Analiza Nedemnității Succesorale în Lumina Noului Cod Civil

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE 5
CAPITOLUL I. 6
CONSIDERAŢII DESPRE MOŞTENIRE 6
1.1. Scurt istoric despre moştenire şi nedemnitate 6
1.2.Data deschiderii succesiunii 10
1.3.Locul deschiderii moştenirii 13
1.4. Cauza deschiderii moştenirii 15
1.5. Condiţiile pentru a putea moşteni 16
CAPITOLUL II. 18
NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ 18
1. Definiţie 18
2. Istoric 18
3.Formele nedemnităţii succesorale 19
2.1. Nedemnitatea de drept 21
2.1.1. Primul caz de nedemnitate succesorală 21
2.1.2. Al doilea caz de nedemnitate succesorală d moştenire. 22
2.1.3 Constatarea nedemnităţii 27
2.2 Nedemnitatea judiciară 28
2.2.1 Scurt Istoric. 28
2.2.2 Primul caz de nedemnitate judiciară 31
2.2.3 Al doilea caz de nedemnitate 33
2.2.4. Al treilea caz de nedemnitate. 35
CAPITOLUL III. 39
EFECTELE NEDEMNITĂŢII SUCCESORALE 39
3.1. Efectele nedemnităţii faţă de nedemn 42
3.2. Efectele nedemnităţii faţă de descendenţii nedemnului. 43
3.3. Efectele nedemnităţii faţă de terţi 45
3.4. ÎNLĂTURAREA EFECTELOR NEDEMNITĂŢII SUCCESORALE 45
CONCLUZII 47
BIBLIOGRAFIE 50

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
În prezenta lucrare, ne-am propus să analizăm nedemnitatea succesorală, o instituţie care, deşi strâns legată de moştenire, atât în calitate de condiţie negativă a acesteia, cât şi prin consecinţele pe care le produce în caz că intervine, respectiv suprimarea drepturilor succesorale, a fost neglijată nepermis de mult de legiuitorul român, sub reglementarea vechiului Cod civil de la 1864.
Se poate constata faptul că dezbateri teoretice pe tema nedemnităţii de la începutul secolului al XX-lea au privit caracterul de drept sau nu al nedemnităţii succesorale, şi interpretarea sintagmei ”acuzaţie capitală”, ultima marcând efortul doctrinei de a face totuşi aplicabilă această instituţie. Dar, odată tranşate aceste dispute în sensul că nedemnitatea reglementată de Codul civil de la 1864 este de drept, iar acuzaţia capitală calomnioasă nu este aplicabilă, doctrina modernă alocă un spaţiu destul de restrâns acestei instituţii.
Structural, lucrarea este organizată pe trei (divizate în subcapitole), care cuantifică aspectele esenţiale ale nedemnităţii: am început cu Consideraţiile generice despre moştenire, pentru că nedemnitatea şi moştenirea sunt indisolubil legate, am continuat cu Nedemnitatea propriu-zisă în reglementarea Noului Cod civil, apoi cu Efectele nedemnităţii, finalizând cu o scurtă expunere de concluzii.
Mijloacele de informare folosite au fost unii autorii români clasici (D. Alexandresco, M.B. Cantacuzino, C. Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, G. Plastara), ale căror opinii le-am regăsit în lucrările autorilor contemporani, decantate în controverse doctrinare deja soluţionate. Am acordat o atenţie deosebită chestiunilor de istoric, pentru care am folosit inclusiv lucrări de drept roman, apreciind că este interesant de analizat evoluţia instituţiei moştenirii şi odată cu aceasta a nedemnităţii succesorale. Cât priveşte reglementarea din Noul Cod Civil, până la apariţia tratatelor de drept civil care să o reglementeze, ea beneficiază de un spaţiu redus, limitat la scurte expuneri ale noilor texte legale, sau articole din revistele universitare. Pentru nedemnitatea succesorală în reglementarea Noului Cod Civil, am făcut analiza pe cunoştinţelor de drept civil şi procesual civil acumulate, şi a surselor bibliografice expuse, 
CAPITOLUL I.
CONSIDERAŢII DESPRE MOŞTENIRE
1.1. Scurt istoric despre moştenire şi nedemnitate
Întrucât instituţia nedemnităţii succesorale este strâns legată de cea a moştenirii, în sensul că nedemnitatea succesorală nu poate exista înafara moştenirii, fiind o condiţie esenţială negativă a acestea, ne propunem câteva consideraţii, inclusiv sub aspectul istoric, relative la aceasta din urmă.
Fiinţă trecătoare, omul, privit strict ca persoană fizică, piere inevitabil prin moarte. Pieirea fizică a omului, conduce din punct de vedere juridic la dispariţia acestuia ca subiect de drept, dar patrimoniul acestuia (alcătuit din drepturile şi obligaţiile cu conţinut patrimonial) îi supravieţuieşte. Indubitabil, persoana decedată se bucură prin tradiţie de un anumit respect, fiind protejată, sens în care s-a vorbit chiar de un drept al trupului neînsufleţit la protecţia imaginii sale, la integritate, de dreptul la pacea ultimului lăcaş, precum şi de dreptul la respectul memoriei celui decedat. Însă, legiuirile omeneşti nu reglementează drepturile mortului, cât interesul patrimonial al celor vii. Ca atare, inclusiv în noua reglementare, cea intrată în vigoare la 1 octombrie 2011, Codul Civil nu face decât să reglementeze regulile după care patrimoniul defunctului se transmite la moştenitorii acestuia.
Materia moştenirii, sau a succesiunilor, cum mai este numită în mod curent, este extrem de importantă deoarece dreptul de succesiune se găseşte în strânsă legătură, atât cu proprietatea, cât şi cu familia, şi adeseori chiar cu orânduirea politică a societăţii. 
De aici şi interesul deosebit pe care toate legiuirile i l-au acordat pentru a-l reglementa.
Succesiunea reprezintă unul din modurile de transmitere a proprietăţii care prezintă, atât din punct de vedere istoric, cât şi din punct de vedere al dreptului comparat, cele mai multe vicisitudini şi varietăţi.
Preocuparea pentru reglementarea succesorală apare încă din cele mai vechi timpuri, respectiv în dreptul roman, care prezintă importanţă pentru că este acela care stă la baza sistemului nostru de drept. Dreptul pretorian este acela care realizează o reglementare coerentă a materiei succesorale, urmat de Novelele lui Iustinian. În perioada feudală însă, principiile transmisiunii succesorale regresează sub influenţa mentalităţii Evului Mediu întunecat.

