In cea mai larga acceptiune a termenului, infractiunea este acea fapta a omului, interzisa de lege sub o sanctiune specifica, represiva, denumita pedeapsa. Infractiunile reprezinta cele mai grave abateri si sunt sanctionate de normele juridice penale. Impotriva persoanelor care savarsesc infractiuni, societatea este datoare sa reactioneze in virtutea dreptului de a trage la raspundere penala pe faptuitor si de a-l obliga sa suporte consecintele faptei sale ilicite. Pentru tragerea la raspundere penala a celor ce comit infractiuni, statul desfasoara o activitate specifica, intitulata justitie penala. Savarsirea unei infractiuni de catre o persoana nu atrage insa in mod automat aplicarea unei pedepse. Sanctionarea faptuitorului nu se poate face decat prin intermediul unui complex de activitati specifice, indeplinite de organele judiciare si care se finalizeaza prin condamnarea faptuitorului de catre instanta de judecata. Prin termenul "justitie penala" intelegem asadar activitatea desfasurata de instantele judecatoresti in materie penala, prin intermediul careia, cei care comit infractiuni, sunt judecati si sanctionati penal. De cele mai multe ori, judecarea si condamnarea infractorilor nu se pot face fara ajutorul altor activitati complementare ca: identificarea faptuitorilor, stabilirea vinovatiei acestora, strangerea probelor, etc. si care sunt indeplinite de alte organe ale statului decat instantele judecatoresti. Aceste activitati auxiliare justitiei penale sunt desfasurate de catre procurori si organele de cercetare penala si poarta denumirea generica de urmarire penala, asa dupa cum organele de stat care o desfasoara sunt intitulate organe de urmarire penala. Savarsirea unei infractiuni aduce atingere, in primul rand, ordinii de drept, iar aceasta din urma nu poate fi restabilita decat prin sanctionarea penala a infractorului. Aceeasi infractiune poate provoca si o paguba unei persoane, in aceasta situatie instrumentul juridic cu ajutorul caruia se poate obtine repararea pagubei fiind actiunea civila. De asemenea, comiterea unei infractiuni de serviciu poate aduce atingere si disciplinei in munca, caz in care se poate naste o actiune disciplinara ce va avea ca finalitate aplicarea sanctiunilor prevazute de dreptul muncii. Cele de mai sus constituie argumente in favoarea ideii ca, in functie de natura valorilor sociale periclitate prin actiunea sau inactiunea savarsita, restabilirea ordinii de drept se realizeaza prin intermediul unei actiuni. Prin comiterea infractiunii ia nastere un conflict concret de drept penal substantial intre societate, reprezentata de stat, pe de o parte, si autorul infractiunii, pe de alta parte. Rezolvarea acestui conflict sta sub semnul oficialitatii, de aceea este nevoie ca el sa fie adus in mod obligatoriu spre solutionare organelor judiciare competente (organe de cercetare penala, procurori, judecatori). Solutionarea raportului juridic procesual penal se realizeaza prin rezolvarea conflictului aparut in procesul de aplicare a normelor juridice penale, in cadrul distinct al unui proces penal care se compune dintr-un complex de acte succesive, indeplinite de anumite organe si persoane care au diferite calitati procesuale. Procesul penal este, prin urmare, o activitate complexa reglementata de lege care se desfasoara progresiv si coordonat, prin participarea organelor judiciare si a unor persoane ca titulare de drepturi si obligatii, in scopul constatarii faptelor care constituie infractiuni pentru tragerea la raspundere penala celor care le-au savarsit. Aceste organe si persoane care, prin activitatea lor, participa la realizarea scopului procesului penal, au calitatea de participanti in desfasurarea acestuia. CAPITOLUL I ACTIUNEA PENALA 1.1Notiunea de actiune in justitie Normele dreptului reglementeaza relatiile sociale si stabileste pentru subiectele raporturilor juridice o anumita comportare obligatorie. Atunci cand sunt incalcate normele dreptului penal prin comiterea unui fapt ilicit, ia nastere un conflict de drept. Restabilirea ordinii juridice se poate face doar de catre organele investite cu aplicarea legii. Aceasta are loc prin intermediul actiunii in justitie. Actiunea in justitie este mijlocul legal prin care un conflict de drept este adus in fata justitiei, in vederea solutionarii sale. Prin intermediul actiunii in justitie, o persoana este trasa la raspundere in fata instantelor judecatoresti, pentru a fi obligata sa suporte consecintele care deriva din incalcarea anumitor norme juridice. In functie de norma juridica incalcata, actiunea in justitie poate fi dupa caz, penala, civila, contraventionala, de contencios administrativ, etc. Dreptul la actiune nu se confunda cu dreptul lezat, ci este un drept virtual inscris in norma care ocroteste o anumita valoare sociala, pe cand dreptul lezat priveste in mod concret valoarea sociala in ocrotirea careia este instituit. Daca valoarea ocrotita nu a fost lezata, nici dreptul la actiune nu poate fi folosit. Cand insa dreptul la actiune devine exercitabil, el se valorifica printr-o cerere in justitie. Actiunea in justitie se caracterizeaza prin urmatoarele elemente componente: temeiul de drept al actiunii, obiectul actiunii, subiectii actiunii si aptitudinea functionala Dreptul lezat si actiunea in justitie In mod corect se subliniaza, in literatura de specialitate , ca dreptul lezat prefigureaza in plan juridic o relatie a unei persoane fata de o anumita valoare sociala ocrotita de lege si, in acelasi timp, arata pozitia acelei persoane fata de semenii sai sau fata de anumite obiecte, fapte sau stari de fapti Astfel fiind. Prin lezarea valorii sociale ocrotite este Incalcat dreptul, configurat in termenii aratati mai sus, devenind exercitabila actiunea in justitie in vederea aplicarii constrangerii fata de persoana care a vatamat valoarea sociala ocrotita prin lege. Dreptul la actiune si cererea in justitie Fara indoiala ca dreptul la actiune nu se confunda cu dreptul lezat. Dreptul la actiune este un drept virtual inscris in norma care ocroteste o anumita valoare sociala, iar dreptul lezat priveste in mod concret valoarea sociala in legatura cu care este constituit In cazul in care valoarea sociala nu a fost lezata, deci nu s-a nesocotit dreptul vizat de acea valoare sociala, dreptul la actiune nu poate fi folosit. Dreptul la actiune poate ramane in postura de drept virtual pe intreaga durata a unei norme juridice, daca norma respectiva nu este incalcata.
1. Codul de Procedura Penala 2. Elisabeta Botian,Drept procesual penal,Ed. Burg,Sibiu,2014; 3. I.Gorganeanu, Actiunea penala, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977; 4. Ion Neagu,Mircea Damaschin,Tratat de procedura penala.Partea generala,Ed.Universul Juridic,Bucuresti,2014; 5. Ion Poiana ,Ioana Pacurariu, Drept procesual penal. Partea generala, Ed: Universul Juridic, Bucuresti,2014; 6. Theodoru Gr. Grigore, Tratat de Drept procesual penal, Editia a 2 a, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007; 7. http://www.jurisprudenta.com 8. http://legeaz.net
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
