îmbunătăţirea factorilor de mediu şi a condiţiilor de viaţă în mediul urban/rural, contribuind şi la înfrumuseţarea aspectului urbanistic al localităţii (site-ul Green-Report);
1. Barbosa, O., Tratalos, J.-A., Armswoth, P.-R., Davies, R.-G., Fuller, R.-A., Johnson, P., Gaston, K.-J. 2007. Who benefits from access to green space? A case study from Sheffield, UK, Landscape and Urban Planning 83 (2007), p. 187 - 195. 2. Beatley, T. 2000. Green Urbanism:Learning from European Cities, Island Press, Washington, DC. 3. Bell, S., Montarzino, A., Travlou, P. 2007. Mapping research priorities for green and public urban space in UK, Urban Forestry & Urban Greening 6 (2007), p. 103 - 115. 4. Benedict, M., McMahon, E., T. Green Infrastructure: Smart Conservation for the 21st Century, The Conservation Fund. 5. Bonsignore, R.E. 2003. The diversity of green spaces, Design Center for American Urban Landscape, University of Minnesota, Minneapolis. 6. Cantor, M., Pop I. Soluţii de proiectare şi amenajare a spaţiilor verzi aferente locuinţelor şi birourilor, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca. 7. Chiriac, D., Humă, C., Stanciu, M., 2009. Spaţiile verzi o problemă a urbanizării actuale, Bucureşti, CALITATEA VIEŢII, XX, nr. 3 - 4, 2009, p. 249 - 270. 8. De Ridder, K., Adamec, V., Banuelos, A., Bruse, M., Burger, M., Damsgaard, O., Dufek, J., Hirsch, J., Lefebre, F., Perez-Lacorzana, J.-M., Thierry, A., Weber C. 2004. An integrated methodology to assess the benefits of urban green space, Science of the Total Environment 334 - 335 (2004) p. 489 - 497. 9. Dumitraş, A. 2006. Ghid pentru întocmirea proiectului de amenajare a spaţiilor verzi, Cluj-Napoca, Editura Academic Pres. 10. Dumitraş, A., Zaharia, D., Singureanu, V., Sabo G. 2008. Principii generale de proiectare şi amenajare a spaţiilor verzi, Cluj-Napoca, Editura Academic Pres. 11. Enculescu, P. 1925. Zonele de vegetaţie lemnoasă, Bucureşti, Edit. Deliormanul.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
