CAPITOLUL I EVOLUŢIE ÎN ABORDAREA CONCEPTULUI DE MANAGEMENT.4 1.1. Istoricul conceptului de management.4 1.2. Definirea managementului.5 1.3. Şcolile de management.7 1.3.1 .Şcoala clasică.7 1.3.2. Şcoala relaţiilor umane.9 1.3.3. Şcoala cantitativă.10 1.3.4. Şcoala neoclasică.10 1.3.5. Şcoala sistemelor sociale.11 1.4. Managementul în România.11 CAPITOLUL II MANAGERUL ŞI PROCESUL DE MANAGEMENT.13 2.1 Procesul managerial.13 2.1.1. Procesul de management şi componentele sale.13 2.1.2. Esenţa,conţinutul şi trăsăturile procesului managerial.14 2.1.3. Relaţiile de management.16 2.1.4. Organizarea procesului managerial.17 2.1.5. Cerinţele managementului performant.17 2.2. Managerii firmei.18 2.2.1. Definirea managerului.18 2.2.2. Profilul psiho-socio-profesional al managerului.20 2.2.3. Tipologii de manageri şi stiluri de managment.25 CAPITOLUL III STILURI DE MANAGEMENT.28 3.1. Definiţia,continutul,şi factorii de influienţă ai stilului de muncă ai managerului.28 3.1.1. Definiţia noţiunii de stil de muncă.28 3.1.2. Conţinutul stilului de muncă al managerului.29 3.1.3. Factorii de influienţă ai stilului de muncă al managerului.30 3.2. Stilul de muncă al managerului între angajare şi eficienţă.31 3.2.1. Rolul stilului de muncă în ridicarea eficienţei activităţii manageriale 3.2.2. Motivaţiile manageriale în construirea unui stil de muncă eficient .32 3.3. Trăsăturile esenţialeale stilului de muncă al managerului.32 3.4. Utilitatea practică a studierii tipurilor de stil managerial.33 3.5. Tipuri de stil managerial în funcţie de comportament şi atitudine.37 CAPITOLUL IV EVALUAREA STILURILOR DE MANAGEMENT.40 4.1. Variabila de apreciere.40 4.2. Inventarierea caracteristicilor de lucru.40 4.3. Formularea ipotezelor de lucru.41 4.4. Proiectarea instrumentelor de măsură.42 4.5. Modalităţi de calcul.42 CAPITOLUL V ANALIZA STILURILOR DE MANAGEMENT.47 5.1. Scurtă prezentare a societăţii comerciale.47 5.2. Măsurarea stilului de conducere al managerului.49 5.2.1. Analiza stilurilor de management pe bază de chestionar-componentă comportament.51 5.2.2. Analiza stilurilor de management pe bază de chestionar-componentă atitudine.59 5.3.Analiza comportamentului şi atitudinii managerilor prin prisma salariaţilor .68 CAPITOLUL VI CONCLUZII.70 Bibliografie.73 Anexa nr.1.74 Anexa nr.2.76 Anexa nr.3.78
CAPITOLUL I EVOLUŢIE ÎN ABORDAREA CONCEPTULUI DE MANAGEMENT 1.1 Istoricul conceptului de management Teoriile contemporane ale managementului sunt ultimele din lungul şir de idei şi practici de management. Aplicarea principiilor de management ne determină să ne întoarcem în antichitate şi chiar în comuna primitivă. Pentru a putea trăi,supravieţui şi rezista omul a fost nevoit să muncească la început singur şi apoi în comunităţi pentru a obţine rezultate superioare. Astfel primele forme ale activităţii de management apar în cadrul primelor comunitaţi umane(ginta,tribul,matriarhatul)în comuna primitivă. Pentru ca să-şi poată eticheta acţiunile drept „management”,vechii lideri au practicat câteva din funcţiile managementului care sunt studiate şi aplicate şi astăzi de managerii moderni. Aceste prime elemente de management se referă la alegerea conducătorului,la stabilirea sarcinilor,limitelor şi responsabilităţilor lui,la modul de conducere şi organizare a coletivului,la modul în care se iau deciziile,etc. Managementul ca activitate de sine stătătoare apare şi se dezvoltă plecând de la munca ca activitate fizică şi activitate de conducere. Încă din anul 5000 î.ch.,preoţii Templelor Sumeriene ţineau documente scrise pentru a-şi controla sistemul complicat de taxe,proprietăţile băneşti şi financiare. Egiptenii antici erau capabili să înalţe piramide folosind funcţii de management pentru planificarea,organizarea şi controlul acestor proiecte la scară largă. Mai târziu,Hammurabi a guvernat Regatul Babilonian în funcţie de colecţia de 282 legi şi reguli,numită Codul lui Hammurabi. Una din cele mai vechi organizaţii neguvernamentale,Biserica Romano Catolică de asemenea a avut o îndelungată istorie în management. Ca urmare a evoluţiei societăţii prin trecerea de la o orânduire şi de la un sistem economic la altul,are loc o trecere spre un nivel superior al activităţii de management. Datorită accentuării diviziunii mondiale a muncii şi a apariţiei întreprinderii se inpune ca necesar un nou mod de conducere format din indivizi,alţii decât proprietarul pentru a administra corespunzător întreprinderea şi a-i uşura acestuia sarcinile devenite prea complexe. Înainte ca Revoluţia Industrială să aibă loc (sec.XVIII-XIX),familiile deţineau şi operau afaceri relativ mici ce produceau doar un singur tip de bunuri sau ofereau doar un singur fel de servicii,toate produse sub ochiul atent al proprietarului. Oricum după Revoluţia Industrială,proprietarii au construit organizaţii mari ce nu puteau fi conduse cu aceeaşi tehnică folosită in întreprinderea mică de familie. Managerii acestor organizaţii mari s-au confruntat cu noi probleme de management şi au susţinut că trecerea de la afacerea familială la sistemul fabric,a fost de fapt o Revoluţie în Management. Această Revoluţie crează practic condiţiile pentru apariţiaintreprinderilor mari ce presupun activităţi complexe,o organizare la alte dimensiuni şi o conducere specializată,toate acestea pentru realizarea unei eficienţe ridicate. La începutul sec.XX se înregistrează creşteri în toate ramurile şi în cele economice,conducerea se realizează pe noi fundamente,iar ştiinţele au o evoluţie rapidă. Abia în acest secol,managementul va fi definit ca un tip specific de muncă respectiv,ca o funcţie pe care o îndeplineşte conducătorul(managerul) la toate nivelele intreprinderii. Conducerea ca activitate conştientă este privită din punct de vedere tehnico-organizatoric şi din punct de vedere social –economic. Punctul de vedere tehnico-organizatoric se referă la conducerea tehnică şi tehnologică a producţiei, respectiv cooperarea specializarea în producţie la gradul de folosire a capacităţii de producţie etc., în funcţie de nivelul de dezvoltare a tehnicii şi tehnologiei. Punctul de vedere social-economic priveşte relatile de muncă şi cele inter umane în productie,metodele şi procedeele de management iniţiativa şi responsabilitatea la locul de muncă etc. Se consideră că secolul XX a încununat şi a finalizat preocupările în domeniul managementului începute încă din antichitate, continuate prin apariţia primei lucrări de specialitate „Bogăţia Naţiunilor” în 1776 scrisă de Adam Smith şi apoi prin definirea pentru prima dată în acest secol a managementului ca ştiinţă. Azi milioane de oameni din întreaga lume sunt manageri; numai în SUA, circa 15 milioane de oameni sau aproape 12% din forţa de muncă deţin poziţii manageriale. Aceşti manageri coordonează şi controlează resursele organizaţiei, îşi călăuzesc oamenii spre viitor şi îşi ajută organizaţiile să răspundă la orice promovare de la schimbări tehnologice la perspective sociale. Managementul atinge viaţa zilnică a tuturor în diverse moduri: manageri administrează afaceri mici şi mari, spitale şi şcoli, organizaţii filantropice şi artistice, organizaţii militare şi guvernamentale. 