Fisiere în arhivă (1):

 Analiza Nedemnitatii Succesorale in Lumina Noului Cod Civil.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, vol. III, Atelierele grafice Socec, 1912
2. Gh. Beleiu, Introducere în dreptul civil, Bucureşti, Ed. Actami, 1997
3. Matei B. Cantacuzino, Curs de drept civil, Craiova, Ed. Ramuri, 1921
4. D. Chirică, Drept civil. Succesiuni şi testamente, Bucureşti, Ed. Rosetti, 2003
5. Şt. Cocoş, Drept roman, Bucureşti, Ed. UMC, 1997
6. Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, Bucureşti, Ed. Actami, 1999
7. M. Eliescu, Proiectul de Cod civil, 1971
8. C, Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, Opere citat p. 376 – 377
9. E. Molcuţ, D. Oancea, Drept roman, Bucureşti, 1995
10. C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Drepturi reale, Universitatea Bucureşti, 1988
11. C. Toader, R. Popescu, Consideraţii în legătură cu aplicarea principiului aparenţei în drept în materia moştenirii, Revista Dreptul nr. 9, 1993
12. Mircea Dan Bob, revista Studia Universitatis, Univ. Babeş Bolyai, nr. 4 / 2010 şi 4 / 2011
13. Jurisprudenţa CEDO – Dos. 64.301 / 01 (cauza Velcea şi Mazilu contra României)
14. Stănciulescu Liviu. Drept civil. Succesiuni, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2012
15. 15. Lupşan Gabriela Drept civil. Succesiuni, note de curs, Galaţi, 2013
16. Curtea de apel Bucureşti – secţia a 4 a civilă, Dec. 75 / 95 cuprinsă în Culegerea de practică judiciară civilă 1993 – 1998, Bucureşti, Ed. All Beck, 1999