Alianțe Strategice

Introducere

Lucrarea de faţă abordează conceptul de alianţe strategice între firmele multinaţionale, evoluţia și importanţa alianţelor strategice în industria de infrastructură pe plan mondial.

Structura şi conţinutul lucrării evidențiază legăturile dintre firmele multinaţionale bucurându-se de o analiză reprezentativă a alianţelor strategice dintre diferite grupuri de societăţi, tipologia şi rolul acestora, noile dimensiuni pe linia evoluţiei lor importantã pe plan mondial şi avantajele care decurg din consolidarea acestora.

Lucrarea este structurată pe trei capitole , fiecare având câte trei subcapitole.

La începutul lucrării, respectiv în primul capitol se dezvoltă explicaţii teoretice despre faptul că alianţele strategice sunt un mod-cheie al firmelor multinaţionale de a satisface cerinţele mondiale ale unei pieţe concurenţiale în continuă schimbare.

În mediul de afaceri contemporan, alianţele strategice se remarcă printr-o evoluţie crescândă fie că sunt naţionale sau nu, contribuind astfel la profitabilitatea corporaţiilor. Fiecare din acestea vine cu propriile resurse şi cunoştinţe, făcând ca puterea lor pe plan internaţional să fie din ce în ce mai mare.

În capitolul al II-lea sunt prezentate principalele cauze ale apariţiei alianţelor strategice. Negocierea în cadrul alianţelor strategice joacă un rol central în pătrunderea pe noi pieţe şi obţinerea de profit O firmă ce dispune de o putere de negocire superioară celei a partenerului va putea revendica o parte mai mare din rezultatele obţinute în cadrul alianţei Companiile care se dezvoltă rapid contează foarte mult pe alianţe pentru a-şi extinde resursele tehnice şi operaţionale. De obicei, alianţele strategice se încheie pe termen scurt, sufficient însă pentru atingerea obiectivelor limitate.

În cel de-al treilea capitol, se analizează în principal importanţa alianţelor strategice din industria de infrastructură a telecomunicaţiilor la nivel mondial, deoarece telecomunicaţiile au din ce în ce mai mult rolul unei industrii cheie pentru dezvoltarea economică şi socială. Într-o eră a informaţiei, abilitatea de a reacţiona rapid şi eficient la diferitele necesităţi este cel mai important factor în orice domeniu de activitate al societăţii.

Pe parcursul ultimilor decenii, progresul tehnologic în sectorul telecomunicaţiilor a fost remarcabil şi a fost de asemenea o difuzie rapidă a tehnologiei. Acum este posibil pentru ţările care au rămas în urmă în plan economic şi dezvoltare tehnologică să comute la cele mai recente tehnologii la costuri relativ reduse. Alianţele strategice efectuate între firmele multinaţionale din ţări cu potenţial economic comparabil sunt de obicei, de natură să întărească capacitatea inovativă a tuturor participanţilor. În prezent, aproape toate firmele de rețele de telecomunicaţii sunt interconectate cu cele ale altor firme de telecomunicaţii, firmele fără reţea de interconectare fiind limitate.

Perioada actuală demonstrează că pe plan internaţional, firmele multinaţionale au evoluat în mod constant ajungând sã domine astăzi, economia mondialã. Astfel grupurile şi întreprinderile multinaţionale aduc spre ţările sărace anumite surse de bogăţie, care totuşi întreţin discrepanţele şi inechităţile.

Capitolul 1

Alianţele strategice – formă de cooperare strategică în cazul firmelor multinaţionale

1.1. Locul alianţelor strategice în strategia de afaceri a firmelor multinaţionale – o explicaţie teoretică

Alianţele „desemnează relaţiile general contractuale între întreprinderi şi organizaţii pentru realizarea unor proiecte comune, părţile implicate conservându-şi identitatea proprie şi autonomia” (Cheriet, 2006, p. 12).

Prin strategie desemnăm ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei. Strategia se bazează pe abordarea corelativă a organizaţiei şi mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Prevederile strategiei au în vedere, în bună măsură, realizarea unei interfeţe cât mai eficace între organizaţie şi mediu, reflectată în performanţele organizaţiei.

