Capitolul I: Consideraţii generale privind instituţia adopţiei 2 Secţiunea I: Noţiunea adopţiei 2 1.1 Introducere 2 1.2 Definiţia şi felurile adopţiei 3 1.3 Caracterele generale ale adopţiei 4 1.4 Evoluţia reglementării adopţiei în România şi cadrul legislativ prezent al adopţiei 6 Secţiunea a II-a: Noţiunea de adopţie naţională şi internaţională 8 1.5 Definiţia adopţiei naţionale şi internaţionale 8 1.6 Caracterul subsidiar al adopţiei internaţionale în raport cu adopţia naţională 10 Capitolul II: Condiţii legale pentru încheierea adopţiei şi procedura adopţiei 13 Secţiunea I: Condiţii legale 13 2.1 Clasificarea condiţiilor legale ale adopţiei 13 2.2 Condiţii de fond ale adopţiei 13 2.3 Lipsa impedimentelor la adopţie 19 2.4 Condiţii de formă 21 2.5 Condiţii cerute pentru adoptat în cazul adopţiei internaţionale 24 Secţiunea a II-a: Procedura specială a adopţiei 26 2.6 Procedura administrativă 26 2.7 Aspecte specifice procedurii administrative prealabile adopţiei internaţionale 30 2.8 Procedura în faţa instanţei de judecată 31 Capitolul III: Efectele adopţiei 38 Secţiunea I: Precizări prealabile 38 Secţiunea a II-a: Drepturile şi îndatoririle părinteşti 41 Secţiunea a III-a: Numele de familie al adoptatului 45 Secţiunea a IV-a: Domiciliul şi locuinţa adoptatului 45 Secţiunea a V-a: Cetăţenia adoptatului 46 Secţiunea a VI-a: Efectele adopţiei internaţionale 47 Capitolul IV: Desfiinţarea şi desfacerea adopţiei 51 Secţiunea I: Desfiinţarea adopţiei 51 Secţiunea a II-a: Desfacerea adopţiei 60 Capitolul V: Concluzii 70 Bibliografie 73 Anexă 75
Capitolul I Consideraţii generale privind instituţia adopţiei Secţiunea I Noţiunea adopţiei 1.1 Introducere Adopţia reprezintă neîndoielnic unul dintre cele mai actuale şi mai controversate fenomene ale dreptului contemporan ce cunoaşte o ascensiune spectaculoasă în special după cel de-al doilea război mondial, în majoritatea statelor lumii. Fenomen complex, sociologic şi juridic, adopţiunea este un mijloc pentru soluţionarea problemelor familiale ale copilului, după cum poate fi o sursă de probleme familiale dacă drepturile fundamentale şi interesele copilului nu sunt respectate Pentru înflorirea armonioasă a personalităţii sale, copilul trebuie să crească într-un mediu familial, care să-i asigure un climat de fericire, armonie şi înţelegere. Pe cât este posibil copilul trebuie menţinut şi crescut în familia sa de origine. Dacă acest lucru nu este posibil, urmează a se asigura copilului o famile permanentă, în care să fie crescut şi format pentru a deveni folositor societăţii Adopţia oferă posibilitatea unei familii permanente copilului. Prin adopţie, copilul care este lipsit de părinţi este primit în familia adoptatorilor, unde urmează a fi crescut ca şi un copil firesc al acestra. Prin adopţie, adoptatorii îşi asumă obligaţiile şi răspunderile ce revin părinţilor fireşti. Se poate afirma că adopţia „a cucerit” lumea, în sensul că a devenit un fenomen internaţional. Scopul nobil al adopţiei internaţionale este, din nefericire, adeseori asociat cu interese mercantile. Terminologia juridică a adopţiei este dublată de o terminologie cu conotaţii negative, precum: „vânzare de copii”, „cerere şi ofertă”, „intermediari” care facilitează adopţia internţională a copiilor Afirmaţia potrivit căreia adopţia internaţională poate fi un mijloc de protecţie a copilului lipsit de mediul familial în ţara sa de origine, riscă să se traducă prin ideea că adopţia internaţională este un mijloc pentru familiile din ţările dezvoltate, de a adopta copii din ţări slab dezvoltate. În pofida faptului că adopţia internaţională, şi în special adopţia copiilor din România, poate fi o temă de discuţii „pro” sau „contra”, rămânem la convingerea că o analiză obiectivă, lucidă a reglementărilor interne şi internaţionale precum şi a modului în care acestea sunt aplicate, poate prezenta mai multă utilitate decât speculaţiile în jurul unor fenomene negative care se manifestă la periferia acestei instituţii 1.2 Definiţia şi felurile adopţiei Adopţia poate fi definită ca fiind actul juridic în baza căruia se stabilesc raporturile de rudenie pe de o parte, între adoptat şi descendenţii săi şi adoptator ori adoptator şi rudele acestuia pe de o parte, asemănătoare acelora care există şi în cazul rudeniei fireşti Raporturile dintre adoptator şi adoptat sunt asemănătoare acelora existente între părinţi şi copii Noţiunea de adopţie este utilizată în legislaţie, literatura de specialitate şi practica judecătorească în mai multe accepţiuni şi anume: - pentru a desemna instituţia adopţiei, care cuprinde totalitatea normelor juridice referitoare la încheierea, efectele, desfacerea şi desfiinţarea adopţiei, - pentru a numi actul juridic al adopţiei , - pentru a exprima raportul juridic al adopţiei Codul familiei reglementează două feluri de adopţii: a) adopţia cu efecte restrânse (art.67-78, în prezent abrogate). Se caracterizează prin faptul că legăturile de rudenie între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte şi părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte, se menţin; iar între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte şi adoptator, pe de altă parte, se stabilesc raporturi asemănătoare cu cele dintre părinţi şi copii. b) adopţia cu efectele depline sau efectele filiaţiei fireşti(art.79 în prezent abrogat) caracterizată prin faptul că legăturile de rudenie dintre adoptat şi descendenţii săi pe de o parte şi părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte, încetează. Cu toate acestea, impedimentul la căsătorie ce rezultă din rudenie se menţine şi între adoptat şi la descendenţii săi, pe de o parte şi adoptator şi rudele acestuia, pe de altă parte, se stabilesc raporturi de rudenie.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
