Agent patogen în sindromul imunodeficienței dobândite și efectele acestuia asupra sistemului imunodeficitar

TESTAREA SEROLOGICA PENTRU HIV IN LABORATOR

INTRODUCERE

Probabil singurul lucru stiut cu sigurantă în încercarea de a întelege Sindromul Imuno-Deficientei Umane (SIDA) este faptul că există mai multe întrebări decât răspunsuri. Întrebările încep în momentul în care încerci să definesti SIDA. Problemele de definire a SIDA sunt generate de faptul că se folosesc mai multe definitii pentru SIDA. Organizatia Mondială a Sănătătii are definitia ei, Centrul pentru Controlul Bolilor din SUA are definitia lui, folosită în scopuri de monitorizare. Această definitie s-a tot schimbat de la începutul epidemiei SIDA în 1981. Au existat două schimbări majore.

Prima a fost în lista indicatorilor si a infectiilor ocazionale asociate cu SIDA, al căror număr a crescut de la 14 în 1982 la 29 în 1993. Aceste infectii ocazionale sunt rezultatul infectării cu diferite microorganisme. Nu toate aceste afectiuni sunt însă infectioase - unele sunt diferite forme de cancer fără o etiologie sau cauză clară. Mai important, în 1993, a fost adăugată o afectiune specifică femeilor - cancerul cervical invaziv. A doua schimbare importantă a fost faptul că în 1982 o persoană trebuia să aibă o cauză necunoscută pentru rezistenta redusă a sistemului imunitar, în timp ce în 1987 persoana trebuia să aibă o cauză cunoscută pentru acea rezistentă redusă.

Între 1983 si 1984 au fost anuntate trei descoperiri de către trei grupuri diferite, cu trei denumiri diferite, cu privire la virusul care ar declansa SIDA. În 1986 virusul a fost numit HIV - human immunodeficiency virus (virusul imuno-deficientei umane). Controlul infectiei HIV/SIDA ocupa un loc determinat în cadrul politicii nationale de sanatate si prezinta o parte organica componenta a sistemului de supraveghere asupra bolilor infectioase în întregime, care la rîndul sau este integrat în sistemul de informare în domeniul ocrotirii sanatatii. Organizarea si coordonarea supravegherii a infectiei HIV/SIDA ca o parte integrala a supravegherii epidemiologice a bolilor infectioase, interactiunile cu ministerele si departamentele sînt functii de nivel national. Actualele sisteme nationale în ansamblu servesc drept temei eficace ale retelelor de control regional si global care functioneaza în cadrul Programului Global UNAIDS si OMS.

Toate activitatile de supraveghere se efectueaza de catre sistemul organelor sanatatii publice (de stat). Supravegherea se bazeaza pe colectarea informatiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor controlului. Efectuarea supravegherii epidemiologice a infectiei HIV/SIDA este bazata pe colectarea continua a informatiei speciale, pe monitorizarea incidentei si prevalentei infectiei HIV în societate, precum si depistarea cazurilor noi de îmbolnavire cu SIDA, aplicînd controlul serologic specific.

CAPITOLUL I

I.1.Scurt istoric

SIDA - Sindromul de Imunodeficienţă Dobândită - a fost raportată pentru prima dată în SUA în 1981 în Los Angeles şi New York, la un grup de bărbaţi la care s-a produs o epidemie de Pneumonie cu Pneumocystis Carinii şi sarcom Kaposi în condiţiile unei aparente stări de sănătate. În anul 1983, Dr. Luc Montagnier a izolat în ganglionii limfatici virusul imunodeficienţei umane (HIV1). În 1986, în Africa de Vest a fost descoperit HIV2. Pentru ambele tipuri sunt valabile aceleaşi căi de transmitere şi aceleaşi căi de protejare.

La numai un an de la primele descrieri ale bolii la adulţi au apărut şi primele cazuri de SIDA la copii, mai întâi în SUA şi apoi în Africa şi Europa. La noi în ţară, primul caz de SIDA a fost diagnosticat în anul 1985, la un adult homosexuala.

SIDA a fost diagnosticatã prima dată cu zece-douăzeci de ani înainte de a fi descoperită în SUA (poate chiar în anii '60): simptome asemănătoare cu cele ale SIDA au fost descoperite la unii locuitori ai ţãrilor vest-africane care au venit în Europa. S-a spus cã HIV ar fi ajuns în America prin Haiti, în urma unui schimb inter-cultural între Zair şi Insulele Caraibe.

Apoi este posibil să fi ajuns în New York prin intermediul mediilor homosexuale şi al comunităţilor de consumatori de droguri, de unde s-a rãspândit cu rapiditate în SUA, infectând alte comunităţi homosexuale şi de consumatori de droguri, în cadrul cărora infecţia beneficia de un climat ideal pentru răspândire. Persoanele bisexuale de sex masculin au transmis apoi infecţia soţiilor şi partenerilor sexuali, iar femeile, copiilor lor încă nenăscuţi.