INTRODUCERE 3 CAPITOLUL I. LOCUL SI ROLUL TURISMULUI IN ECONOMIA ROMANEASCA 5 1.1. Continutul conceptului de turism 5 1.2. Particularitatile turismului 7 1.3. Turismul in economia nationala 7 1.4. Valorificarea superioara a resurselor 9 1.5. Factorii care determina evolutia turismului 11 1.5.1. Tipologia factorilor de influenta 11 1.5.2. Factori reprezentativi de influenta asupra turismului 12 CAPITOLUL II. COMUNICAREA-ASPECTE CONCEPTUALE 14 2.1. Ce este comunicarea umana? 14 2.1.1. Continut si relatie in comunicare 14 2.1.2. Definitii ale comunicarii 16 2.2. Modele de comunicare 17 2.2.1 Elementele comunicarii 17 2.2.2. Modele de comunicare 17 2.3. Nivelurile comunicarii umane 21 2.3.1. Comunicarea intrapersonala 21 2.3.2. Comunicarea interpersonala 22 2.3.3. Comunicarea de grup 22 2.3.4. Comunicarea publica 22 2.3.5. Comunicarea de masa 23 CAPITOLUL III. PREZENTAREA HOTELULUI GORJ 24 3.1. Scurt istoric 24 3.2. Amplasarea 24 3.3. Cazare 24 3.4. Restauratia 25 3.5. Servicii suplimentare 25 3.6. Tarife 26 3.7. Gradul de ocupare 27 3.8. Motivatia turistica 28 CAPITOLUL IV. ANALIZA-DIAGNOSTIC A SISTEMULUI DE COMUNICARE AL HOTELULUI GORJ 29 4.1. Inflenta factorilor culturali asupra comunicarii 29 4.1.1. Elementele componente ale culturii organizatiei 29 4.1.2. Tipuri de culturi organizationale 31 4.2. Analiza comunicarii interne 33 4.2.1. Prezentarea climatului de comunicare 33 4.2.1.1 Considerente generale ale climatului de comunicare 34 4.2.1.2. Climatul defensiv si climatul de coperare 34 4.2.1.3. Elemente de stres in climatul de comunicare 35 4.2.2. Analiza gradului de incarcare informational al fiecarui punct de lucru 39 4.2.3. Chestionar pentru verificarea rolurilor manageriale 44 4.3. Comunicarea externa 49 4.3.1. Comportamentul personalului 49 4.3.2. Mijloace de comunicare externa 50 4.3.3. Chestionar pentru verificarea imaginii exterioare 56 BIBLIOGRAFIE 66
Inceputurile turismului se pierd in adancurile vremurilor. Este cat se poate de probabil ca oamenii au efectuat, de pilda, deplasari ,,de agrement" dintr-o zona in alta imediat dupa ce s-au desprins de stramosii lor, oricare ar fi fost acestia. Voiajele de studiu ale tinerilor romani in Grecia erau fecvente in antichitate, la fel ca si cele legate de jocurile olimpice. Evul mediu consacra vizitele la unele temple de renume, in timp ce renasterea genereaza voiaje de placere, precum si pe cele legate de curiozitatile intelectuale. Capitalismul impulsioneaza calatoriile in scopuri de afaceri, la inceputul secolului al XIX-lea aparand pentru prima data (in Marea Britanie) si cuvantul turist, derivat din cuvantul francez ,,tour", pentru a dasemna pe tinerii englezi care, pentru placere sau agrement, efectuau asa-numitul ,,grand tour" al Frantei. Turismul integreaza o dezvoltare deosebita in special dupa cel de-al doilea razboi mondial. Din multitudinea de nevoi carora omul trebuie sa le faca fata, cea de turism este de ordin superior, manifestandu-se in mod evident numai dupa ce au fost deja acoperite nevoile de pe treptele inferioare ale piramidei lui Maslow. Pentru ca aceasta sa se transforme in cerere, este necesar ca veniturile ramase disponibile in urma stingerii nevoilor inferioare (de existenta, de securitate etc.) sa fie suficient de mari, produsele turistice fiind oarecum scumpe. Ca destinatie turistica, Romania dispune de suficiente resurse (geografice, culturale, istorice, balneare etc.) pentru a atrage clientela turistica din cele mai indepartate zone ale globului. Ceea ce o impiedica sa realizeze asa ceva este mai cu seama lipsa de profesionalism a personalului de care dispun firmele si organizatiile de turism. Bogatul patrimoniu turistic al Romaniei este, in cea mai mare masura, un dar al naturii si mai putin o creatie a muncii si a