Tainele de inițiere în viața creștină

Cuprins disertație Cum descarc?

Introducere 3
I. Biserica şi Sfintele Taine 5
I.2 Hristologia şi eclesiologia Sfintelor Taine 14
I.3 Necesitatea Sfintelor Taine în viaţa creştină 17
II. Tainele de Iniţiere în viaţa Creştină 18
II.1 Tainele încorporării în Hristos potrivit Sfintei Scripturi 18
II.2 Tainele încorporăii la Sfinţii Părinţi 26
III. Învăţătura Ortodoxă privitoare la Tainele de iniţiere 34
III.1 Sfânta Taină a Botezului 35
III.2 Taina Sfintei Mirungeri 41
III.3 Taina Sfintei Euharistii 44
IV. Rolul şi importanţa Tainelor încorporării în Hristos, în viaţa Bisericii şi a credincioşilor 51
Concluzii 59
BIBLIOGRAFIE 61

Extras din disertație Cum descarc?

Introducere
După căderea în păcat, comunicarea harică între Dumnezeu şi om a fost pierdută, omul intrând în moarte sufletească şi osândă veşnică, ajungând într-o stare în care mântuirea realizabilă prin propriile noastre puteri era imposibilă. Dumnezeu însă, în nemărginita Sa bunătate şi înţelepciune a găsit cel mai potrivit mijloc al izbăvirii omului de rău, hotărând Întruparea Fiului Său pentru mântuirea lumii (Efeseni 2, 4-5).
Biserica, în calitatea sa de Trup tainic al lui Hristos, Dumnezeu - Creatorul tuturor poate lucra si asupra fiinţei umane. Această lucrare se împlineşte prin săvârşirea Sfintelor şi mântuitoarelor Taine. „Sfintele Taine sunt acţiuni sensibile instituite de Hristos prin care se împărtăşeşte harul lui Hristos şi se uneşte Hristos cu persoanele care cred ”. „ Sfintele Taine sunt lucrari tainice, săvârşite de episcop sau preot, prin care ni se comunica in chip nevăzut, dar prin forme sau acte exterioare harul divin necesar mantuirii noastre ” . 
Mântuitorul Hristos prin Întruparea Sa şi prin lucrarea Sa mântuitoare ne-a dat viaţa şi această viaţă ne este data concret prin Sfintele Taine, cu ajutorul cărora noi ne facem părtaşi cu El prin moarte şi suferim împreuna cu El, ca să putem fi şi înviaţi în puterea şi harul hristic. 
În Ortodoxie, întreg cultul reprezintă o epicleză, o invocare a Sfântului Duh, dar mai ales Sfintele Tainele care, nu sunt doar repetiţia unor formule si rânduieli, ci prilejuri pentru reînnoirea chemării şi pogorârii Sfântului Duh. Fiecare Sfânta Taină are propria sa Cincizecime, epicleza sa, care este rugăciunea adresată Tatălui pentru ca El să reverse Sfântul Duh. 
Prin săvârşirea şi primirea harului Sfintelor Taine se face o comunicare de viaţă duhovniceasca. Pentru aceasta, Sfintele Taine, reprezintă o parte fundamentală a slujirii Bisericii, care au rolul să actualizeze urmarea şi apoi vieţuirea în Hristos. Sfintele Taine sunt mijloace prin care primim iubirea lui Iisus Hristos şi care ne leagă de El. Iubirea lui Hristos este harul dumnezeiesc. Harul sacramental corespunde principalelor trebuinţe ale vieţii omului începând de la naştere şi până la sfârşitul vieţii. 
Prin Sfintele Taine se constituie Biserica. Prin Tainele iniţierii (Botez, Mirungere şi Împartaşanie) omul se încorporează în Biserică şi mai departe numai prin aceste lucrări sfinte (Pocainţă, Cununie, Hirotonie şi Maslu) se pot transcende dimensiunile umane ale comunităţii creştine. Tainele sunt mijloace sau căi conducătoare spre împărăţie şi nu sunt scopuri în sine. Legătura dintre Taine şi Biserică este indisolubilă, de aceea ele sunt numite Taine ale Bisericii şi Biserica dreptmăritoare este considerată Biserica a Tainelor. 
Sfintele Taine aparţin iniţial Bisericii şi prin Biserică se săvârşesc asupra credincioşilor. „Prin acestea, este permanent prezent viu şi activ Hristos-Domnul în Biserica şi în viaţa credincioşilor. Prin Sfintele Taine viaţa Bisericii, în Duhul cel Sfânt şi viaţa credincioşilor ei se uneşte cu viaţa Capului ei nevăzut, cu Hristos şi astfel înaintează în viaţa duhovnicească ” . 
Mântuirea noastră, refacerea comuniunii cu Dumnezeu, este în raport de întâlnirea noastră cu Mântuitorul, care este calea, adevărul şi viaţa şi care ne spune că:" Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine"(Ioan 14, 6). 
Aceasta ar însemna că, odată cu înălţarea Mântuitorului la cer, legătura noastră cu Dumnezeu, comuniunea cu El, singura garanţie a mântuirii ar înceta. 
Cuvintele Mântuitorului spun însa clar: "Vă este de folos sa Mă duc Eu. Căci daca nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar daca Mă voi duce, Îl voi trimite la voi"(Ioan 16, 7), aici ni se revelează pentru prima oară importanţa Sfintelor Taine pentru mântuirea noastră. 
Harul Duhului Sfânt trimis de Mântuitorul Apostolilor Săi şi prin ei Bisericii Sale are misiunea de a învăţa toate şi a aminti de toate cele spuse şi făptuite de Mântuitorul (Ioan 14, 26). 
Harul transmis prin Sfintele Tainele va face simţită prezenţa Mântuitorului faţă de toţi oamenii: "Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor"(Matei 28, 20). 
Aşteptarea "întâlnirii depline poate fi înţeleasă numai prin faptul că noi şi acum îl întâlnim pe Domnul cel preamărit, căci El face vizibilă şi palpabilă între noi prezenţa Sa harică, activă prin Sfintele Taine" 
Aşadar, Sfintele Taine sunt lucrări vizibile, acte personale ale Mântuitorului, în vizibilitate pământească, prin mijlocirea cărora "ne întâlnim cu Omul preamărit Iisus şi prin care venim în contact viu cu misteriul cultic sfinţitor al lui Hristos" . 
Valoarea si importanţa lor deosebită pentru mântuire rezidă în caracterul lor mai mult decât simbolic, cu totul real, al actului care se săvârşeşte asupra credinciosului. Ele sunt simboluri în sensul în care simbolul este domeniul în care "văzutul este o parte a nevăzutului şi ca atare îl cuprinde, căci o parte poate reprezenta întregul, pe baza participării: de pildă, capul este trupul întreg

