Acțiuni Întreprinse pe Plan Mondial pentru Realizarea Echilibrului Ecologic și al Unei Dezvoltări Durabile

Domeniu: Ecologie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 94 în total

Cuvinte : 23651

Mărime: 137.93KB (arhivat)

Publicat de: Narcisa Smeralda Petcu

Puncte necesare: 10

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Cap. I Ce este ştiinţa mediului – Probleme – soluţii. 1
I. Principii, ecologia 1
1. Structura ecosistemelor 1
2. Funcţiile ecosistemului 3
2.1. Funcţia energetică 3
2.1.1. Fluxul energetic 4
2.2. Funcţia de circulaţie a materii. 4
2.2.1. Circuitul carbonului în natură 5
2.2.2. Circuitul azotului în natură 5
2.2.3. Circuitul fosforului 5
2.2.4. Circuitul apei în natură 5
2.2.5. Circulaţia substanţelor organice în natură 6
2.3. Funcţia de autoreglare 6
2.3.1. Reglarea biodemografică 6
2.3.2. Reglarea biogeochimică 6
3. Evoluţia şi dinamica ecosistemelor 7
4. Degradarea ecosistemelor 7
4.1. Deteriorarea ecosistemelor prin eroziune 8
4.2. Deteriorarea prin supraexploatare a resurselor biologice 8
4.2.1. Defrişarea pădurilor 8
4.2.2. Suprapăşunatul 8
4.2.3. Supraexploatarea faunei terestre 9
4.2.4. Supraexploatarea resurselor oceanice 9
4.3. Deteriorarea prin introducerea de noi specii în ecosistem 10
4.4. Deteriorarea prin construcţii de baraje şi canale..10
4.5. Deteriorarea ecosistemelor prin poluare 10
4.5.1. Poluare naturală 11
4.5.2. Poluare artificială 11
5. Aplicarea principiilor ecologice 12
5.1.Legislaţia internaţională de mediu 15
I. Principii fundamentale în mediul internaţional 15
II. Principii şi norme specifice ce stau la baza legislaţiei internaţionale de mediu 16
5.2. Legislaţii de mediu în România 17
I. Principii de bază 17
II. Principii decizionale 19
Cap. II. Impactul uman asupra calităţii mediului 20
2.1. Politici economice 20
2.2. Mediul şi dezvoltarea durabilă 22
2.3. Educaţia mediului 25
Cap. III. Reglementări pentru protecţia mediului: Pe plan naţional şi pe plan mondial. Legi şi rezoluţii 27
1. Problematica aproximării 28
1.1. Ce este aproximarea? 28
1.2. Care este scopul aproximării legislaţiei de mediu? 28
1.3. Care este termenul limită privind aproximarea 29
2. Rolul guvernelor în procesul de aproximare 29
2.1. Ce este cerut de legislaţia U.E.? 29
2.2. Alegerea şi Conţinutul Măsurilor Naţionale 30
2.3. Autoritatea sau autorităţile componente 32
2.4. Instituţii, administrare şi finanţare 32
2.5. Implementarea legislaţiei 32
2.6. Consultarea grupurilor interesate şi a indivizilor...33
2.7. Etape în aproximarea legislaţiei U.E 33
3. Aproximarea şi formele legii Uniunii Europene privind mediul 35
3.1. Rolul Tratatului Comunităţii Europene în procesul de aproximare 35
3.2. Directive 35
3.3. Regulamente 36
3.4. Decizii 38
3.5. Rolul Curţii Europene de Justiţie 39
4. Principiile Transpunerii 39
4.1. Poate folosi un guvern măsuri administrative nemandatorii pentru a atinge scopurile directivei? 39
4.2. Este necesară adoptarea unei noi legislaţii? 40
4.3. Se transpun termenii exacţi ai directivei în legislaţia naţională? 40
4.4 Poate folosi guvernul sancţiuni pentru transpunerea directivelor în cadrul legilor naţionale? 40
4.5. Ţările pot adopta standarde de mediu mai severe? 41
4.6. Are guvernul discreţie totală cu privire la desemnarea zonelor geografice în cadrul directivelor de mediu? 42
4.7. Se poate aplica aproximarea regulamentelor? 43
Legislaţia orizontală 45
A.1. Studiul de impact 47
A.2. Accesul la informaţie 50
A.3. Raportarea privind Implementarea Directivelor de Mediu 50
A.4. Agenţia Europeană a Mediului 51
A.5. LIFE 51

Extras din licență

CAPITOLUL I: Ce este stiinta mediului - Probleme - solutii.

