Valențe Deontologice în Viața Publică

Destinul poporului român, ca al oricarui popor, de altfel, a facut astfel încât sa împleteasca în itele sale personalitati publice puternice si invincibile si oameni strecurati în viata publica, care s-au dovedit învinsi de propriile lor micimi, slabiciuni, care au alterat nu numai propria imagine, ci si imaginea despre politica, despre cei care o practica si au indus o stare de neîncredere si de respingere care cu greu vor mai fi vindecate.

Dupa 40 de ani de dictatura, ne-am trezit liberi si n-am stiut ce sa facem cu libertatea. Am descoperit ca putem sa ne exprimam si am constatat ca nu ne asculta nimeni. Ne-am ales reprezentantii în organele statului si am înteles ca ei nu se reprezinta decât pe ei însisi si ca ne-au uitat a doua zi dupa ce au fost alesi. Am crezut în promisiunile lor si în buna lor credinta, si ei ne-au tradat.

Cred din adâncul sufletului meu în adevarul ca orice regim politic este rezultatul mai multor factori, între care, un loc important îl ocupa caracterul membrilor sai.

Dupa cum se exprima autorul citat, un regim bun presupune un cetatean educat si virtuos, cu alte cuvinte, o serie de virtuti civice, calitati de caracter care le permit cetatenilor sa traiasca în pace cu semenii lor.

Dar, înainte de toate, calitatea unui regim politic este influentata de calitatea morala si profesionala a celor care conduc, a guvernantilor.

Consideram ca acum, mai mult decât oricând, caracterul oamenilor joaca un rol esential în tara noastra. Caracterul si întâmplarea au fost mereu cheile succesului sau esecurilor revolutiilor ( ca si al contrarevolutiilor).

Ca om care mi-am construit destinul profesional si uman slujind si netradând valori morale sadite-n mine prin educatie si instructie, marturisesc ca am avut un soc greu de depasit atunci când am auzit, pe un om politic care ocupa o înalta functie în stat si care dorea sa fie spiritual, spunând ca nu trebuie sa-si faca probleme adversarii sai, caci nu a mai ramas nimic de furat din România.

Un alt asa zis om politic, primar al unuia din cele mai importante orase ale tarii, pe malul Marii Negre, candidat pentru un nou mandat, în plina campanie electorala marturisea pe un post de televiziune ca nu trebuie sa se revolte ca aceia aflati la putere fura, deoarece trebuie sa se obisnuiascacu gândul ca întotdeauna vor fura. Important este sa mai faca ceva si pentru cetateni.

Ca avocat, ca profesor de drept public, ma îngrozesc cât de mult a fost abandonata, pâna la sfidare, filozofia juridica si etica juridica. În Facultatea de drept se regasea pâna în 1989, printre materii, etica juridica. Acum a disparut. Un principiu al eticii juridice este nemo auditur propriam turpitudinem allegans ( în traducere nimeni nu se poate apara în fata instantei invocând propria turpitudine). Putini juristi, teoreticieni si practicieni, s-ar mai încumeta sa fundamenteze astazi o solutie pornind de la acest principiu. Iar atunci când cineva “îndrazneste” sa invoce astfel de principii si valori, este privit cu suspiciune sau condescendenta.

Tara noastra trece printr-o perioada de asezare, cu greutati si probleme existentiale grave pentru majoritatea cetatenilor ei. Oamenii, suferind, devin mai vulnerabili la imoralitate si la amoralitate.

Referindu-se la legi si la ocârmuirea prin legi, Platon spunea ca legile bune trebuie facute de oameni integri, în alte conditii ele nu vor avea o eficacitate etica. În continutul unei legi se transmite si spiritul celor care au elaborat-o, calitatea profesionala si morala a celor care s-au aflat la temelia ei. Acelasi mare filozof antic, spunea urmatoarele: ”Stii, însa, ca este necesar ca si tipurile de oameni sa fie tot atâtea câte sunt tipurile de constitutii? Ori constitutiile, crezi tu, se nasc din stejar sau piatra si nu din caracterele oamenilor, care, ca si când s-ar înclina într-o anumita directie, trag dupa ele si restul?” Citesc, adeseori, unele din multele si prea des schimbatoarele legiuiri, si ma cutremur de mesajul lor, nu numai de continutul lor. Si-nteleg, atunci, cât de contemporane sunt adevaruri rostite cu multe mii de ani în urma. Administratia, prin etimologia cuvântului, îsi releva semnificatia de a reprezenta o actiune în supusenie. Cine nu are în el forta de a pune interesul general deasupra celui personal, individual, nu are ce cauta în politica si în viata publica în general. Si cu toate acestea, cea mai mare parte dintre cei care patrund în viata publica sunt mânati de alte simtaminte decât cele de a se darui celorlalti, de a-si pune mintea, stiinta, cunoasterea, activitatea, întru slujirea intereselor celorlalti. Daca astfel stau lucrurile, ne întrebam, firesc, ce-i de facut? Dorim sa întelegem si sa gasim posibile raspunsuri. Suntem suficient de rationali ca sa realizam ca nimeni nu detine adevarul absolut. Si nici nu cred ca acesta este cel mai important lucru. Important este ca punem în discutie aceasta problema si ca putem exprima un punct de vedere, provocându-i si pe ceilalti sa faca acest lucru. Ca putem sa strigam si speram sa ne si facem auziti, un adevar în care credem din adâncul fiintei noastre: ca în politica si în întreaga viata publica trebuie sa se regaseasca oameni profesionisti si morali în egala masura, oameni pentru care telul absolut este acela de a sluji binele cetatii. Nutrim nadejdea ca si preocuparile noastre în domeniu vor contribui la desavârsirea morala a vietii publice, întru binele nostru, al tuturor. Ca demersul nostru îi va ajuta pe cei care sunt implicati în diferite functii si demnitati în stat, ca va fi un câstig atât pentru cetate cât si pentru cetatean.