Teologia colindelor

Cuprins disertație

Introducere
Capitolul I Obiceiul colindatului la Romani 
Capitolul I,1. Obiceiuriromanesti in stanza lor legatura cu viata
Bisericii 
Capitolul I,2. Colindele -  o viziune romaneasca asupra lumii .
Capitolul II Specificul colindatului zonal. Interferentele sacrului si
profanului 
Capitolul III Invatatura ortodoxa in colindele romanesti .
Capitolul III,1. Colindele -  icoane de mare pret in altarul spiritual al Bisericii Ortodoxe Romane 
Capitolul III,2. Mesajul colindului romanesc 
Capitolul III,3. Colindul -  Biblia cantata in versuri inspirate ale taranului roman

Extras din disertație

Introducere
Pentru a cunoaste si intelege un om, trebuie sa-i cunosti familia si mediul social. Pentru a cunoaste si intelege un popor, trebuie sa-i cunosti istoria. Dar pentru a cunoaste si patrunde fiinta unui popor, trebuie sa-i cunosti spiritualitatea, traditiile, obiceiurile. Punerea intr-o lumina noua a imaginii crestinismului popular romanesc reflectat in colinde si mai ales redescoperirea acestor nestemate ale spiritualitatii romanesti in fata societatii contemporane, au constituit motivatia alegerii acestei teme de cercetare doctorala.
In fiinta poporului roman, un loc de prim rang il ocupa COLINDELE, adevarate perle pe diadema spiritualitatii nationale. Ele vestesc cea mai mare bucurie pe care a trait-o lumea de la crearea ei - Nasterea in pestera saracacioasa a Betleemului a Insusi Fiului lui Dumnezeu Intrupat din Fecioara Maria, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, precum si toate evenimentele primordiale din calendarul crestin. S-a scris si s-a vorbit mult despre colinde, despre felul in care le-au inteles stramosii nostri, le-au trait, le-au simtit; despre modul in care le-au transmis peste veacuri. In ele descifram sufletul lor bogat, sufletul lor plin de credinta in Dumnezeu, sufletul lor tare si puternic, rezemandu-se in toate valtorile istoriei pe credinta in Dumnezeu. Din acest tezaur de colinde, raspandit in Muntenia, in Moldova lui Stefan cel Mare si Sfant, in Transilvania si Banat, in Dobrogea si in toate partile locuite de romani, desprindem marturii fara putere de tagada despre statornicia, dreapta credinta si continuitatea noastra crestineasca si romaneasca.
Nascuti din osmoza daco-romana si sfintiti de Evanghelie, romanii sunt singurul popor care paseste in istorie ca popor crestin. Romanitatea si crestinismul sunt cele doua coordonate care-l definesc, particularizandu-l intre popoarele pamantului. In ciuda tuturor vicisitudinilor prin care a trecut, carora a trebuit sa le faca fata, a iesit de fiecare data biruitor, implinindu-si, cu ajutorul lui Dumnezeu, chemarea si misiunea sa in istorie si in creatie. Aici, intre Carpati, Dunare si Marea Neagra, poporul roman, primul in timp care a umanizat acest spatiu si singurul care l-a ocupat statornic, si-a consolidat existenta, scriindu-si propria sa istorie nationala, culturala sireligioasa. Acest lucru facandu-l pe renumitul loan G. Coman sa afirme cu indreptatire ca "romanii sunt singurul popor neolatin de credinta ortodoxa si singurii ortodocsi de origine latina" , aceasta stare de fapt fiind posibila gratie predicii Sfantului Apostol Andrei pe teritoriul tarii noastre, lucru confirmat de vechile izvoare istorice, de toponime si de traditiile religioase, ce il prezinta pe crestinatorul stramosilor nostri -Sfantul Apostol Andrei.
Despre getii din Dobrogea, care s-au luptat cu armata persana a lui Darius, parintele istoriei, Herodot, spunea ca "sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci" (Istorii, IV,93) , dovada a vigurozitatii vitei romanesti, care a rezistat tuturor valurilor de popoare migratoare ce s-au perindat pe meleagurile tarii noastre. Incepand cu secolul II i.Hr. elementele de civilizatie romana incep sa patrunda in mediul geto-dac, culminand cu anul 106 d.Hr., cand in urma celui de-al doilea razboi daco-roman, Decebal - conducatorul Daciei este invins de catre imparatul Romei - Traian, iar Dacia devine provincie romana. Pentru a-si consolida stapanirea in Dacia, imparatul Traian aduce aici, pe langa legiunile de soldati romani, a V-a Macedonica si a XIII- Gemina, "multimi nesfarsite de colonisti din intreg Imperiul Roman, urmati indeaproape si de negustorii dornici de schimburi comerciale" . Fara indoiala ca dintre colonistii adusi din Siria, Asia Mica si Peninsula Balcanica, vor fi fost si crestini; deasemeni, intre negustorii veniti aici din toate partile Imperiului Roman, se presupune ca au fost si crestini, care venind in contact cu populatia din Dacia, faceau cunoscuta noua invatatura .
Legat de romanitate si crestinism in contextul etnogenezei poporului roman, renumitul istoric Radu Vulpe afirma: "Suntem un popor prin excelenta romanic. Latinitatea constituie caracterul esential al limbii noastre al culturii, al constintei noastre. A fost stimulentul energiei noastre etnice, caruia ii datoram puterea de supravietuire, capacitatea de rezistenta, vointa de libertate si unitate, ... valori spirituale ale civilizatiei romane pastrate neintrerupt si cultivate ca insusiri de capetenie ale neamului nostru" . Este cunoscut ca noi, romanii, am constituit si ramanem piatra de hotar a latinitatii crestine in Rasaritul Europei.

