I.Compartimentul general 1.1 Partea introductivă 1.2 Argumentarea necesităţii reconstrucţiei secţiei şi de retehnologizare a ei II.Compartimentul tehnologic 2.1 Sinteză bibliografică privind tema oenologică 2.2 Argumentarea alegerii şi caracteristica materiei prime şi a producţiei finite 2.3 Argumentarea alegerii schemei tehnologice de producere 2.4 Argumentarea regimului tehnologic, utilajului şi vaselor prevăzute în proiect 2.5 Organizarea controlului tehno-chimic, schema CTCM şi metodele de analiză 2.6 Măsuri de standardizare şi metrologie III.Calcule tehnologice 3.1 Calcule de bilanţuri productive 3.2 Calculul materialelor utilizate în producere 3.3 Calculul unităţilor necesare de linii, utilaj şi vase tehnologice IV.Compartimentul tehnico-constructiv şi grafic. 4.1 Alegerea mecanismelor de depozitare-transportare-descărcare 4.2 Elementele de automatizare a procesului tehnologic de bază 4.3 Măsuri antiincendiare, de protecţie a mediului şi a muncii 4.4 Interpretarea grafică a schemei aparato-tehnologică şi a planului secţiei V.Compartimentul „Tehnologia produselor prin fermentare” 5.1 Caracteristica şi compoziţia chimică a materiei prime 5.2 Alegerea şi argumentarea schemei de producere 5.3 Calcule tehnologice Concluzie
I. Compartimentul general 1.1 Partea introductivă Date istorice În Moldova vinul se produce din cele mai străvechi timpuri. Forma viţei de vie a fost cunoscută pe acest spaţiu cu şapte mii de ani în urmă. Viticultura constituia o preocupare a populaţiei deja în perioada tripoliană –între anii 2700-3000 î. Hr. În Perioada antică după cum arată săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul RM, cu aproximativ 2500 de ani în urmă coloniştii greci au familiarizat populaţia băştinaşă cu procedeele folosite de ei în vinificaţie, aceasta fiind una dintre ramurile-cheie ale economiei statului elen antic. Atunci pe meleagurile noastre a început „la scară industrială” producerea de vinuri. În Evul mediu în mediul boierimii moldoveneşti s-a încetăţenit un specific „cult al vinului”, fapt ce a impulsionat şi mai mult dezvoltarea vinificaţiei. Pentru plantaţiile de viţă de vie sunt repartizate terenuri considerabile, cunoaşte perfecţionare tehnologia vinicolă. La curtea domnească existau dregători, în a căror grijă se aflau viile şi cramele. Pentru calitatea vinurilor, care erau servite la masa voievodului, vel-paharnicul, răspundea cu propriul cap. Poetul roman Ovidiu la începutul erei, care a fost exilat în aceste locuri, vorbeşte de metoda de concentrare a vinului prin îngheţare, practicată de localnici. Astfel vechii daci, nu doar beau vinul, ci şi îl „mîncau”, la vreme de iarnă păstrîndu-l în stare solidă. Extinderea vinului era atît de mare pe timpul regelui Burebista, încît bogăţiile vinurilor atrăgeau popoarele migratoare. Atunci Burebista, a dat ordin a fi stîrpite toate viile de pe întinsurile ţării. Dar, cum zice un proverb: „Viţa de vie tot învie”. Cînd romanii anexează această ţară, în primul secol al erei noastre, descoperă aici o viticultură înfloritoare şi o vinificaţie cu tradiţii. Vinul, alături de cereale, a figurat printre primele articole de export. Dimitrie Cantemir menţionează că în secolul al XVIII-lea vinurile moldoveneşti erau foarte căutate de negustorii străini. Odată cu constituirea Moldovei ca stat însăşi domnitorii ţării stăpînesc podgorii întinse. Primele instituţii de cultivare a viţei de vie şi de vinificaţie au fost şi mănăstirile Moldovei. Vinul de împărtăşanie presupunea înalta calitate a licorii, considerate în aceste locuri de provinienţă Dumnezeiască. Viticultura şi vinificaţia la etapa actuală Sectorul vinicol este unul dintre cele mai importante pentru Republica Moldova – producator traditional de vinuri, afirmat pe parcursul mai multor ani. Pe seama vinificatiei revine o patrime din exportul tarii si 9% din Produsul Intern Brut, in