Supozitoarele Rectale

Cuprins disertatie Cum descarc?

ARGUMENT 1
INTRODUCERE 3
CAP I. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA SUPOZITOARELOR 5
I.1 Avantajele si dezavantajele administrarii pe cale rectala 7
I.2 Avantajele si dezavantajele supozitoarelor 9
CAP II. ELEMENTE ALE ANATOMIEI SI FIZIOLOGIEI RECTULUI 10
II.1 Structura anatomica a rectului 10
II.2 Structura histologica a rectului 12
II.3 Functiile rectului 15
II.4 Absorbtia substantelor medicamentoase administrate pe cale rectala 16
CAP III. CONSTITUENTII SUPOZITOARELOR 20
III.1 Excipienti liposolubili 20
III.2 Excipienti hidrosolubili 23
CAP IV PREPARAREA SUPOZITOARELOR 27
IV.I Metoda de preparare prin modelare manuala 27
IV 2. Metoda de preparare prin presare 28
IV.3 Metoda de prelucrare prin topire si turnarea in forme 28
IV.4 Conditii de calitate si control ale supozitoarelor 30
CAP V. SUPOZITOARE CU ACTIUNE ANTIINFLAMATOARE 36
CONCLUZII 40
BIBLIOGRAFIE 41
ANEXE 42


Extras din disertatie Cum descarc?

ARGUMENT
Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una mai sau mai multe substante medicamentoase destinate administrarii pe cale: rectala, vaginala, uretrala. 
Forma este intalnita inca din antichitate. In Papirusul Ebers (1600 i. Hr.). ca si in alte surse antice avem diverse informatii ca medici evrei, egipteni, greci, mesopotami utilizau calea de administrare rectala. 
Aceasta forma este mentionata si de medici mari ai antichitatii ca: Hipocrates, Dioscorides si Galenus.
In sec. al VI-lea, ca principii active pentru diferite supozitoare, s-au utilizat produse de origine vegetala ca: opiul, rostopasca etc. 
In evul mediu, supozitoarele se preparau utilizand ca baza: ceara, sapunuri etc.
In sec. al XVIII-lea farmacistul parizian A. Baume introduce ca excipient untul de cacao. Ulterior aceasta baza a fost asociata cu alti excipienti, de exemplu: lanolina, cetaceul, axungia etc.
Mai tarziu s-a propus utilizarea masei de gelatina-glicerina de catre Dieudonne (in anul 1897) devenind oficinale in Farmacopeea franceza in 1908. 
Tot in 1897 a fost propus ca excipient pentru supozitoare Agar-Agarul.
In functie de calea de administrare si de caracteristici se utilizeaza urmatoarele tipuri de supozitoare:
- supozitoare rectale;
- supozitoare vaginale (Ovulae);
- supozitoare uretrale (Bujiuri);
- otoconi (supozitoare auriculare);
- sisteme terapeutice rectale si vaginale cu eliberare controlata a substantelor medicamentoase.
INTRODUCERE
Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide, obtinute din una sau mai multe substante active incorporate intr-un excipient, destinate a fi administrate pe cale rectala, vaginala sau uretrala.
In functie de locul de aplicare se impart in: supozitoare rectale (supozitoare propriu-zise), supozitoare vaginale (ovule sau globule) si supozitoare uretrale (bujiuri).
Unii autori folosesc termenul de supozitoare in sens si mai larg, prin supozitoare intelegand preparatele de forma, consistenta si dimensiuni potrivite, destinate a fi introduse in cavitatile corpului uman, excluzand cavitatea bucala, pentru a dezvolta o actiune terapeutica. Dupa aceasta definitie sunt incluse in grupa supozitoarelor si preparatelor solide sau semi-solide care se introduc in nas sau in ureche. De asemenea si comprimatele destinate a fi introduse in vagin (pessarii) sunt considerate tot supozitoare.
Denumirea de supozitoare a fost si este inca utilizata mai ales pentru preparatele solide administrate rectal. Termenul provine din limba latina de la supponere (a pune in loc, a inlocui) ceea ce aminteste probabil de utilizarea de la inceput a supozitoarelor ca laxative in locul clismelor.
SUPOZITOARELE RECTALE
Supozitoarele rectale au forma cilindrica, conica sau de torpila. Primele doua tipuri sunt in general mai usor de obtinut, in schimb forma de torpila, mai greu de preparat, este cea mai recomandata deoarece elimina riscul de expulzare reflexa in momentul administrarii. Lungimea, grosimea si greutatea sunt variabile. Supozitoarele pentru adulti au greutatea de 2-3 g, iar cele pentru copii 1 - l ,5 g.
Principalele baze de supozitoare au ramas, multa vreme, untul de cacao introdus in 1852 si gelatina glicerinata in 1875. Dupa 1930 au inceput sa fie obtinute prin semi-sinteza sau sibnteza ata baze grase destinate sa inlocuiasca untul de cacao cat si baze hidrosolubile. Astazi, gama de excipienti pentru supozitoare este destul de bogata, ceea ce permite largire sortimentelor de supozitoare, majoritatea substantelor medicamentoase putand fi administrate sub aceasta forma. Fabricarea pe scara industriala a supozitoarelor cunoaste, o mare dezvoltare si pentru faptul ca s-au realizat utilaje corespunzatoare si totodata s-au pus la punct mijloacele de conditionare si de ambalare care asigura o stabilitate indelungata.
CAP I. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA SUPOZITOARELOR
F.R. ed. VIII oficializeaza supozitoarele intr-o monografie de genera!litati care prevede urmatoarea definitie: ,,Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide, obtinute din una sau mai multe substante active In!corporate Intr-un excipient, destinate a fi administrate pe cale rectala, vaginala sau uretrala". Dupa destinatia pe care o au se numesc: supozi!toare rectale (supozitoare), supozitoare vaginale (ovule, globule), supozi!toare uretrale (bujiuri).


Fisiere in arhiva (2):

  • Supozitoarele Rectale
    • Supozitoarele Rectale CUPRINS.doc
    • Supozitoarele Rectale.doc

Imagini din aceasta disertatie Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta disertatie cu doar 8 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!