Fisiere în arhivă (1):

 Teologia colindelor.doc

Imagini din acest disertație

Bibliografie

I. IZVOARE:
EDITII ALE SFINTEI SCRIPTURI:
? Biblia sau Sfanta Scriptura, tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a Prea Fericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane,cu aprobarea Sfantului Sinod, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2008.
? Biblia sau Sfanta Scriptura, Editie jubiliara a Sfantului Sinod, tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane,cu aprobarea Sfantului Sinod, versiune diortosita dupa Septuaginta, redactata si adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2001.
LUCRARI:
? Mineiul lunei Decemvrie, Tipografia I.B.M.O.R., Bucuresti, 2012.
? Molitfelnic, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2002.
? Sinaxarium Ecclesiae Constantinopolitane, opera et studio DELEHAYE, H. in Propylaeum adActa Sanctorum Novembris, Bruxellis, 1902.
II. DICTIONARE:
? BLACKBUM, Simon, Dictionar de filosofie, traducere de Catalina Iricinschi, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 1999.
? BOCIAN, Martin; KRAUT, Ursula; LENZ, Iris, Dictionar enciclopedic de personaje biblice, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996.
? BRIA, Pr. Prof. Dr. Ioan, Dictionar de Teologie Ortodoxa A-Z, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994.
? CIORANESCU, Alexandru, Dictionarul Etimologic al Limbii Romane, editie ingrijita de Sandru Mehedinti, Tudora si Popescu Marin, Magdalena, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 2005.
? COCAGNAC, Maurice, Simbolurile Biblice (Lexic Teologic), traducere din limba franceza de Slavescu, Michaela, Editura Humanitas, Bucuresti, 1997.
? ELIADE, Mircea; Ioan Petru Culianu, Dictionar al religiilor, Editura Humaitas,
Bucuresti, 1993.
MIRCEA, Pr. Dr. Ioan, Dictionar al Noului Testament A-Z, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1995. 
SORESCU, Pr. Vasile, Figuri, evenimente si locuri biblice (Dictionar), Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1995.
TIMUS, P.S., Gherasim, episcopul Argesului, Dictionar aghiografic, editie ingrijita de Babut, diac., Gheorghe, Editura Pelerinul Roman, Oradea, 1998.
...