Așezarea și Perceperea Impozitelor în Diferite Țări

Introducere

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărei apariţie este legată de existenţa statului şi a banilor.

Primul impozit minim s-a aplicat pe vremea turcilor purtând numele de „haraci”. Era vorba despre un impozit ce reprezenta o sumă fixă şi plătibilă în condiţii speciale. Potrivit turcologului român Mihai Maxim „la predarea capitaţiei emirului musulman în divan, acesta îl lovea după grumaz pe platnic venit cu capul plecat şi spinarea încovoiată, spunându-i: Plăteşte-ţi darea, tu duşman al singurului Dumnezeu,după care un slujitor îl arunca afară”.

Primul impozit minim (forfetar) a fost introdus în timpul domniei lui Petru Rareş, pentru toţi bărbaţii cu excepţia clerului şi al aristrocraţilor. De asemeni, tot Petru Rareş a fost cel ce a introdus şi o mulţime de taxe indirecte pe alcool, sare şi chiar pe bărbi. Domnia lui Petru Rareş a rămas cunoscută datorită veniturilor bugetare care au fost triplate în acea perioadă datorită colectării eficiente a taxelor.

Aşadar, impozitele şi taxele îşi au originile încă din antichitate, pe vremea când locuitorii unei regiuni erau obligaţi să contribuie la bunăstarea comunităţii cu bani, alimente sau animale.

De atunci şi până în zilele noastre sistemul impozitelor s-a schimbat radical, însă continuă să fie omniprezent în viaţa cotidiană întrucât acesta constituie mijlocul principal de procurare a resuselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiară a statului şi cea mai veche, în ordinea apariţiei veniturilor publice .Într-o accepţiune generală, impozitele reprezintă o prelevare obligatorie, pusă la dispoziţia statului, prelevare ce apare sub forma unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice ori juridice.

Autoritatea însărcinată cu instituirea de impozite şi taxe este Statul, dreptul acestuia de a introduce impozite exercitându-se, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor centrale ale acestuia precum Parlamentul, iar uneori şi prin organele administraţiei centrale de stat locale. Astfel, Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor ce au o importanţă generală, iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite în favoarea unităţilor administrativ locale.

Oricare ar fi instituţia care percepe impozitul, aceasta se face numai în virtutea autorizării legii . Legea care introduce impozitul este dată de Parlament şi este aplicată de Guvern şi de Administraţia Financiară. Prin lege se stabilesc anumite limite ale impozitelor iar un nivel prea ridicat al impozitelor poate aduce neajunsuri, slăbind iniţiativa şi generând fraude fiscale şi inflaţie.

Limita impozitelor este influenţată atât de factori externi sistemului de impozite, cât şi de factori interni acestuia. Din categoria factorilor externi amintim nivelul produsului intern brut şi priorităţile stabilite de stat în privinţa destinaţiei resurselor financiare, iar în cadrul factorilor proprii sistemului de impozite, progresivitatea cotelor de impunere ocupă locul ce mai important.

Modul în care sunt aşezate şi percepute impozitele, alături de nivelul cotelor de impunere, influenţează în mare măsură sistemul bugetar şi economia unei ţări, dar în acelaşi timp poate creea o stare de nemulţumire sau de protest din partea populaţiei. Este necesar ca aceste caracteristici specifice impozitelor şi taxelor să fie îmbinate în aşa fel încât, impozitele să genereze venituri bugetare cât mai mari şi să limiteze starea de nemulţumire a contribuabililor.

Această lucrare de licenţă, Aşezarea şi perceperea impozitelor în diferite ţări, analiză comparativă, este structurată pe patru capitole, dintre care, trei capitole în care am prezentat noţiuni teoretice cu privire la impozite şi taxe şi un capitol în care am abordat studiul de caz.

În primul capitol am tratat aspectele generale ale impozitelor şi taxelor precum elementele şi principiile impozitului sau rata fiscalităţii. Am trecut apoi, în capitolul al doilea, la structura impozitelor, unde am prezentat clasificarea impozitelor, iar, în cel de-al treilea capitol, am vorbit despre etapele aşezării şi perceperii impozitelor şi taxelor.

În ultimul capitol, intitulat “Studiu comparativ privind impozitele şi politica fiscală adoptată în diferite state”, am pus în practică noţiunile teoretice prezentate şi am comparat impozitele şi taxele practicate în România, Republica Moldova, Germania şi Statele Unite ale Americii.

Am ales aceste patru ţări, pentru a pune în evidenţă diferenţele fiscale dintre două state foste state comuniste, actualmente membre ale Uniunii Europene, un stat pe cale să devină membru al comunităţii europene şi un stat foarte dezvoltat din afara Europei. Modul în care se percep impozitele în aceste patru ţări este diferit, iar acest lucru se observă cel mai bine în ponderea veniturilor fiscale la buget şi în situaţia economică a ţărilor.

Capitolul I

Aspecte generale privind impozitele şi taxele

I.1. Definiţia şi elementele impozitului

I.1.1. Noţiunea de impozit şi taxă

Impozitele reprezintă plăţi obligatorii care se fac către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea acestuia. Cu alte cuvinte, impozitele sunt părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice sau juridice, părţi prelevate la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Obligativitatea impozitelor trebuie înţeleasă în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit .

Statul este cel care are dreptul de a introduce impozitul, iar acest drept se exercită prin intermediul puterii legislative şi anume Parlamentul, sau în anumite condiţii prin organele de stat locale.

Privind asupra impozitului sunt de remarcat o serie de lucruri printre care, impozitul nu reprezintă un scop în sine, ci urmăreşte asigurarea satisfacerii sarcinii publice, adică asigură aportul tuturor cetăţenilor la cheltuielile publice. O altă idee ce face referire la noţiunea de impozit este aceea că, prin impozite se realizează o redistribuire a veniturilor cetăţenilor între diferite segmente ale populaţiei. Nu în ultimul rând, trebuie amintit faptul că impozitul nu are o destinaţie specială, scopul său iniţial reprezentând procurarea de resurse pentru autoritatea publică .

Alături de impozite, care asigură intervenţia statului în viaţa social-economică a unei ţări, există şi categoria de taxe. Cu privire la această categorie putem spune că taxele sunt instituite prin lege şi au caracter obligatoriu însă modalitatea de colectare se face în anumite scopuri precise. Dacă în cazul impozitelor prelevarea are loc fără o contraprestaţie din partea statului, în cazul taxelor acţiunea este diferită. Astfel, există taxe care nu percep o contraprestaţie din partea statului dar şi taxe care sunt obligatorii numai dacă populaţia solicită un serviciu, numite taxe condiţionate, acestea din urmă presupunând o contraprestaţie.