Antitusive și expectorante

Cuprins licență

CAP.1. Anatomia si fiziologia aparatului respirator pag.6
CAP.2. Tusea .pag.8
2.1. Definitie si generalitati .pag.8
2.2. Mecanismul tusei .pag.9
2.3. Forme ale tusei .pag.11
2.4. Etiologie ...pag.17
2.5. Prevenire si tratament ..pag.18
CAP.3. Antitusive si expectorante ...pag.20
3.1. Antitusive pag.20
3.1.1. Antitusive centrale opioide ...pag.22
3.1.1.1. Codeina ..pag.22
3.1.1.2. Dextrometorfan ..pag.24
3.1.1.3. Morfina ...pag.27
3.1.2. Antitusive centrale neopioide ...pag.28
3.1.2.1. Butamirat pag.28
3.1.2.2. Clofedanol ..pag.29
3.1.2.3. Glaucina .pag.30
3.1.2.4. Noscapina ...pag.31
3.1.2.5. Oxeladina ...pag.31
3.2. Expectorante pag.32
3.2.1. Expectorante secretostimulante pag.33
3.2.1.1. Benzoat de sodium pag.33
3.2.1.2. Guaifenazina .pag.34
3.2.1.3. Ioduri (de Na si K ) ...pag.35
3.2.1.4. Sarurile de amoniu pag.36
3.2.2. Expectorante secretolitice .pag.37
3.2.2.1. Mucolitice ..pag.37
3.2.2.1.1. Acetilcisteina ..pag.37
3.2.2.1.2. Ambroxol pag.42
3.2.2.1.3. Bromhexim .pag.46
3.2.2.1.4. Carbocisteina ..pag.48
3.2.2.1.5. Erdosteina ...pag.51
3.2.2.2. Enzime proteolitice pag.53
3.2.2.2.1. Chimiotripsina pag.54
3.2.2.2.2. Tripsina ...pag.54
3.2.2.3. Agentii tensioactivi pag.54
CAP.4. Fitoterapia tusei ...pag.55
4.1. Medicamente antitusive ..pag.57
4.2. Medicamente expectorante .pag.61
Concluzii pag.70
Bibliografia pag.71

Extras din licență

CAPITOLUL 1
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator (fig. 1.) este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. Aparatul respirator este alcatuit din cai respiratorii ( organe care au rol in vehicularea aerului) si plamani, organe la nivelul carora are loc schimbul de gaze.
Cavitatea nazala si faringele formeaza caile respiratorii superioare, iar laringele traheea si bronhiile sunt caile respiratorii inferioare. Plamanii reprezinta principalele organe ale aparatului respirator. Sunt in numar de doi, plasati fiecare pe cate o parte a toracelui si separati prin inima si alte organe ale mediastinului. Textura plamanilor este usoara, poroasa, spongioasa. Plamanul pluteste in apa. Cand este manipulat la degete se simt crepitatii datorita prezentei aerului in alveole.
De obicei este foarte elastic, de aici apare starea de retractie a acestor organe atunci cand sunt indepartate din cavitatea toracica inchisa. La nastere plamanii au o culoare alb-roz, la adult culoarea lor este mai inchisa, cu numeroase pete gri. Pe masura ce persoana inainteaza in varsta, aceste pete devin negre.
Culoarea inchisa se datoreaza unor granule de carbon care se depoziteaza in tesutul alveolar, la suprafata organului. Aceasta cantitate creste odata cu inaintarea in varsta si este mai abundenta la barbati decat la femei. Marginea posterioara a plamanilor este mai inchisa la culoare decat marginea anterioara.
La copii este mai dezvoltat lobul inferior, iar diametrul transversal este cel mai mare, spre deosebire de adult la care diametrul vertical este predominant. Plamanul drept cantareste aproximativ 625 g, iar cel stang 567 g, dar exista mari variatii de greutate, care se datoreaza cantitatii de sange sau lichid seros pe care il contin.
Plamanii sunt formati din:
a) membrana externa seroasa,
b) un tesut areolar subseros,
c) substanta pulmonara sau parenchim.
Membrana seroasa - pleura pulmonara - este subtire, transparenta si imbraca organul pana la radacina.
Tesutul areolar subseros contine o proportie importanta de fibre elastice care se gasesc pe intreaga suprafata a plamanului, patrunzand si intre lobi.
Parenchimul este compus din lobuli secundari care sunt in legatura stransa intre ei prin tesutul areolar interlobular, acestia sunt distincsi unul de altul.
Bronhiile interpulmonare se divid si subdivid in intregul organ, cea mai mica subdiviziune fiind bronhiola lobulara. Aceasta difera de bronhiile mai mari, prin faptul ca nu au cartilaj si celulele epiteliului ciliat sunt de forma cubica.
Alveolele sunt acoperite de un strat delicat de epiteliu scuamos simplu, celulele sunt unite intre ele de o substanta numita cement.
Artera pulmonara transporta sangele fara oxigen pana la plamani, se divide in mai multe ramuri care insotesc fiecare ramificatie bronsica si care se termina intr-o retea densa de capilare in peretele alveolar.
Venele pulmonare isi au originea in capilarele pulmonare, se unesc apoi in ramuri mai mari care strabat parenchimul pulmonar, independent de arterele pulmonare si bronhii. Vena bronsica se formeaza la radacina plamanului, primind venele superficiale si profunde corespunzatoare bronhiilor si arterelor bronsice. Aceasta nu primeste tot sangele distribuit de artera, o parte din el trecand in venele pulmonare. Plamanii prezinta baza usor concava asezata pe diafragma, la dreapta este in raport cu lobul drept al ficatului.

Fisiere în arhivă (1):

 Antitusive si expectorante.docx

Imagini din acest licență

Bibliografie

1. AN. Cristea, Tratat de Farmacologie, Editura Medicala, Bucuresti, 2005.
2. AN. Cristea, Farmacologie Generala, Editura didactica si pedagogica RA, Bucuresti, 2009.
3. Aurelia Nicoleta Cristea, Farmacologie, Editura Medicala, Bucuresti, 2002.
4. Aurelia Nicoleta Cristea, Tratat de Farmacologie, Editura Medicala, Bucuresti, 2008.
5. Corneliu Borundel, Medicina interna pentru cadre medii, Editura IV, Bucuresti, 2009.
6. Cornel Chirita, Agenda Medicala, Editura Medicala, Bucuresti, 2017.
7. D. Dobrescu, Memomed 2009, Editura II, Bucuresti, 2009.
8. DG. Ionescu, Jaba IM., Mungiu OC., Compediu de Farmacologie, Editura Dan, Iasi, 2003.
9. Farmacopeea Romana, Editia X, Editura Medicala, Bucuresti, 2000.
10. I. Fulga, Farmacologie, Editura Medicala, Bucuresti, 2016.
11. M. Schorderet, Pharmacologie, Editions Slatkine, Geneve, 1989.
12. Memomed, Editura Universitara, Bucuresti, 2012.
13. Memomed, Editura Universitara, Bucuresti, 2007.
14. N.E.Cristea, Farmacologie, Editura Medicala, Bucuresti, 2006.
15. V. Stroiescu, Bazele Farmacologice ale practicii medicale, Editura Medicala, Bucuresti, 1997.
16. Victor Stanescu, Tehnica Farmaceutica, Editura Medicala, Bucuresti, 1983.
17. W.W.W. sfatulmedicului, Antitusive si expectorante.