Analiza structurilor redundante

CAPITOLUL 1. SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea va dezvolta un program de analiză în Matlab a performanţelor structurilor redundante implementate sistemelor pentru protecţia la defectări(structura redundantă globală,structura redundantă individuală,structura redundantă logică majoritară simplă şi multiplă,structura redundanută glisantă ,structura redundantă de comutaţie).

Lucrarea işi propune ca parte practică realizarea unui program în matlab cu interfeţe pentru fiecare tip de structură redundantă care vor conţine grafice,funcţii exemplificate,programul putând fi utilizat ca material didactic( platformă laborator Calitate şi Fiabilitate) util proiectării sistemelor cu structură redundantă şi evaluării performanţelor.

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA CONCEPTELOR DE BAZĂ

2.1.CONCEPTUL DE REDUNDANŢĂ

2.1.1 CE ESTE REDUNDANŢA

Redundanţa este definită ca fiind utilizarea într-un sistem a mai multor elemente decât este necesar pentru îndeplinirea funcţiilor cerute a acestuia,astfel încât sistemul sa funcţioneze satisfacator chiar în prezenţa unor defecte – constituie metoda de bază pentru realizarea sistemelor tolerante la defectări.

Elementele suplimentare sunt fie elemente hardware când se obtine o redundanţa structurală de tip hardware fie elemente software ,obtinânduse o redundanţa structurală de tip software sau sau un timp suplimentar de operare–cînd se obţine o redondanţa de timp.Se vor face referiri la structuri redondante de tip hardware.

Lucrările publicate pe plan mondial referitoare la utilizarea redundanţei in sisteme se ocupa în principal de descrierea diferitelor tipuri de structuri redundante şi modelarea matematică a caracteristicilor acestora.Analiza acestor lucrări evidenţiază următoarele :

1)Teoria redundanţei utilizează cîteva „teoreme-limita” care ghidează proiectarea sistemelor cu structură redundantă ‚ dintre acestea se mentionează următoarele :

– Redundanţa este o metodă comodă de creştere a fiabilităţii sistemelor dacă defectările elemenelor care compun sistemul sunt evenimente independente.

De altfel în mod uzual calculele de fiabilitate previziţională a sistemelor se bazează pe ipoteza simplificatoare cum ca a independenţei defectărilor elementelor acestora.Acesta se datorează atât facilităţilor de prelucrare matematică cît şi lipsei unor date de fiabilitate valide privind dependenţa defectărilor.

Practica a demonstrat însă că dimensionarea sistemelor redundante în ipoteza uzuală a independanţei defectărilor poate conduce la evaluări inexacte, obtinînduse o supraevaluare a funcţiei de fiabilitate a sistemului.Este demn de menţionat faptul ca pentru asigurarea nivelului de fiabilitate preconizat în cazul unor sisteme de comunicaţii operaţionale pentru care evaluările de fiabilitate in faza de proiectare au fost facute in ipoteza independenţei defectărilor, a devenit ulterior necesară suplimentarea unora dintre subsistemele redundante.De aceea ,pentru o proiectare realistă a sistemelor cu structura redundantă este necesar sa se ţină seama şi de această dependenţă.O altă metodă de calcul a fiabilităţii sistemelor redundante luînduse în considerare efectul defectărilor dependente-defectări de mod comun .

–Probabilitatea de defectare a unui sistem cu structură redondantă,în termenii unei reţele hardware,scade exponenţial cu creşterea constului alocat sistemului.