Tragerea la răspundere penală a unei persoane nevinovate în reglementarea legii penale a Republicii Moldova

Introducere

Actualitatea temei de cercetare. Înfăptuirea calitativă a justiţiei este rezultatul corelaţiilor dintre calitatea legilor, respectarea strictă a normelor de drept de către organele competente în procesul de urmărire şi judecare a cauzelor, precum şi îndeplinirea de către fiecare cetăţean a îndatoririlor civice. În acelaşi timp, buna funcţionare a sistemului judecătoresc în mare parte depinde şi de persoanele oficiale, în special – în sfera luptei contra criminalităţii, care realizează sarcinele, scopurile legii penale şi a legislaţiei procesual-penale. Prin urmare, sunt create condiţiile care oferă cetăţenilor, organizaţiilor, întreprinderilor posibilitatea de a-şi exercita nestingherit drepturile şi interesele atribuite prin lege. Pe de altă parte, lucrătorii organelor de ocrotire a normelor de drept abuzând de statutul lor, deseori, limitează posibilitatea cetăţenilor, societăţii, statului de a-şi exercita drepturile sale. Un astfel de abuz care este legat de aplicarea legislaţiei penale şi procesuale, deseori contravin scopurilor şi sarcinilor propuse, care adoptă atitudine contradictorie şi nefastă nu numai faţă de persoana suspectă, legislaţie, dar şi faţă de organele pe care le reprezintă. În cele din urmă, se pune la îndoială veridicitatea statului şi a societăţii referitor la asigurarea drepturilor şi libertăţii omului şi a cetăţeanului.

Este de o mare importanţă ca lucrătorii organelor de drept, instanţelor judecătoreşti, care duc această luptă împotriva criminalităţii, să acţioneze conform scopurilor legislaţiei procesual penale. Important este ca de lege lata, să se pună sub protecţie acele relaţii care ar prezenta un interes unanim recunoscut de societate şi supuse unui pericol public. Realizarea unei asemenea potenţe, ar corespunde perfect sarcinilor Codului penal şi Codului de procedură penală. Nu mai puţin important este faptul că normele în urma cărora se realizează protecţia acestor relaţii de la încălcarea legii, ar corespunde cerinţelor instituţiilor penale stabilite, precum şi a altor ramuri de drept. Dacă să ne referim la conţinutul constitutiv la componenţei de tragerea cu bună-ştiinţă a unei persoane nevinovate la răspunderea penală (art. 306 CP al RM), observăm contradicţia. Norma numită ia sub protecţie juridico-penală doar relaţiile legate de acuzaţiile înaintate vinovatului, în timp ce relaţiile legate de începutul urmăririi penale, nu sunt apărate de incriminarea respectivă, ceea ce naşte problema protecţiei drepturilor şi a libertăţii cetăţenilor din momentul intentării procesului penal.

Conform cercetărilor sociologice, majoritatea lucrătorilor organelor de drept, judecători care au fost interogaţi au recunoscut pericolul social al acestui act la momentul intentării ilegale a procesului penal. În afară de aceasta, dispoziţia art.306 CP RM prevede că subiecţii acestei componenţe de infracţiune pot fi numai procurorii şi ofiţerii de urmărire penală, care de altfel, nu au o astfel de abilitate de a trage la răspunderea penală. Prin urmare, conţinutul constitutiv al art. 306 CP al RM este unul ambiguu şi nu reflectă realitatea existentă, ceea ce nu ne permite a cerceta obiectiv fapta ilegală a presupusului.

Scopul şi obiectivele tezei. Orice acţiune sau inacţiune urmăreşte un anume scop. Deoarece scopul este rezultatul gândit, investigaţiile întreprinse au fost orientate spre evaluarea bazei juridice privind contracararea juridico-penală a faptei de tragere cu bună-ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate, spre eficientizarea practicii de aplicare a dreptului în sfera de combatere componenţei prevăzute la art. 306 CP al RM.

Scopul precizat presupune realizarea următoarelor obiective:

- argumentarea necesităţii incriminării faptei de tragere cu bună-ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate;

- investigarea evoluției istorice a incriminării faptei de tragere cu bună-ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate;