CAP. 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII 7 1.1. Actualitatea temei 7 1. 2 Motivarea alegerii temei 7 1.4 Obiectivele cercetării 7 CAP. 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A PROBLEMEI STUDIATE 8 2.1. Date anatomice generale 8 2.1.1 Sistemul locomotor 8 1.1.2. Relaţiile spaţiale ale corpului uman 9 2. 2. Articulaţia genunchiului 13 2.2.1. Structura 13 2.2.2. Suprafeţele articulare ale genunchiului 23 2.2.3. Rotula (patela) 24 2.2.4. Componenta musculară 25 2.2.5. Stabilitatea articulaţiei genunchiului 32 2.2.6. Biomecanica articulaţiei genunchiului 34 2.3. Gonartroza 45 2.3.1. Artroza genunchiului – gonartroza 45 2.3.2. Examenul clinic în gonartroză 51 2.3.4. Diagnostic diferenţial 53 2.3.5. Evoluţie şi prognostic 54 2.3.7. Modificările dinamicii articulare în gonartroză 59 CAP. 3. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII 60 3.1. Scopul, obiectivele şi etapele cercetării 60 3.2. Ipotezele cercetării 61 3.3. Subiecţii şi condiţiile de desfăşurare a cercetării 61 3.4. Metode de cercetare 63 3.4.1. Metoda documentării teoretice 63 3.4.2. Metoda observaţiei 63 3.4.3 Metoda studiului de caz 64 3.4.4. Metoda analizei video 64 3.4.5. Metoda evaluării 66 CAP. 4. REZULTATELE CERCETĂRII ŞI INTERPRETAREA LOR 69 4.1. Prezentarea şi analiza datelor 69 4.2. Interpretarea rezultatelor 72 4.3. Concluzii 79 BIBLIOGRAFIE 80
CAP. 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII 1.1. Actualitatea temei Particularitatea recuperării genunchiului în kinetoterapie constă în strânsa interdependenţă între funcţia articulară şi valoarea anatono-funcţională. Intervenţia la timp a specialistului în kinetoterapie are un rol important în funcţionarea ulterioară a genunchiului. Mijloacele kinetoterapiei ajută reparaţia anatomică a leziunilor determinate de traumatism, previne instalarea unor deficienţe reziduale, favorizează folosirea capacităţilor restante, substituirea aptitudinilor pierdute cu cele noi, cu scopul de a recupera şi integra bolnavii în viaţa socială, profesională şi familială cât mai rapid. 1. 2 Motivarea alegerii temei Genunchiul este un complex articular extrem de important în viaţa unui om. Asigurând legătura între segmentul proximal şi distal al membrelor inferioare, are o contribuţie deosebită în repartizarea echilibrată a forţelor între aceste două segmente. Limitarea mobilităţii, asociată cu manifestarea durerii, poate determina afectarea reală a multor activităţi umane, contribuind direct la apariţia invalidităţii şi izolarea persoanei de mediul social, prin scăderea capacităţii de integrare şi comunicare cu mediul. În acest context, la care s-a adăugat şi întâlnirea unor oameni care aveau aceste probleme şi îşi plângeau soarta, neavând dorinţa de a se opera pentru a înlocui articulaţia sau articulaţiile afectate cu proteze, am dorit să contribui cu mijloacele care ar putea sta la îndemâna unui student la kinetoterapie, la completarea unor informaţii care ar putea fi utile în programele de recuperare. 1.4 Obiectivele cercetării Cercetarea şi-a propus următoarele obiective: • Consultarea literaturii de specialitate privind particularităţile structurale şi biomecanice ale articulaţiei genunchiului; • Identificarea posibilităţilor unui kinetoterapeut, existente în ţara noastră, pentru a analiza din punct de vedere biomecanic genunchiul artrozic; • Analiza unui caz clinic CAP. 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A PROBLEMEI STUDIATE 2.1. Date anatomice generale 2.1.1 Sistemul locomotor Aparatul specializat care efectuează mişcările corpului omenesc este numit „aparat locomotor”, iar funcţia complexă a acestuia se numeşte locomoţie. În definirea locomoţiei umane este corect să se pornească de la sensurile mai generale ale acestui termen. Locomoţia nu poate fi numai a corpului în ansamblul său, ci şi a segmentelor lui izolate. Prin locomoţie umană înţelegem nu numai o deplasare a sa faţă de punctul de sprijin anterior avut pe sol, ci pur şi simplu, o deplasare în spaţiu a unuia dintre segmentele sale faţă de un punct de referinţă. Definiţia locomoţiei se supune, astfel, definiţiei mişcării sau deplasării biologice. Locomoţia umană este forma cea mai desăvârşită de mişcare a materiei vii, forma care