Indiferent de stadiul de dezvoltare economică al unei ţări, produsele alimentare sunt de neconceput fară existenţa ambalajelor, întrucât ele contribuie la folosirea raţională şi eficientă a resurselor de materii prime şi materiale în sfera producţiei şi circulaţiei mărfurilor. În acest context, viziunea asupra mărfii s-a schimbat radical, ideea unităţii dintre aliment şi ambalaj, devenind un principiu călăuzitor în cercetarea ştiinţifică. De altfel, necesitatea socială şi economică a preambalării alimentelor a fost consemnată şi reglementată într-o serie de acte cu caracter legislativ-normativ, precum şi în standarde. În momentul de faţă se apreciază că alimentele preambalate deţin o pondere de 90-95% în oferta curentă a ţărilor dezvoltate. Având în vedere rolul jucat de ambalaj în influenţarea pieţei, în educarea şi nuanţarea gusturilor, în stoparea uzurii morale a mărfurilor şi implicit îmbunătăţirea fluxului lor logistic, ambalarea trebuie să se bucure de o atenţie corespunzătoare, iar producătorii să aibă în vedere şi problema protecţiei mediului ambiant. Problema reducerii efectelor negative provocate de deşeuri asupra mediului şi în special a celor de ambalare, reprezintă una din preocupările sociale, alături de calitate, nutriţie, securitate şi sănătate. În contextul impactului dezvoltării economice, interacţiunea ambalaj-produs necesită o abordare nuanţată prin prisma următoarelor corelaţii: - ambalaj-ciclu de viaţă al produsului; - ambalaj-reglementări şi legislaţii privind ambalarea şi etichetarea; - ambalaj ecologic-gestionarea deşeurilor de ambalaje; - ambalaj-cost al produsului etc. Pentru industria alimentară, diversificarea ambalajelor şi introducerea unor tehnici noi de ambalare, se afirmă drept calea de a obţine unele produse noi. Firmele inovatoare, reuşesc să satisfacă nu numai aşteptările clienţilor, poate chiar să le depăşească, anticipând evoluţia dorinţelor sau suscitând noi preferinţe pentru aceştia. Efervescenţa înregistrată în domeniul ambalajelor se manifestă prin apariţia unor tipuri noi de materiale şi confecţii, mai sigure în privinţa protecţiei conţinutului şi cu aspect atrăgător. Un produs prezentat într-un ambalaj standard nu va reuşi să se impună atenţiei cumpărătorului decât în urma unor eforturi promoţionale susţinute. Din acest motiv valoarea de comunicare a ambalajului nu poate fi neglijată, consumatorul percepând inovaţia la acest nivel. Un element important al designului sistemului bicomponent produs-ambalaj, îl reprezintă eticheta produsului. Etichetele, simple bucăţi de hârtie, ataşate ambalajului ori componente intrinseci ale acestuia, sub forma unor desene complexe, îşi dovedesc importanţa în contextul înnoirii sortimentului de mărfuri. De la identificarea simplă şi rapidă a produselor sau a mărcilor,funcţiile etichetei s-au amplificat în timp. În prezent, ea răspunde nevoii de prezentare şi promovare a produselor pe piaţă, prin intermediul imaginilor atractive ori a textului pe care îl conţine. În condiţiile în care piaţa este plină de mărfuri similare, designul nu mai reprezintă un lux, ci o necesitate. Cu ajutorul lui întreprinderea îşi poate personaliza propria ofertă. Necesitatea îmbunătăţirii condiţiei estetice a mărfurilor, ne obilgă, să ne gândim la sincronismul care trebuie să existe între gusturile, dorinţele şi preferinţele cumpărătorilor şi consumatorilor şi gusturile celor care realizează produsul.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
