Acordarea unui Credit la Societatea Financiară Nebancară Provident

Introducere

Tema acestei lucrări de licenţă nu a fost aleasă la întâmplare. Am optat pentru ea deoarece lucrez la Provident, care este o Instituţie Financiară Nebancară şi am observat că acestora nu li se acordă atât de multă importanţă ca Instituţiilor Financiare Bancare, deşi ele în ultimul timp sunt într-o continuă dezvoltare, având din ce în ce mai mulţi clienţi. Cunoscând bine domeniul mi-am dorit ca şi ceilalţi să afle cu ce se ocupă o Instituţie Financiară Nebancară şi care sunt avantajele şi dezavantajele acesteia.

Tot mai mulţi oameni preferă să ia un împrumut de la o Instituţie Financiară Nebancară deoarece timpul în care li se acordă acesta este mult mai scurt decât la o bancă şi condiţiile de eligibilitate mult mai scăzute.

Ce este o Instituţie Financiară Nebancară? Dicţionarul juridic ne prezintă Instituţia Financiară Nebancară ca fiind “Entităţi, altele decât instituţiile de credit, ce desfăşoară activitate de creditare cu titlu profesional, în condiţiile stabilite de lege.”

Astfel, în primul capitol, Cadrul conceptual, am pornit de la o definiţie mai complexă a Instituţiilor Financiare Nebancare şi activităţile pe care le pot desfăşura acestea şi condiţiile impuse de lege pe care trebuie să le îndeplinească o Instituţie Financiară Nebancară. Tot în acest capitol am prezentat şi riscurile cărora este supusă o entitate de acest gen. Acestea fiind: riscul de piaţă, riscul de lichiditate, operaţional, reputaţional.

În cel de-al doilea capitol am prezentat procesul de acordare al unui credit la Societatea Financiară Nebancară Provident Financial România, conţinând un scurt istoric despre această instituţie, procedura standard, date statistice despre evoluţia creditelor la Provident Financial România, dând şi un exemplu despre cum este calculată rata unui împrumut.

Ultimul capitol cuprinde concluziile generale şi o comparaţie între o Instituţie Financiară Nebancară şi o Instituţie Bancară, legată de documentele care se cer la ambele şi care sunt avantajele şi dezavantajele fiecareia.

Capitolul I - Cadrul conceptual

I.1 Instituţiile financiare nebancare. Definiţii

Instituţie financiară nebancară ( IFN ) este o entitate, diferită de instituţiile de credit (bănci), ce execută o acţiune de împrumutare cu titlu profesional, în condiţiile determinate de lege. În cazul României, constituirea şi funcţionarea IFN-urilor sunt reglementate de Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare.

Instituțiile financiare nebancare, pot desfăşura, în codițiile legii, următoarele activități de creditare:

a) acordă credite, incluzând, fără a se limita la:

• credite de consum,

• credite ipotecare,

• credite imobiliare,

• microcredite,

• finanțarea tranzacțiilor comerciale,

• operațiuni de factoring,

• scontare,

• forfetare;

b) leasing financiar;

c) prezintă garanții, îşi asumă promisiunea de garantare, de finanţare, etc;

d) permite credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;

e) autorizează credite către membrii asociaţiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimțămant al salariaților/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entități, organizate sub forma juridica a caselor de ajutor reciproc;

f) alte forme de finanțare de natura creditului.

În funcţie de natura activităţii desfăşurate, instituţiile financiare nebancare trebuie să se înscrie într-unul dintre registrele BNR: Registrul Special, Registrul General sau Registrul de Evidenţă. Instituţiile care se înscriu în registrele Special şi General sunt automat constituite ca societăţi comerciale pe acţiuni şi sunt sub supravegherea Băncii Naţionale a României.

În 30 de zile de la data înmatriculării în registrul comerţului se înştiinţează Banca Naţională a României, cu înfiinţarea Instituţiei Financiare Nebancare ce face obiectul înscrierii în Registrul General.Capitalul social minim al Instituţiilor Financiare Nebancare nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei al sumei de 200.000 de euro, respective 3.000.000 de euro în cazul celor care acordă credite ipotecare.

Instituţiile Financiare Nebancare trebuie să se constituie ca şi societăţi comerciale pe acţiuni. Denumirea acestora vor include sintagma Instituţiilor Financiare Nebancare sau abrevierea acestora, I.F.N. Instituţiile care fac obiectul înscrierii în Registrul de evidenţă nu sunt obligate să treacă sintagma sau abrevierea ei.

Instituţiilor financiare nebancare le este interzis să folosească în denumire, antet sau în alte atribute de identificare cuvinte sau expresii care pot induce publicul în eroare cu privire la statutul ori la activităţile şi operaţiunile desfăşurate.

O Instituţie Financiară Nebancară este obligată să păstreze secretul confidenţialităţii asupra tuturor informaţiilor care se află la dispoziţia sa, referitoare la persoana, patrimonial, activitatea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor, contractile încheiate cu clienţii sau serviciile prestate pentru ei. Client este considerat orice persoană cu care Instituţia Financiară Nebancară a negociat o tranzacţie, chiar dacă aceasta nu s-a finalizat, precum şi orice persoană care a beneficiat sau beneficiază de serviciile instituţiei.

Documentele trebuie să fie elaborate si redactate astfel încât să permit clienţilor înţelegerea tuturor termenilor şi condiţiilor.

Activităţi interzise Instituţiilor Financiare Nebancare: atragerea de depozite ori fonduri rambursabile de la public, emiterea de obligaţiuni, cu excepţia ofertei publice adresate investitorilor calificaţi, operaţiuni cu bunuri mobile sau imobile etc.