înglobează toate celelalte forme ale mişcării biologice. Aparatul locomotor al omului este format din oase, articulaţii, ligamente şi muşchi. Acesta este sistemul de bază care formează structura omului şi îi dă acestuia posibilitatea de a se mişca, ceea ce joacă rolul de bază în viaţă. Mişcarea se realizează cu ajutorul a două mari sisteme: sistemul osos şi sistemul muscular. Muşchii au proprietatea de bază de a se contracta şi de a pune în felul acesta, în mişcare pârghiile oaselor. De aceea, oasele şi îmbinările lor constituie partea pasivă a sistemului locomotor, iar muşchii cea activă. Structura aparatului locomotor a. Scheletul corpului uman Scheletul este reprezentat prin totalitatea oaselor din corp. Părţile acestuia diferă în mod considerabil după forma şi rolul fiziologic. Raportându-le la principalele regiuni ale corpului, distingem: scheletul capului, scheletul trunchiului şi scheletul membrelor. Scheletul capului este alcătuit din neurocraniu, care adăposteşte encefalul şi viscerocraniul care formează oasele feţei. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală, coaste, sterm la care se adaugă bazinul (pelvisul). Scheletul membrelor. Membrele superioare se leagă de scheletul toracic prin două oase, omoplat şi claviculă, care formează centura scapulară. Membrul superior este alcătuit din: braţ, antebraţ şi mână. Oasele coloanei vertebrale şi ale membrelor inferioare îndeplinesc, în principal, funcţia de susţinere. Oasele craniului, ale coloanei vertebrale şi ale cutiei toracice îndeplinesc funcţia de protecţie pentru creier, măduva spinării, plămâni şi inimă. În schelet se află în jur de 105 îmbinări. Dintre acestea, aproape jumătate sunt articulaţii, reprezentând îmbinările mobile ale scheletului. Numeroase ligamente consolidează articulaţiile, asigurând cinematica complexă a mişcării reciproce a oaselor de îmbinare a scheletului. Forţele care apar în corpul omenesc în timpul mişcării şi în procesul muncii au un caracter dinamic, dar în structura sistemului locomotor s-au dezvoltat şi formaţiuni care au rol de amortizare a solicitărilor dinamice (şocuri). Mişcarea corpului solid se studiază în sistemul de coordonate carteziene, deplasarea arbitrară şi rotaţia corpului în jurul unei axe arbitrare putându-se descompune în câte trei componente.
Baciu C., 1977, Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Ed. Sport- Turism, Bucureşti Baciu C., 1977, Semiologia clinică a aparatului locomotor, Ed. Medicală, Bucureşti Balazs EA., 1992, The physical properties of synovial fluid and the special role of HA, Ed. Disorders of the Knee, Philadelphia: JB Lippincott Buchanan, T.S., Lloyd, D.G., 1997. Tuning of muscle activation about the human knee during isometric flexion-extension and varusvalgus tasks. Journal of Orthopedic Research Cooper C, Coggon D., 1999, Physical activity and knee osteoarthritis,. Ed. Lancet, London Fitzgerald GK, Axe MJ, Snyder-Mackler L., 2000, The efficacy of perturbation training in nonoperative anterior cruciate ligament rehabilitation programs for physically active individuals, Rev. Phys Ther., Vol. 3, No. 24 Galea A, Albers J. 1994, Patellofemoral pain — beyond empirical diagnosis, Physician Sports Med, Journal of Orthopedic Research , Ed. Lippincott, Philadelphia Nicolescu M., Raveica G., Ojoga F., Berteanu M., 2008, Tratamentul ortopedico-chirurgical şi kinetoterapeutic în afecţiuni ale aparatului locomotor, Editura Alma Mater, Bacău Popescu M., 1998, Artrologie şi biomecanică, Ed. Scaiul, Bucureşti Raveica G., 2008, Biomecanica funcţională, Editura Alma Mater, Bacău Raveica G., 2008, Terapia durerii – abordare kinetoterapeutică, Editura Alma Mater, Bacău Raveica G., 2006, Principii de biomecanică în kinetoterapie – Biomecanica mersului, Editura PIM, Iaşi Raveica G., 2006, Anatomia aparatului locomotor şi elemente de anatomie topografică – Osteologie, Artrologie, Ed. EduSoft, Bacău Sbenghe T., 1999, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Ed. Medicală, Bucureşti Sbenghe T., 1987, Kinetologie profilactică terapeutică şi de recuperare, Ed. Medicală, Bucureşti Zaharia C., 1999, Îndreptar de anatomie practică şi chirurgicală, Ed. Paideia, Bucureşti
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