ramura sunt antrenate 25% din resursele de munca industriale. Viile moldovenesti cu suprafata totala de 147 de mii de hectare ocupa 7,4% din terenurile agricole ale republicii, constituind in acelasi timp 2,3% din totalul pe glob al spatiilor plantate cu vita-de-vie. La momentul actual există perspective de dezvoltare a ramurii vinicole din aspecte economico-legislativ si tehnologice. Referitor la prima directie este stricta necesitate de reorganizare sau restructurare a relatiilor dintre viticultori si vinificatori, care astazi sunt contrarii. Astazi este nevoie de a crea o noua sistema de cooperare dintre producatorii de struguri, vinificatori si cei care comercializeaza vinurile pe pietele de Est si Vest. Experienta tarilor europene demonstreaza viabilitatea structurilor cooperatiste , care unesc intr-un singur organism viticultorii si vinificatorii. Asemenea experienta este si in Moldova si a fost bazata pe sovhoz-fabricile din a.a.1970-1980 si a aratat perspectivele si avantajele acestor formatii. Tot la aceasta directiie se refera si intrebarile legate de sistema de impozitare a productiei alcoolice, care astazi nu este indreptata spre producatori. Cresterea in fiecare an a impozitelor la productia alcoolica stopeaza procesele de perfectionare tehnologica si dezvoltarea in intregime a intreprinderilor vinicole. Schimbarea regulilor de joc legate de exportul productiei vinicole in Federatia Rusa, face ca biznesul cu vinurile din Moldova sa fie riscant si nu permite patrunderea investitiilor de peste hotare in ramura vinicola a Moldovei. O datorie importanta a statului fata de ramura vinicola este lupta cu falsificarea vinurilor si divinurilor, precum si vinurilor spumante. Astazi activitatea industriei vinicole ilegale aduce cheltuieli enorme statului si stopeaza in mare masura activitatea intreprinderilor vinicole legale. Printre prioritatile si perspectivele cu caracter tehnologic pentru dezvoltarea ramurii vinicole trebuie de mentionat urmatoarele: 1. Restabilirea bazei materiei prime, sadirea soiurilor europene pretioase de struguri si obtinerea unor recolte de struguri la nivelul de 80-100 chent/ha. Aceasta va permite de a comercializa strugurii si vinul la preturi convenabile pe pietele de Vest si de Est. 2. Urgenta reutilare tehnologica a intreprinderilor de vinificatie primara. Astazi este imposibila producerea vinurilor calitative la utilajul invechit produs in a.1970-1980. 3. Cresterea volumelor de producere a vinurilor de calitate superioara si mai ales a vinurilor cu denumire de origine. Prioritate au vinurile rosii si cele albe cu un grad inalt de alcool (12-13 % vol.) obtinute din soiuri pure europene. 4. Perfectionarea procedeelor tehnologice si elaborarea unor noi tehnologii de tratare a vinurilor naturale in scopul asigurarii stabilitatii garantate pe un termen indelungat (2-3 ani) a vinurilor destinate exportului. 5. Ameliorarea produsului igienic si indicilor de securitate a productiei vinicole finite conform cerintelor internationale si asigurarea controlului calitatii la toate etapele tehnologice. 6. Valorificarea rationala a produselor secundare vinicole in scopul micsorarii sinecostului produselor vinicole. Realizarea acestor directii prioritare va permite dezvoltarea ramurii vinicole, care va ramine faima Republicii Moldova. La momentul actual prelucrarea strugurilor se efectueaza la 142 intreprinderi de vinificatie primara, amplasate geografic in 23 raioane viticole. Capacitatea totala a liniilor de prelucrare a strugurilor este de peste 2,0 mln. tone. In ultimii ani roada medie globala de struguri in Moldova este de 300-500 mii tone, fapt ce demonstreaza ca capacitatile de prelucrare sunt folosite la circa 20-25 %. Dar la unele intreprinderi de vinificatie primara in ultimii ani nu s-au prelucrat deloc struguri.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
