Terorismul

Cuprins disertație Cum descarc?

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I 6
DINAMICI ALE CONCEPTULUI DE SECURITATE 6
1.1. Prezervarea identităţii, suveranităţii independenţei şi integrităţii teritoriale – preocupare prioritară a colectivităţilor umane 6
1.1.1. Politica şi strategia de securitate. 6
1.1.2. Obiectul politicii de securitate. 6
1.1.3. Formele politicilor de securitate. 6
1.2. Conceptul de securitate. Evoluţie şi elemente componente 12
1.2.1. Şcoala Realistă. 12
1.2.2. Şcoala Idealistă. 12
1.2.3. Literatura politologică străină. 14
1.3. Alte definiţii ale conceptului de securitate naţională. 15
1.4. Conceptul de securitate naţională în România. 16
1.5. Modificări în arhitectura globală de securitate 18
1.5.1. Nesiguranţe şi riscuri. 19
1.5.2. Principalele ameninţări. 20
1.6. Modele alternative de securitate în perioada războiului rece 22
1.6.1. Securitatea comună. 23
1.6.2. Securitatea cooperativă. 24
1.7. Conceptele de ameninţare, vulnerabilitate şi risc. 24
CAPITOLUL II 28
TERORISMUL ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL 28
2.1. Istoric al dimensiunii juridice a luptei globale împotriva terorismului 28
2.1.1. Cadrul legal al luptei împotriva terorismului. 29
2.1.2. Efecte terorismului. 31
2.2. Necesitatea unei viziuni comune asupra fenomenului terorist şi încadrării juridice a acestuia. 32
2.2.1. Lipsa unei definiţii a noţiunii de terorism acceptată pe plan internaţional. 32
2.2.2. Consecinţe. Situaţia prezentă. 35
2.3. Opinii cu privire la elementele constitutive şi clasificarea actelor de terorism. 37
2.3.1.Elemente constitutive. 37
2.3.2. Tipuri de manifestare a terorismului. 37
2.3.3. Clasificarea după mobilul şi intenţia care stă la baza actului terorist. 38
2.3.1.1. După aria de manifestare, natura factorilor angajaţi, precum şi din punct de vedere al întinderii efectelor sale. 39
2.3.1.2. După principalele cauze generatoare. 40
2.3.4.Clasificarea realizata de institutul american pentru studiul conflictelor. 41
2.3.5.Alte criterii. 41
2.4. Moment decisiv în declanşarea luptei împotriva terorismului – 11 septembrie 2001 -. 43
2.4.1.O nouă etapă în relaţiile internaţionale. 43
2.6. Implicarea unor organizaţii de securitate şi apărare colectivă în confruntarea cu terorismul. 49
2.6.1. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. 49
2.6.2. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa. 52
2.7. Terorismul internaţional - o provocare pentru secolul XXI. 56
2.7.1. Lupta împotriva terorismului din perspectivă juridică. 57
2.7.2. România în lupta împotriva terorismului. 58
CAPITOLUL III 60
PREGĂTIREA ARMATEI ROMÂNIEI PENTRU A FI ÎN MĂSURĂ SĂ ACŢIONEZE ÎMPOTRIVA TERORISMULUI 60
3.1.Politici pentru combaterea terorismului 60
3.2.Cucerirea iniţiativei strategice. 61
3.3. Acţiuni ofensive împotriva terorismului. 62
3.3.1. Sisteme de supraveghere şi de monitorizare a terorismului. 62
3.3.2. Structuri şi acţiuni ofensive împotriva terorismului. 63
3.4. Ameninţări şi riscuri teroriste la adresa României. 66
3.5.Coordonate politice de combatere a terorismului. 68
3.6.Structuri de acţiune antiteroriste nemilitare şi militare. 69
3.7.Rolul armatei în acţiunile antiteroriste. 70
3.8. Elemente ale unei concepţii privind pregătirea armatei pentru astfel de misiuni. 71
3.9.Sistemul naţional de reacţie în situaţii-limită. 72
CONCLUZII ŞI PROPUNERI 74
BIBLIOGRAFIE 81

Extras din disertație Cum descarc?

