Activitatea de Turism Intern din România

INTRODUCERE

Turismul poate deveni una din industriile de export puternice ale României, care poate concura efectiv cu a altor ţări. Aspectele negative (privitoare la standardele produsului turistic în ansamblul său şi ale serviciilor turistice) sunt rezultatul unei perioade de circa 15 ani de investiţii slabe sau inexistente în turism şi al schimbărilor legate de tranziţia la o economie de piaţă.

Lucrarea de faţă este structurată pe 3 capitole.

Primul capitol se referă la prezentarea activităţii de turism intern din România.

Capitolul doi cuprinde semnificaţiile conceptuale privind eficienţa economică şi social.

Cel de-al treilea capitol aici incluzând prezetarea generală a Hotelului Hilton Sibiu,un scurt istoric, aspectele generale, analiza swot,analiza echilibrului financiar pe bază de bilanţ, formele de manifestare a echilibrului financiar.

România este înzestrată cu un potenţial turistic deosebit de variat, diversificat şi concentrat, caracterizat prin:

- existenţa unor forme de relief accesibile şi armonios îmbinate pe întreg teritoriu;

- o climă favorabilă practicării turismului în tot cursul anului;

- potenţial faunistic şi floristic bogat, cu specii şi ecosisteme unicate în Europa;

- factori naturali recomandaţi într-o cură balneară complexă;

- patrimoniul cultural-istoric şi arhitectural apreciat pe plan internaţional

România se poate încadra în rândul destinaţiilor turistice atractive din Europa şi din lume.

România a fost o destinaţie căutată de turiştii externi şi a avut un turism intern dezvoltat care s-a derulat pe baza unui cadru legal (Legea turismului) încă din perioada interbelică.

În prima jumătate a anilor '60 ţara noastră a cunoscut o dezvoltare semnificativă a capacităţilor de cazare turistică, în special în zona litoralului Mării Negre. La începutul anilor '70 România era deja cunoscută pe piaţa principalelor ţări europene generatoare de turişti, în special în Germania, Marea Britanie, Ţările Scandinave, Franţa, Italia, Austria, Belgia ş.a.

Începând cu anii '80 ţara noastră a cunoscut un declin puternic al sosirilor de turişti străini, tendinţă care s-a menţinut, sub forma atenuată, şi în anii '90. Cauza principală o constituie lipsa de fonduri pentru investiţii destinate dezvoltării, modernizării şi reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent şi complicat al privatizării, aplicării unei fiscalităţi neadecvate, inexistenţei unor facilităţi în domeniul creditelor bancare etc.

Delimitarea formelor de turism este deosebit de importantă din punct de vedere teoretic si practic şi oferă elemente de fundamentare ştiinţifică a deciziilor cu privire la dezvoltarea şi diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii.

Turismul joacă un important rol în economie şi prin faptul că generează noi locuri de muncă, având, din acest punct de vedere, o contribuţie majoră la atragerea excedentului de forţă de muncă din alte sectoare şi, implicit, la atenuarea şomajului. Relaţia dintre turism şi utilizarea forţei de muncă se manifestă în plan cantitativ şi calitativ, direct şi indirect.

Din punct de vedere economic turismul se constituie în acelaşi timp şi ca sursă principală de redresare a economiilor naţionale ale acelor ţări care dispun de importante resurse turistice şi le exploatează corespunzător. În acest context, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului, rezultă din următoarele aspecte:

- resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;

- exploatarea şi valorificarea complexă a resurselor turistice însoţite de o promovare eficientă pe piaţa externă, poate constitui o sursă de sporire a încasărilor valutare ale statului, contribuind astfel la echilibrarea balanţei de plăţi externe;

- turismul reprezintă o piaţă sigură a forţei de muncă şi de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;

- turismul, prin efectul său multiplicator, acţionează ca un element dinamizant al sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri şi servicii care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora, contribuind în acest mod, la diversificarea structurii sectoarelor economiei naţionale;