1.2 Definirea managementului Apariţia managementului e rezultatul devansări puteri proprietarului unic de dezvoltarea întreprinderii în contextul amplificării diviziunii mondiale a muncii, a specializării şi a complicării relaţilor de producţie. În timp s-a încercat determinarea provenienţei etimologice a termenului de management. Se consideră că el provine de la cuvântul „manus” = mână din limba latină, fiind folosit cu sensul de manevrare, pilotare. Italienii au utilizat cuvântul „mannegio” = prelucrare cu mâna, iar a realiza un scop şi „manier” = a mânui, manipula, modela. Englezii l-au preluat ca verb „to manage” adică a administra, a conduce o întreprindere, a se descurca şi sub forma derivatelor management şi manager. În timp cuvântul management e preluat în multe limbi cu semnificaţia de a conduce o întreprindere, a gestiona, a reuşi. Unii din primi teoreticieni au văzut managementul doar ca abilitatea de a muncii cu oameni, dar managerii contemporani utilizează multe resurse şi instrumente, astfel că această definiţie a managementului trebuie extinsă dincolo de aspectele umane. Azi managementul poate fi definit ca procesul de realizare a obiectivelor organizaţiilor prin planificare, organizare, conducere şi control a resurselor umane, materiale, financiare şi informaţionale ale organizaţilor într-o manieră eficientă. Managementul este un proces distinct, un set de acţiuni, de activităţi coordonate în care managerii se angajează să urmărească obiectivele organizaţiei. Prin urmare managerul este persoana care participă activ la procesul de managment Prin cele patru funcţii-planificare,organizare,coordonare,control- a resurselor organizaţiei.În Funcţie de situatie şi de resursele de care dispun, managerii pun accent pe una sau alta din cele Patru funcţii ale managmentului. Din multitudinea definiţiilor am selectat următoarele.: „Managmentul este ştinţa şi arta de a conduce eficient, de a optimiza valorificarea tuturor resurseleor în vederea obţinerii succesului”
1. I. DĂNĂIAŢĂ; N. PÎRJOL – “ Coducerea unităţilor în industrie, contrucţii şi transporturi ” , Curs ; - E – ediţia a-2-a, pentru uzul studenţilor; Timişoara 1980 2. M. DUMITRESCU, “Enciclopedia conducerii întreprinderii”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 3. M. DUMITRESCU, “Introducere în management”, Ed. Eurounion, Oradea, 1995 4. M. GOIAN, “Introducere în management”, Ed. Sedona, Timişoara , 1995 5. T. HERSENI, “Psihologia organizării întreprinderilor industriale”, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969 6. KREITNER R.. - “Management”, Fifth Edition , Boston , 1992 7. I. MORARU, “Introducere în psihologia managerială”, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1995 8. O. NICOLESCU , C. RUSSU; – “Conducătorul în procesul conducerii moderne” ; Editura Politică 1980 9. O.NICOLESCU, I.VERBONCU, “Management”, Ed. Economică, 1996 10. I. PETRESCU – “Managementul” , Editura Tipocract, Braşovia 1993 11. A.PUIU , ”Management în afacerile economice”,1992 12. I.STĂNCIOIU. Gh. MILITARU, “Management ,elemente fundamentale”, Ed. Teora 13. SHANNON R.E., “Operations Research Methodologies in Industry Engineering”, 1980 14. A.TABACHIU, “Conducătorul de întreprindere .Profilul psiho – socio – profesional al conducătorului de unitate economică”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976 15. I. URSU; D. STEGĂROIU – “Stiluri de muncă ale cadrelor de conducere din unităţile economice” ; Editura Ştinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1978
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