Strategia vizează perioade viitoare din viaţa firmei, cel mai adesea 3-5 ani. De aici, şi gradul ridicat de risc şi incertitudine ce-i este asociat, cu toată gama consecinţelor în procesul operaţionalizării.

La baza abordării strategiei se află principiul echifinalităţii. Potrivit acestuia, există mai multe modalităţi sau combinaţii de resurse şi acţiuni, prin care se poate asigura atingerea unui anumit obiectiv. În consecinţă, atât în elaborarea, cât şi în implementarea strategiei, nu trebuie absolutizată o singură combinaţie.

Finalizarea strategiei impune realizarea echilibrului economic al întreprinderii și realizarea scopului care se urmărește prin alegerea și implementarea acesteia.

Alianţele strategice reprezintă o modalitate de a transforma concurenţa în contrariul său şi anume, în cooperare activă, atunci când interesele de profit ale firmelor impun acest lucru. Din punct de vedere managerial, sunt o alternativă la strategiile concurenţiale prin care firmele convin să nu concureze, şi chiar mai mult, să coopereze pentru atingerea unor obiective.

Alianțele strategice se situează pe o poziție intermediară în cadrul spectrului relaţiilor inter-firme, între tranzacţiile obişnuite, pe de o parte, şi fuziuni, pe de altă parte. Sfera lor de cuprindere se întinde de la societăţi mixte în care două sau mai multe firme deţin acţiuni, până la aranjamente contractuale pe termen scurt prin care două companii transnaţionale convin să colaboreze într-un anumit domeniu.

În funcţie de aceste obiective şi de poziţia lor pe piaţă sunt posibile câteva tipuri de alianţe strategice:

- alianţele strategice ofensive, ce se încheie în cazul în care anumite firme se află în faţa unei tentative de implantare pe o nouă piaţă şi se referă la preţul şi calitatea produselor ce urmează a fi lansate pe acea piaţă şi la anumite norme de comportament;

- alianţele strategice defensive, care intervin în cazul în care firmele se resimt din cauza efectului preţului produselor unui concurent, fiind nevoite să-şi restructureze oferta şi să se adapteze cerinţelor pieţei;

- alianţa strategică cooperativă, care este preferată în situaţia în care pentru a păstra o piaţă sau pentru a pătrunde pe o terţă piaţă, firma are nevoie de un partener de afaceri care vine în sprijinul ei, pentru a-i ameliora unul sau altul din indicatorii săi de competitivitate.

Afirmarea tot mai puternică a alianţelor strategice s-a materializat în plan instituţional sub forma grupului strategic, care este o uniune intraindustrială, formată din firme ale aceleiaşi industrii care urmează o strategie comună.

De regulă, în cadrul unei industrii există un număr mic de grupări strategice.

Firmele multinaţionale sunt considerate a fi acele firme de tip holding, cu o anumită pondere a activităţii derulată dincolo de graniţele ţării de origine prin unităţi operative, fiecare dintre acestea având responsabilităţi în ceea ce priveşte adaptarea produsului şi a strategiei la caracteristicile pieţei pe care acţionează. Diferenţa dintre firmele multinaţionale şi cele globale este dată de faptul că, în timp ce o firmă multinaţională îşi formulează strategia bazându-se pe diferenţele dintre pieţele pe care acţionează, cele globale merg pe standardizarea produselor şi a operaţiunilor, ca în cazul McDonalds.

Între companiile globale se practică alianţele strategice, respectiv înţelegeri pe termen lung ce vizează anumite aspecte, cum ar fi cercetarea comună sau dezvoltarea de parteneriate în ceea ce priveşte comercializarea produselor. Resursele financiare ale unei companii globale sunt orientate acolo unde este nevoie, fără a mai ţine cont de provenienţa lor, ca în cazul unei firme multinaţionale.

O companie multinaţională sau transnaţională mai poate fi definită şi ca acea companie care combină obţinerea de economii de scară (ca urmare a integrării în piaţa globală şi acţiunea simultană pe mai multe pieţe) cu o reacţie promptă la elementele mediului în care filialele îşi desfăşoară activitatea.