Actele de Autoritate cu Caracter Militar

Introducere

În mai putin de o generatie, revolutia informationala si introducerea calculatoarelor în aproape fiecare dimensiune a societatii a schimbat semnificativ lumea. Aplicatiile calculatorului în zilele noastre sunt extrem de diverse, practic în toate domeniile cal¬culatorul este, daca nu absolut necesar, cel putin foarte util. Printre domeniile în care calculatorul este utilizat pe scara larga amintim: organisme guvernamentale, industrie, comunicatii, educatie, armata, comert, arta, administratie, jurnalistica, cinema, televiziune, sistemul bancar, medicina etc, lista fiind practic fara sfârsit.

Calculatoarele permit oamenilor si organizatiilor sa faca mult mai multe lucruri cu informatia decât puteau face înainte de exis¬tenta acestora: sa obtina si sa stocheze cantitati imense de infor¬matii, sa le proceseze sau sa le transmita altor entitati. În zilele noastre, dezvoltarea calculatoarelor a fost influentata de realizarile remarcabile din domeniul electronicii, de la valve termionice si tranzistori pâna la circuitele puternic integrate. Revolutia informationala din a doua jumatate a secolului trecut a fost motorul care a dus societatea actuala la un progres remarcabil .

Dezvoltarea, difuzarea si consecintele calculatoarelor sunt parte a unui context mai larg - cel al societatii informationale si al erei cunoasterii. Ubicuitatea calculatoarelor si ritmul rapid de evo¬lutie tehnologica a acesteia sunt printre aspectele cele mai semni¬ficative ale actualei revolutii informationale. Raspândirea larga a calculatoarelor nu este chestiune de moda sau hiperbola, cu toate ca exista multe asemenea elemente în literatura de specia¬litate este un proces ireversibil, cu implicatii semnificative asupra vietii si activitatii umane .

Principalele avantaje ale informatizarii constau în cresterea semnificativa a vitezei de procesare a datelor informatice, a capa¬citatii de stocare si în posibilitatea de integrare a diverse sisteme. Avansurile tehnologice în termeni de putere de calcul au fost si continua sa fie uimitoare. Din anii '60, numarul de tranzistori pe cip-ul microprocesor s-a dublat la fiecare 18-24 luni, rezultând o crestere masiva a capacitatii de procesare a calculatoarelor. Dubla¬rea la fiecare 18-24 luni este aproximativ echivalenta cu marirea de 10 ori la fiecare 5 ani si de 100 de ori la fiecare 10 ani (feno¬men cunoscut sub denumirea de Legea lui Moore, prezis/obser¬vat de Gordon Moore, co-fondator al firmei Intel, în 1965 ). La fel de remarcabile au fost avansurile tehnologice si în ceea ce priveste capacitatea de stocare sau de comunicare a datelor în forma digitala: în ultimele decenii, calculatoarele au avut o dezvoltare exploziva, egalând sau chiar depasind capacitatile de calcul, stocare si transmisie ale supercalculatoarelor din anii '80.

1.1. Infractiunea  institutie fundamentala a dreptului penal

Institutiile fundamentale ale dreptului penal sunt: infractiunea, raspunderea penala si pedeapsa. Caracterizarea - ca fundamentale - a acestor institutii este justificata de împrejurarea ca toate normele dreptului penal, indiferent daca apartin partii generale sau speciale a acestuia, se bazeaza pe ele ori graviteaza în jurul lor.

Între cele trei institutii sus mentionate exista o strânsa legatura si conditionare, în sensul ca institutia infractiunii determina existenta si functionarea celorlalte doua. Fara infractiune nu poate exista raspundere penala si fara raspundere penala nu se poate concepe aplicarea unei pedepse. Savârsirea oricarei infractiuni atrage, pentru cel care a comis-o, o pedeapsa, pedeapsa implica, din partea persoanei care o suporta, raspunderea sa penala pentru fapta savârsita.

Codul penal da expresie acestei reactii în articolul 17 alin. 2, în care se arata ca infractiunea este singurul temei al raspunderii penale . În ipoteza în care datorita unor cauze determinate prevazute de lege (legitima aparare, starea de necesitate, constrângerea fizica sau morala) caracterul penal al faptei savârsite este înlaturat, nu exista nici raspundere penala si, desigur, nici pedeapsa.

De subliniat ca, totusi, din cele trei institutii fundamentale, cea a infractiunii este mai importanta pentru ca, asa cum s-a subliniat în doctrina penala, ea constituie piatra de temelie a oricarui sistem de drept penal, deoarece reglementarile sale se rasfrâng asupra tuturor normelor incriminatoare din acel sistem de drept penal.

Infractiunea, ca institutie fundamentala, presupune, prin urmare, un ansamblu de norme penale prin care se reglementeaza, în general, conditiile de existenta si trasaturile caracteristice comune tuturor infractiunilor descrise în legea penala, si nu în special, adica prin perspectiva diferitelor infractiuni, ca de exemplu: furt, omor, tâlharie, fals etc .

Codul penal, în capitolul I din Titlul II al Partii generale prevede reglementari care privesc infractiunea în aspectele ei generale. Aceste reglementari au ca principal obiect stabilirea prin norme de drept a trasaturilor esentiale ale infractiunii.

Înainte de a trece la examinarea reglementarilor din Codul Penal este necesar sa prezentam câteva consideratii generale asupra infractiunii privita din punct de vedere material, social-politic si juridic.

Privita din punct de vedere material, infractiunea este o activitate omeneasca îndreptata împotriva regulilor de convietuire sociala, este activitate antisociala, neconvenabila pentru relatiile sociale.

Unele dintre aceste activitati antisociale reprezinta un pericol social mai mic, altele un pericol social mai mare. Acestea din urma sunt considerate si apreciate ca activitate infractionala. Astfel, trecerea de partea dusmanului, spionajul, omorul, calomnia, delapidarea etc. sunt fapte deosebit de periculoase. Unele din acestea se comit prin violenta, altele prin frauda, iar altele sunt producatoare de grave prejudecati materiale.