PRINCIPII ECOLOGICE

1. STRUCTURA ECOSISTEMELOR.

Ecologia ca ramura sinbiologica de cercetare si viziune asupra viului, constituie un domeniu al stiintelor despre viata care are din ce in ce mai multa importanta. Pe de o parte, ofera baza teoretica necesara intregului ansamblu de preocupari ale societatii indreptate in directia ocrotirii naturii si protectiei mediului ambiant, iar pe de alta parte, ea are o valoare metodologica uriasa in orientarea multor ramuri ale cercetarii fundamentale si aplicative din domeniul vast al biologiei, spre o viziune sintetica, relationara asupra sistemelor vii.

Ecologia este o stiinta sau o disciplina a biologiei care se ocupa cu studiul sistemelor complexe alcatuite din sisteme biologice si mediul lor. De aici rezulta ca ecologia studiaza de fapt relatiile de interactiune intre viata si mediu. Ecologia nu se ocupa cu sistemul biologic individual, de organismul biologic individual, ci de sistemele alcatuite in comun de acestea. Deci, ecologia se ocupa cu studiul sistemelor supraindividuale, cum sint: populatia, biocenoza, ecosistemul si biosfera.

Populatia este, din punct de vedere ecologic un sistem de indivizi din aceeasi specie, situati in acelasi biotop. Populatia nu cuprinde indivizi din specii diferite.

Biocenoza este un sistem de populatii atasate de un anumit biotop. Populatiile de plante si animale dintr-o livada, deci toate populatiile de pomi, de plante ierboase, de animale, constituie un sistem, deoarece ele se afla intr-o interdependenta reciproca. Este un adevar elementar al ecologiei, si anume, ca nici un individ, nici o populatie nu poate trai izolata de mediu. Legatura cea mai simpla intr-o biocenoza este legatura intre doi indivizi sau intre doua populatii, numita biosistem. Intr-un biosistem, cei doi parteneri se conditioneaza reciproc, fiecare fiind dependent de celalalt in activitatile sale vitale sau cel putin, fiind influentat de celalalt.

Ecosistemul este un sistem complex alcatuit din biocenoza si biotop, adica din fragmentul de scoarta terestra populat si transformat de o biocenoza. Biocenoza de livada alcatuieste impreuna cu solul si apa din sol, cu stratul de aer de pe sol, un ecosistem. Deci, livada este un ecosistem.

Biosfera cuprinde toate ecosistemele de pe planeta noastra. Ea nu trebuie confundata cu invelisul viu al Pamintului, cu substanta vie urii, determina complexul din ecosfera si este sediul actiunilor si retroactiunilor lumii vii din mediul inconjurator. Ca parti ale naturii, ecosistemele sint unitati functionale si structurale generate de integralitatea biocenozelor si a biotopurilor (habitatelor). In realitate, in natura, biotopul si biocenoza se intrepatrund atit de puternic, de intim, incit separarea lor in spatiu este imposibila. De altfel, este de neconceput biotopul fara biocenoza si biocenoza fara biotop. Un spatiu abiotic nu este un biotop. Intr-un spatiu in care se afla substanta vie nu mai putem face o distinctie neta intre ele. O biocenoza fara biotop nu poate exista.

Ecosistemele sint unitati fundmentale functionale ale biosferei in care se realizeaza o corespondenta intre biotop si organismele vii care-l populeaza. Ecosistemul se caracterizeaza printr-un tip de interactiuni diferite intre biotop si substanta vie, prin circulatia, transformarea si pierderea energiei, printr-o structura spatiala definita.

Exemplu: o balta, o padure reprezinta unele ecosisteme. Ele poseda un fond de substante abiotice, pe care se intemeiaza procesele biologice. Fondul abiotic de substante chimice este cuprins intr-un ciclu local si mai mult sau mai putin autonom al circulatiei atomilor care trec din combinatii minerale in combinatii organice si invers.