Taxe și Impozite Cuvenite Bugetului Primăriei Sinești

Domeniu: Finanțe

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 61 în total

Cuvinte : 13349

Mărime: 151.90KB (arhivat)

Publicat de: Marciana Dorinela N.

Puncte necesare: 14

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Conf. univ. dr. Dan Vilaia

Lucrarea de disertatie UNIVERSITATEA "CONSTANTIN BRÂNCOVEANU"-PITEŞTI MASTER Râmnicu Vâlcea Specializarea : Management în Administraţie şi Servicii Publice

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Capitolul I. 3
Consideraţii generale privind impozitele şi taxele locale 3
1.1. Apariţia şi dezvoltarea sistemului de impozite şi taxe locale 3
1.2. Evoluţia impozitelor şi taxelor locale după decembrie 1989 în România 7
1.3. Clasificarea impozitelor şi taxelor locale 13
CAPITOLUL II 21
Impozitele şi taxele locale - sursa de finanţare a bugetelor locale 21
2.1. Rolul şi funcţiile impozitelor şi taxelor locale 21
2.2 Aşezarea şi perceperea impozitelor şi taxelor locale 25
2.3.Modul de impunere al impozitelor şi taxelor locale 34
2.4. Cadrul juridic actual care reglementează activitatea fiscală locală din România 41
CAPITOLUL III 42
Studiu de caz privind impozitele şi taxele locale la Primăria localităţii Sineşti 42
3.1.Modul de organizare şi funcţionare a Primăriei localităţii Sineşti 42
3.2.Aşezarea şi impunerea impozitelor şi taxelor la Primăria localităţii Sineşti 46
3.3.Colectarea şi gestionarea impozitelor şi taxelor locale la Primăria localităţii Sineşti.54
3.4. Propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii de perecepere şi execuţie a
veniturilor bugetului local din impozite şi taxe 58
Harta localităţii Sineşti 59
Bibliografie 60

Extras din disertație

Capitolul I

Consideraţii generale privind impozitele şi taxele locale

1.1. Apariţia şi dezvoltarea sistemului de impozite şi taxe locale

De la începutul existenţei lor, finanţele publice locale au fost concepute în anumite relaţii cu finanţele generale ale statului, legate de acestea, dependente de ele într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de forma de organizare administrativa adoptată.

Comuna primitivă, după cum se cunoaşte, nu a cunoscut statul. În această orânduire, diferitele funcţii publice cum ar fi organizarea muncii în comun, aplanarea conflictelor dintre ginţi şi triburi, supravegherea respectării obiectivelor, a ritualelor religioase, erau îndeplinite de către oameni aleşi de către întreaga comunitate. Organele autorităţii publice nu dispuneau de mijloace de constrângere speciale. Cu timpul însă, s-a produs diviziunea socială a muncii ce a condus la creşterea productivităţii muncii, la sporirea producţiei şi dezvoltarea schimbului.

Ca o consecinţă, şi-a făcut apariţia proprietatea privată, iar societatea s-a scindat în clase. Odată cu împărţirea societăţii în clase sociale a apărut necesitatea unei instituţii care să protejeze proprietatea privată. Instituţia, care era statul, şi-a făcut apariţia în această perioadă a dezvoltării sociale.

În primele stadii de dezvoltare a orânduirii sclavagiste, când predomina economia naturală, închisă, funcţiile publice erau onorifice. Abia mai târziu când a început să se dezvolte economia de schimb, statul sclavagist foloseşte şi resursele băneşti pentru acoperirea cheltuielilor publice. Din acest moment se poate vorbi de apariţia primelor elemente de finanţe (împrumuturi, impozite) etc.

În orânduirea feudală, relaţiile marfă-bani, deşi în ultimele stadii de dezvoltare a acesteia, au cunoscut o mai mare amploare decât în sclavagism, dar n-au devenit încă predominante. Visteria statului se confunda, de regulă cu "cămara" personala • domnitorului şi era alimentată din impozite în bani, daruri, împrumuturi, tributuri, etc.

Abia în orânduirea capitalistă, când producţia de mărfuri devine predominantă, relaţiile băneşti capătă o largă dezvoltare, iar întreţinerea aparatului de stat şi acoperirea celorlalte cheltuieli publice se bazau aproape exclusiv pe folosirea resurselor băneşti.

Abordarea problematicii finanţelor locale nu poate face abstracţie de doctrina şi practica în domeniu în timpul existenţei provinciilor româneşti, mai ales după introducerea Regulamentelor Organice ale Munteniei şi Moldovei din anul 1831 şi de noile realităţi politice şi economico-sociale create prin unirea Principatelor din 1859.

Optându-se pentru o formulă de autonomie limitată sau de tutelă administrativă, este firesc ca aceasta să-şi găsească reflectarea pe plan financiar în situaţia finanţelor locale într-o anumita dependenţa faţă de finanţele generale ale statului*. Prin Constituţii din 1 iulie 1866 s-a promovat principiul descentralizării administraţiei, şi ca atare, stimularea autonomiei locale, statutând faptul că nici o sarcină sau impozit nu se putea institui decât cu acordul consiliului judeţean sau comunal, expresie clara a garantării autonomiei locale.

Acesta este cadrul general in care s-au manifestat finanţele locale până la Marea Unire.