Fisiere în arhivă (1):

 Tainele de initiere in viata crestina.docx

Imagini din acest disertație Cum descarc?

Bibliografie

I. IZVOARE
1. *** SFÂNTA SCRIPTURĂ, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1988.
2. *** BIBLIA, ediţie diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Clujului, vol. 1 şi 2, Ed. Litera, Bucureşti, 2011.
3.*** DEX, ediţia a III-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2009.
4. *** Învăţătura celor doisprezece Apostoli, în PSB, vol. 1, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1979.
5. *** Liturghier, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2000.
6. *** Micul Molitfelnic, Ed. Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1997.
7. *** Molitfelnic, Ed.IBMBOR, Bucureşti, 1998.
II. SCRIERI PATRISTICE
8. Clement Alexandrinul, Pedagogul, în PSB, vol. 4, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982.
9. Idem, Stromatele, în PSB, vol. 5, trad. Pr. Prof. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982.
10. Dionisie Pseudo-Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, trad. Pr. C. Iordăchescu, Bucureşti, 1932.
11. Metodiu de Olimp, Aglaofon sau Despre înviere, în PSB, vol 10, trad. Pr. Prof. Dr. Constantin Cornitescu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1984.
12. Origen, Omilii la Cartea Ieşirii, în PSB, vol. 6, trad. Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Nicolae Neaga şi Zorica Latcu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1981.
13.Idem, Despre principii, în PSB, vol. 8, trad. Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. C. Galeriu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982.
14. Teodor de Mopsuestia, De sacramentis, trad. Pr. Prof. Ene Branişte, în Studii Teologice, XIX(1967), nr. 9-10.
15.Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, în PSB, vol. 72, trad. David Popescu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1992.
16. Sfântul Ambrozie al Milanului, De Sacramentis, trad. Pr. Prof. Ene Branişte, în Studii Teologice, XIX(1967), nr. 9-10.
17. Idem, De Mysteriis (Despre Sfintele Taine), trad. Pr. Prof. Ene Branişte, în Studii Teologice, XVII(1965), nr. 5-6.
18. Idem, De mysteriis, în PSB, vol. 53, trad. Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994.
19. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, în PSB, vol. 15, trad. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987.
20. Idem, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis, Împotriva celor care hulesc şi spun că Duhul Sfânt este creatură, în PSB, vol. 16, trad. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1988.
...