Activitatea motrică de cultură fizică la școlari

I.Argumentarea teoretică a lucrării

1.1.Actualitatea și importanța studiului

În cadrul caracterului global al educaţiei, educaţia fizică şi sportul prezintă conţinuturi şi sarcini specifice, cu influenţe de sistem asupra individului, în plan fizic, motric, intelectual, estetic şi moral. În acelaşi timp, educaţia fizică şi sportul pot fi considerate drept forme speciale de educaţie prin fizic, care conduc nu doar la finalităţi biologice, ci şi la importante aspecte psihologice şi sociale.

Educaţia formală şi informală beneficiază de valorile transmise prin educaţie fizică şi sport, cum sunt acumularea de cunoştinţe, motivaţie, aptitudini, dispoziţia de a depune eforturi personale, precum şi de calităţile sociale, cum sunt munca în echipă, solidaritatea, voluntariatul, toleranţa şi fair-play-ul, totul într-un context multicultural.

În zilele noastre, datorită unui flux continuu de mutaţii economice şi tehnologice, viaţa se uşurează din punct de vedere al efortului fizic, iar în acest sens timpul liber existent va trebui exploatat pentru a compensa lipsa aceasta de mişcare. Modul în care membrii colectivităţilor reuşesc să folosească acest timp liber determină, în ultimă instanţă, gradul lor de cultură şi civilizaţie. Aspectul recreativ al educaţiei fizice şi sportului capătă dimensiuni şi responsabilităţi decisive. Dirijarea timpului liber devine un concept fundamental care duce la progresul culturii şi al societăţii implicit la progresul individului.[1] Activităţile de timp liber – activităţile de loisir (din latinescul „licere” însemnând ceea ce este permis) presupun în primul rând recreere, apoi educaţie estetică şi nu în ultimul rând presupune sănătate. Activităţile fizice din timpul liber al tinerilor au o pondere tot mai mică, care se situează undeva în a doua jumătate a clasamentului sau chiar la limita inferioară.[2]

„Utilizarea timpului liber pune probleme delicate, în special pentru tânăra generaţie, care trebuie orientată spre acele activităţi profitabile pe termen lung, în detrimentul distracţiilor facile sau deseori periculoase” [3].

Având în vedere toate aceste aspecte şi tendinţe, se doreşte găsirea unor soluţii optime de atragere a tinerilor spre practicarea exerciţiilor fizice, a activităţilor motrice în general, în timpul liber, care pe lângă efectele anatomo-fiziologice deja cunoscute, vin cu un aport recreativ, mobilizator şi de creare a bunei dispoziţii, ce completează dezvoltarea tânărului în ansamblu. Aceste activităţi extraşcolare, parte a educaţiei non-formale, ar putea constitui o prelungire a actului educaţional şcolar, dar cu desfăşurare sub o altă „cupolă” metaforic vorbind.

Activităţile propuse de noi, în timpul liber al copiilor urmăresc dezvoltarea individului din punct de vedere fizic, psihic şi socio-afectiv, prin mijloace simple, prin cultivarea voluntariatului şi responsabilităţii în cadrului grupului mic iar apoi în cadrului grupului mare, acesta fiind reprezentat de societate.

Dezvoltarea în concept biosocial se defineşte ca suma modificărilor survenite în cursul vietii fiecarui organism, inclusiv evoluţia întregii specii. Astfel, dezvoltarea fizica defineşte particularităţile morfofuncţionale ale diferitelor etape de viaţă. Dezvoltarea fizica este un fenomen cu determinare multifactoriala, deci ea depinde în egala masura de patrimoniul ereditar şi de conditiile de mediu, în special economico-sociale. Dezvoltarea fizica poate fi considerata si chiar este un indicator fidel al starii de sanatate.[4]

Datorită marii lor accesibilităţi, educaţia fizică şi sportul se practică sub cele mai diferite forme, însoţind omul de la naştere până la bătrâneţe, creând astfel un stil de viaţă echilibrat şi sănătos. Educaţia fizică şi sportul dispun de strategii de aplicare şi metode adaptate pentru realizarea obiectivelor diferenţiate, pentru fiecare vârstă. Incluse în educaţia permanentă acestea acţionează în sistem global, fizic, psihic şi cultural favorizând integrarea socială a oamenilor indiferent de rasă, cultură sau orientare politică.

Educaţia fizică şi sportul sunt totodată factori de consolidare a rezistenţei la incovenientele vieţii moderne, o bogăţie comună cu profund caracter educativ pe parcursul întregii vieţi, reprezentând un tonic pentru activităţile de timp liber individuale sau în grup.