Aditivi alimentari

CAPITOLUL I

PARTEA TEORETICĂ

1. Date generale

Anumite comportamente alimentare ale tinerilor constituie o problemă de sănătate, fie prin aport insuficient de alimente (mai ales în unele ţări sărace) fie ca urmare a unui regim alimentar neechilibrat (frecvent întâlnit în ţările bogate) (38).

Cauze ale obiceiurilor alimentare necorespunzătoare:

• Sărăcia (lipsa alimentelor)

• Tradiţii familiale

• Lipsa unor noţiuni elementare despre alimentaţia sănătoasă

• Industria alimentară modernă care promovează produse alimentare prelucrate şi rafinate, conţinând aditivi alimentari din ce în ce mai numeroşi

• Reclamele publicitare

• Teama de obezitate.

Obiceiurile alimentare dobândite în tinereţe au repercursiuni importante asupra stării de sănătate, atât pe termen scurt şi pe termen lung.

Riscuri pentru sănătate:

- Băuturi răcoritoare, dulciuri, guma de mestecat sunt preferate de tineri, ele scad pofta de mâncare, distrug dantura, favorizează apariţia obezităţii, diabetului.

- Studii nutriţionale arată că gustările (snack) constituie un model alimentar frecvent întâlnit la tineri, iar folosirea de fast-food-uri a înregistrat o impresionantă creştere. Aceste produse sunt bogat calorigene (40-50% din calorii provin din grăsimi, în mare majoritate saturate), au conţinut scăzut de calciu, sunt bogate în sodiu şi conţin aditivi alimentari variaţi.

- Produsele de carne (mezelurile) sunt folosite în alimentaţie datorită gustului plăcut, saţietăţii crescute şi uşurinţei procurării. Ele conţin aditivi alimentari (nitriţi/nitraţi de sodiu şi potasiu, cu efect methemoglobinizant sau pot forma nitrozamine cu rol în carcinogeneză).

- Renunţarea la mese, în special la micul dejun, a devenit o obişnuinţă la tineri, acesta reprezentând un obicei nesănătos; micul dejun trebuie să fie consistent, cu un conţinut crescut de proteine, având în vedere faptul că în cursul dimineţii solicitarea fizică şi psihică este maximă.

Măsuri de prevenire şi combatere:

• Educaţie igienico-sanitară privind alimentaţia sanogenă.

• Controlul riguros al meniurilor pus la dispoziţie de către cantinele şcolare şi studenţeşti.

• Monitorizarea conţinutului alimentelor în aditivi (10,38).

2. Metode de evaluare a consumului alimentar

(Anchete alimentare)

Studiul alimentaţiei umane a intrat relativ târziu în domeniul preocupărilor medicale, deşi încă din cele mai vechi timpuri s-au făcut diferite corelaţii între alimentaţie şi patologie.

Starea de nutriţie a unui individ şi implicit starea lui de sănătate, depinde de numeroşi factori printre care alimentaţia ocupă un rol important, alături de factorii individuali (factori genetici, vârsta, sex, intoleranţe şi alergii, status patologic) şi cei ai mediului extern (condiţii de climă, locuinţa, locul de muncă, condiţii socio-economice, etc.).

Importanţa evaluării consumului alimentar şi clasificarea metodelor de investigare:

-Furnizează informaţii asupra existenţei sau absenţei factorilor de risc implicaţi în maladiile nutriţionale.

-În planul cercetării este utilă în compararea comportamentelor alimentare a unor grupuri populaţionale cu ale aceluiaşi grup la intervale diferite de timp.

-Anchetele alimentare stau la baza planificării politicii agricole a unei ţări.

Metodele de anchetă alimentară sunt clasificate în funcţie de mărimea eşantionului pe care se lucrează şi de tipul informaţiei aduse (11).