INTRODUCERE
Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia terorii exercitată de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia – şi, de-a lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la ciberterorism, în funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea, deci de mijloacele la dispoziţie, şi aproape peste tot în lume. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Din păcate, şi terorismul, ca şi războiul, face parte, într-un fel, din arsenalul prin care lu- mea se neagă pe sine, se urăşte şi se autodistruge, crezând că se purifică.
Terorismul este acelaşi de veacuri. Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii, prin imaginea terifiantă transmisă în direct (ca şi cea a revoluţiei române din decembrie 1989), n-a făcut altceva decât să schimbe percepţia omenirii şi a fiecăruia în parte, să-i aducă aminte că, undeva, nu departe de el, de omul planetei, poate chiar lângă el, poate chiar în el, se află un monstru ca- re-l poate ucide oricând şi oricum. Acesta a fost, probabil, şi obiectivul central al ata- curilor din 11 septembrie: crearea unui coşmar universal, lumea să afle şi să nu uite că poate fi lovită şi ucisă oricând, oriunde şi prin orice mijloace.
Terorismul nu este doar răul care se abate asupra planetei, ci este chiar răul din lume, adică răul nostru, partea fanatică dintre noi şi, adesea, din noi, fanatismul obsesiv al puterii, al răzbunării, el egocentrismului, al pedepsirii cu orice preţ, al puri- ficării prin ucidere şi prin distrugere. De aceea, acest fenomen specific doar mediului uman (doar fiinţa umană are plăcerea sadică de a teroriza) trebuie investigat şi anali- zat aşa cum este, de pe poziţii cât se poate de obiective, pentru a-i decela sensurile şi mecanismele, pentru a-i afla izvoarele şi, în consecinţă, pentru a-i anihila cauzele, a-i distruge structurile, a-i limita efectele şi a-i tăia rădăcinile.
Terorismul este o ameninţare asimetrică, din umbră. Evoluţia lui, de la o seamă sau o sumă de acte teroriste disparate la un summum al fanatismului, cruzimii şi vio- lenţei, adică la un război terorist, şi el asimetric şi pervers, este de natură să genere- ze reacţia corespunzătoare a omenirii, să declanşeze adică războiul antiterorist.
Interzicerea agresiunii armate în dreptul internaţional rămâne încă o speranţă distantă, un ideal la care au lucrat însă mari minţi ale secolului trecut, printre care şi un român celebru, Nicolae Titulescu, alături de Maxim Litivinov sau Wodrow Wilson. Ei au reuşit realizarea unor documente valabile şi astăzi ca jaloane pe drumul spre pacea totală: Convenţia pentru Definirea Agresiunii şi a Agresorului de la Londra, Carta ONU, Rezoluţia din 1974 a Organizaţiei Naţiunilor Unite etc. Atâta timp cât pacea rămâne o posibilitate distantă, statele mici, precum România, beneficiază de recunoaşterea dreptului la legitimă apărare individuală şi colectivă, dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, de a-şi făuri propriul destin. Din nefericire, în ultima perioadă, pe scena internaţională încep să se înregistreze anumite limitări ale acestui drept inerent persoanei şi colectivităţilor de a se apăra sub masca unui drept la ingerinţă care merge până într-acolo încât se ambiţionează să interzică chiar şi această posibilitate de manifestare a suveranităţii naţionale. Bineînţeles, în viitor, aceste tentative vor fi respinse drept caduce, dar este bine să ţinem cont de existenţa lor.
CAPITOLUL I
DINAMICI ALE CONCEPTULUI DE SECURITATE
1.1. Prezervarea identităţii, suveranităţii independenţei şi integrităţii teritoriale – preocupare prioritară a colectivităţilor umane
În evoluţia lor, colectivităţile umane au avut ca preocupare prioritară prezervarea identităţii, suveranităţii, inde¬pendenţei şi integrităţii teritoriale. Statele, ca structuri politice organizaţionale ale comunităţilor umane, au dezvoltat conceptul (politica) de securitate naţională pentru apărarea şi promovarea intereselor proprii.
Securitatea naţională nu poate fi obţinută numai prin propriile puteri şi necesită cooperarea dintre state, acestea fiind întotdeauna preocupate pentru a avea propria politică de securitate şi apărare în concordanţă cu politica externă, în scopul dezvoltării alianţelor militare şi pentru construirea de structuri de securitate în alte domenii, inclusiv în cel economic şi social. Dacă în secolul al XIX-lea, metoda folosită' era aceea a „echilibrului de putere", în secolul XX, deja încep să se dezvolte organizaţii de securitate colectivă, precum Liga Naţiunilor şi succesoarea ei, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), dar şi organizaţii de apărare colectivă, precum NATO sau Tratatul de la Varşovia.
De asemenea, statele au fost întotdeauna preocupate de elabo¬rarea reglementărilor dreptului public intern, pentru a apăra inte¬resele şi a menţine echilibrul social, pentru asigurarea funcţionării colectivităţilor umane şi, în domeniul politicii externe, elaborarea reglementărilor acordurilor la nivel global, regional, bilateral şi internaţional.
1.1.1. Politica şi strategia de securitate.
Pentru asigurarea intere¬selor lor naţionale, conducerea politică a statelor stabileşte jaloane politice pentru ghidarea formulării unei strategii naţionale, În domeniul securităţii, în limbajul curent, se folosesc termenii de politică de securitate şi strategie de securitate.
Politica de securitate se regăseşte materializată în strategia de securitate şi reprezintă o paletă largă de acţiuni sau aprecieri pentru ghidare, adoptate de guvern la nivel naţional, în vederea realizării obiectivelor naţionale. Aceasta are drept scop îmbunătăţirea sigu¬ranţei instituţiilor sociale, economice şi politice ale naţiunii, împo¬triva ameninţărilor provenind de la alte state independente. Modul în care oficialii americani abordează problematica securităţii - ceea ce este urgent primează în raport cu ceea ce este important constituie un exemplu relevant, referitor la limitele în care decidenţii politici majori abordează problemele cu care ne vom con¬frunta în viitoarele decenii .

Fisiere în arhivă (1):

 Terorismul.doc

Imagini din acest disertație Cum descarc?