inteligentei umane. Totusi proverbiala ospitalitate a poporului a facut ca Romania sa capete reale valente si vocatii turistice. E drept, turismul ca activitate economica a aparut in tara noastra relativ mai tarziu ca in alte tari. Totusi, in ultimii 2-3 ani, turismul romanesc a obtinut cateva succese remarcabile, devenind o ramura din ce in ce mai dezvoltata a economiei nationale. Transformarea turismului si ridicarea lui la insemnatatea unei ramuri dezvoltate a economiei tarii nu inseamna un scop, ci doar inceputul unei noi perspective. Ele subliniaza posibilitatea si necesitatea ca turismul sa aduca un aport din ce in ce mai substantial la dezvoltarea economica de care Romania are atat de mare nevoie. Dar dezvoltarea turismului mai inseamna si asigurarea unor conditii mai bune de odihna, de recreere si de ingrijire a sanatatii turistilor romani, precum si legaturi mai active pe linia turismului international intre Romania si celelalte tari ale lumii. Dezvoltarea activitatii turistice din tara noastra implica transformarea ei intr-o activitate eficienta si rentabila. Pe aceasta linie se inscriu metodele si tehnicile de marketing turistic. Nicaieri ca in acest sector al turismului comunicarea si informatia nu este atat de importanta. Pentru dezvoltarea in termenii sai reali si pentru valorificarea maxima a posibilitatilor turistice romanesti, prima investitie trebuie facuta in oameni si in primul rand in personalul de conducere, incepand cu insusirea si aplicarea marketingului ca tehnica indispensabila prentru crearea unei mentalitati adecvate, un loc important in marketingul turistic ocupandu-l comunicarea. De competenta in comunicare si de simtul de raspundere al personalului din conducere, de efortul innoirii, perfectionarii, educarii subalternilor, al managerilor unitatilor depind rezultatele finale ale turismului. Lucrarea de fata se doreste a fi o analiza obiectiva si competenta a sistemului de comunicare a celui mai mare hotel din judetul Gorj, numit Gorj Hotel. CAPITOLUL I LOCUL SI ROLUL TURISMULUI IN ECONOMIA ROMANEASCA Prin dezvoltarea sa, turismul a ajuns sa se numere printre cele mai remarcabile evenimente ale secolului XX. Aceasta situatie se explica nu numai prin proportiile impresionante ale populatiei globului care practica turismul, ci mai ales prin adancile lui implicatii politice, sociale si economice in lumea contemporana. 1.1. Continutul conceptului de turism Termenul de turism are un continut cat se poate de complex, specialistii atribuindu-i sensuri diferite. Plecandu-se de la originea sa, (de la cuvintele latinesti turnare - a se intoarce si turnus - miscare circulara), termenul desemneaza o calatorie (deplasare circulara a oamenilor ) cu intoarcere in punctul de plecare (de rezidenta), acesta regasindu-se (cu acelas sens) in majoritatea limbilor de larga circulatie (in franceza - tourisme, in engleza - tourism, in italiana - tourismo, in germana - tourismus, in rusa - turizm etc.). Inca din anul 1942 acesta a fost definit ca fiind "ansamblul relatiilor si faptelor constituite prin deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului lor obisnuit de rezidenta, fara ca acestea sa fie motivate de o activitate lucrativa oarecare". In 1963, Conferinta Natiunilor Unite privind Turismul si Calatoriile Internationale tinuta la Roma a adoptat o definitie a turismului pe larg utilizata in majoritatea statelor din lume, aceasta bazandu-se pe doua elemente principale: motivul si durata voiajelor. 1) Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea calatorilor dintr-o localitate sau tara in doua mari categorii: cei care intra si cei care nu intra in categoria turistilor. a) Potrivit celor convenite cu aceasta ocazie, nu fac parte din categoria turistilor urmatoarele tipuri de calatori: lucratorii veniti de afara, imigranti temporari sau permanenti, nomazii, pasagerii in tranzit, refugiatii, membrii fortelor armate, reprezentantii consulari, diplomatii etc., respectiv persoanele care urmeaza sa execute in spatiul avut in vedere unele activitati remunerate. b) Fac parte din categoria turistilor toate persoanele care calatoresc intr-o serie de scopuri, cum ar fi : petrecerea timpului liber, recreere, sport, misiuni, mitinguri, congrese, studii, vizitarea rudelor sau prietenilor, efectuarea de afaceri sau alte motive profesionale, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje religioase sau de alt ordin etc. In randul turissilor unei tari sunt inclusi: straini nonrezidenti, nationalii rezidenti in afara, membrii echipajelor mijloacelor de transport straine aflate in reparatii sau in escala care apeleaza la serviciile de cazare-masa din acea tara, precum si vizitatorii de scurta durata (pasagerii aflati in cruaziera si care debarca pentru a vizita tinutul etc.). Organizatia Mondiala de Turism a propus clasificarea diferitelor tipuri de voiaje, pe seama acestui criteriu, in sase grupe: timp liber, odihna, vacanta; vizitarea rudelor si prietenilor; afaceri si motive profesionale; tratament medical; pelerinaje/motive religioase; alte cauze. In 1968, aceeas Organizatie Mondiala a Turismului a propus incadrarea turistilor in urmatoarele trei categorii: turisti propriu-zisi (adevarati), care calatoresc, in timpul liber de placere; turisti de afaceri, carora le sunt asimilati parlamentarii, delegatiile oficiale si toate celelalte persoane care calatoresc in scopuri profesionale; alti turisti, incluzand studentii straini, pelerinii, misionarii, persoanele aflate la cura, participantii la funeralii etc. 2) Durata sejurului (criteriul cazarii peste noapte) serveste la identificarea altor doua categorii de vizitatori : excursionistii (vizitatorii de o zi) care nu-si petrec noaptea in localitatea sau tara respectiva ; turistii, care vor ramane acolo cel putin o noapte. Maximum de timp pe care o persoana il poate petrece intr-o tara pentru a fi considerat turist este de un an. Conferinta Organizatiei Mondiale de Turism (OMT) de la Ottawa din iulie 1991 a redefinit turismul, precizand ca acest termen desemneaza activitatile angajate de persoane in cursul voiajelor sau sejurului lor in locuri situate in afara mediului rezidential pentru o perioada de peste 24 de ore sau de cel putin o noapte, fara a depasi un an, in vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adica in alte scopuri decat prestarea unei activitati remunerate in locul vizitat. In baza recomandarilor acestei conferinte, distingem: turism intern, realizat de rezidentii unei tari care viziteaza propria lor tara; turism receptor, cand rezidentii unei tari viziteaza o alta decat a lor; turism emitent, intalnit atunci cand rezidentii unei tari viziteza
1. Dinu M., Comunicarea, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1997 2. Gherasim T. si Gherasim D., Marketing Turistic, Editura Economica, 1999 3. Ionescu G., Cazan E., Management organizational, , Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2001 4. Istrate I., Bran F. si Anca Gabriela Rosu, Economia turismului si mediul inconjurator, Editura Economica, 1996 5. Mereuta C., Pop L., Culturi organizationale in spatiul romanesc. Valori si profiluri dominante, Editura Expert, Bucuresti, 1998 6. Nicolescu E., Marketingul in turism, Editura Sport-Turism, 1975 7. Prutianu S, Manual de comunicare si negociere in afaceri, Editura Polirom, Iasi, 1998 8. Ritt A., Comunicare si relatii publice, Tipografia Universitatii de Vest, Timisoara, 1999 9. Zaharia V., Economia si organizarea serviciilor hoteliere si de alimentatie, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
